Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 640/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 640
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta cu sediul în T, STR. -, nr. 21, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 373 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. -/2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă - SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimata pârâtă DGFP
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și probe de administrat. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL având cuvântul arată că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere formulată de reclamantă, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Solicită în temeiul art. 309 pct. 9 și art. 304/1 și art. 312 civ. admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de suspendare a deciziei de impunere nr. 349/28.11.2007 emisă de DGFP
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița la data de 12.02.2008 sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D - Târgoviște, suspendarea executării deciziei de impunere nr.349/28.11.2007, începută prin comunicarea somației nr-/334 pentru suma de 240.106 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 58.594 lei, impozit pe profit în cuantum de 108.157 lei și taxă pe valoarea adăugată în cuantum de 73.355 lei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În motivarea cererii se arată că reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 34498/26.11.2007, a deciziei de impunere nr. 349/28.11.2007 și a deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 350/28.11.2007, care a fost înregistrată la DGFP - Târgoviște sub nr. 3651/21.12.2007.
S-a mai arătat de reclamantă că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu privire la suspendarea executării actului administrativ, societatea fiind împiedicată de a participa la licitații publice, ceea ce echivalează practic cu încetarea activității sale, măsura luată generând dificultăți în privința îndeplinirii obligațiilor de plată a salariilor, a furnizorilor, producându-i grave prejudicii.
S-a mai susținut, că în mod greșit organul de inspecție fiscală a reținut că bunurile imobile ce au făcut obiectul tranzacției dintre și - SRL B sunt bunuri proprietatea societății, nefiind înregistrate în evidențele contabile care să privească construcția și punerea în funcțiune a acestor imobile, pentru a se pretinde că există un drept de proprietate asupra lor prin construire.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 373/17 martie 2008 prin care a respins cererea formulată de reclamanta - SRL Târgoviște în contradictoriu cu pârâta DGFP Târgoviște, de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 349/28.11.2007 emisă de DGFP D - Târgoviște.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că din probatoriul administrat și înscrisurile depuse de reclamantă, nu rezultă existența unui caz bine justificat și al eminenței producerii unei pagube, reclamanta rezumându-se la a face afirmații potrivit cărora este în imposibilitatea de a participa la licitații publice, ceea ce echivalează cu încetarea activității, imposibilitatea plății salariilor și a furnizorilor prin lipsa disponibilității bănești, instanța neavând posibilitatea comparării acestor sume prin raportarea la cifra de afaceri a contribuabilului în cauză, dar și cu ceilalți indicatori economico-financiari ai activității acesteia, nefiind prezentat nici un document în acest sens.
S-a mai arătat că, chiar dacă prin decizia nr. 8/01.02.2008 pârâta a suspendat soluționarea contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 349/28.11.2007 până la soluționarea laturii penale, nu este de natură a atrage admisibilitatea cererii de suspendare, așa cum este definită de art. 14 din Legea nr. 554/2004, mai ales că majorările de întârziere și penalitățile vor curge în continuare, ceea ce nu este în avantajul reclamantei.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut, referitor la criticile reclamantei privind caracterul nefondat al obligațiilor fiscale stabilite prin raportul de inspecție fiscală din 26.11. 2007, care stă la baza emiterii deciziei de impunere nr. 349/28.11.2007 fiind depus și un raport de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr. 3648/P/2007, faptul că sunt motive care vizează fondul cauzei și exced cadrului procesual circumstanțiat prezentului litigiu, reținând în esență că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta - SRL, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
A precizat, cu privire la cazul bine justificat, faptul că prin decizia de impunere fiscală a cărei suspendare a fost solicitată, obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite ca urmare a faptului că organele de control fiscal au calificat greșit tranzacțiile încheiate între și - SRL Mai mult a arătat recurenta că din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul nr. 3648/P/2007 al IPJ D concluzionează indubitabil că tranzacțiile respective s-au derulat de în nume propriu ca persoană fizică, și nu ca persoană afiliată - SRL nefiind proprietarul activelor care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2329/05.07.2005 al BNP și.
Invocă faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis constant în privința acestei prime condiții că legea nu conține precizări, dar este evident că existența unui caz bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia, sub acest aspect invocă Decizia nr. 1390/20.04.2006 a ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, consideră că și această condiție cerută pentru suspendarea actului administrativ fiscal a fost dovedită întrucât imposibilitatea participării la licitații publice rezultă din chiar dispozițiile legale imperative, iar din raportul de inspecție fiscală depus la dosarul cauzei rezultă că cifra de afaceri a societății în anii anteriori este relativ mică și că obligarea acesteia la plata sumelor stabilite prin decizia de impunere fiscală nu poate avea decât o singură consecință, respectiv intrarea în faliment.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, pe fond admiterea cererii de suspendare a deciziei de impunere nr. 349/2007 emisă de DGFP D - Târgoviște.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Din conținutul art. 14 alin. 1 al Legii nr. 554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Potrivit legii, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Susținerea recurentei că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cadrul dosarului penal s-a concluzionat indubitabil că tranzacțiile respective s-au derulat de în nume propriu ca persoană fizică, nu sunt de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului administrativ, întrucât chiar în conținutul raportului de expertiză invocat se reține că și societatea a înregistrat unele cheltuieli cu modernizarea bunurilor (fila 52, dosar fond).
Eventualele neconcordanțe dintre motivele ce au stat la baza emiterii deciziei de impunere, nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri, întrucât țin de fondul cauzei și urmează a fi analizate în cadrul contestației promovate.
De asemenea, nici condiția pagubei iminente nu a fost îndeplinită, societatea nu a arătat expres care este prejudiciul material viitor și previzibil ce s-ar produce prin executarea actului administrativ, susținerile privind imposibilitatea participării la licitații publice și intrarea societății în procedura falimentului sunt simple afirmații, în condițiile în care persoanele juridice datorează în mod obligatoriu impozite și taxe către stat.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada celor două condiții prevăzute expres și imperativ de lege, în sensul că nu s-a probat că este bine justificată cererea de suspendare și nici faptul că s-ar produce o pagubă iminentă prin această măsură.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 373 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, Cod poștal -, Județ D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
GREFIER,
Red. DF
Tehnored. CMF
2.ex/1.06.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
jud. - / -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
