Contestație act administrativ fiscal. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--12.12.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.64
Ședința publică din data de 19 Martie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
GREFIER - -
Pe rol se află pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată reclamanta T împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect, contestație act administrativ fiscal.
Procedura îndeplinită, dată fără citarea părților.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-a depusa la dosar de către reclamanta - -, concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 martie.2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru data de 19 martie 2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr.1666/12.12.2007,reclamanta - - Tac hemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Soluționare a Contestațiilor,pentru ca în contradictoriu cu aceasta, instanța să dispună anularea în parte a deciziei nr. 330/28.11.2007 emisă de direcția pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei decizii asupra fondului contestației înregistrată sub nr. -/21.08.2007, împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 6258/26.07.2007 și a deciziei de impunere fiscală nr. 166/30.07.2007, prin care s-a stabilit în sarcina societății un debit în sumă de 2.831.543 lei reprezentând diferența TVA de 1.131 146 lei, precum și majorări și penalități aferente de 1.700.297 lei.
Prin Decizia 330/2007, care formează obiectul cauzei, autoritatea pârâtă a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de - - din T privind suma contestată de 2.548.879 lei, reprezentând: 1.018.272 lei diferența TVA, 1.327.197 lei majorări întârziere,203.410 lei penalități de întârziere, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor reținute prin prezenta decizie;
Transmiterea dosarului cauzei organului de inspecție fiscală, urmând ca la încetarea definitivă a motivului care a determinat suspendarea să fie înaintat organului competent, conform legii, pentru soluționarea cauzei în funcție de soluția pe latura penală.
Prin aceeași decizie, s-a dispus desființarea deciziei de impunere nr. 166/30.07.2007 privind suma contestată de 282.564 lei, reprezentând: 111.947 lei - diferența TVA aferentă deducerii TVA pe baza unor înscrisuri care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ;927 lei reprezentând diferența de TVA stabilită ca urmare a verificărilor organelor de inspecție fiscală din județul B;147.139lei majorări de întârziere aferente TVA;22.521 lei penalități de întârziere aferente TVA, urmând ca organele de inspecție fiscală, printr-o altă echipă decât cea care a analizat inspecția fiscală analizată, să reanalizeze situația de fapt și să emită, după caz, o nouă decizie de impunere având în vedere cele reținute în cuprinsul deciziei.
Decizia suscitată a fost atacată în contencios administrativ în prezentul dosar, de către societatea în cauză, în punctul 1 prin care autoritatea pârâtă a decis să suspende soluționarea contestației în procedura administrativă prealabilă și solicită anularea acestui punct al deciziei și obligarea pârâtei să se pronunțe asupra contestației pe fond.
În motivarea acțiunii,societatea reclamantă arată că este nelegală suspendarea soluționării contestației sale, în procedura prevăzută de legea contenciosului doar în baza unei sesizări emisă de către pârâtă către Parchetul Judecătoriei Timișoara. Prin această suspendare i se îngrădește dreptul constituțional de liber acces la justiție, fiind ținută în exercitarea acestui drept de o simplă sesizare.
Mai mult, pârâta se referă în considerentele deciziei la această sesizare dar nu o comunică, pentru a putea lua cunoștință de aceasta.
Totodată, însăși pârâta arată că(pag. 11 ultimul alineat) organele de inspecție fiscală nu au analizat dacă există cauze de întrerupere sau suspendare și, ca atare, dispune desființarea deciziei de impunere 166/30.07.2007, urmând ca organele DGFP T să reanalizeze întreaga situație printr-o nouă echipă, pentru același impozit și pentru aceeași perioadă, iar cu toate acestea, dispune suspendarea soluționării contestației.
Prin întâmpinare, în susținerea netemeiniciei acțiunii precum și a cererii de suspendare a judecării acțiunii, pârâtul - prin reprezentanta sa DGFP T, învederează următoarele:
În fapt, în lunile iunie și octombrie 2001, reclamanta înregistrează în contabilitate două facturi fiscale de cumpărare pentru două imobile situate în T, TVA aferentă celor două facturi fiscale fiind dedusă integral la data înregistrării în contabilitate a acestora, deși contractul de vânzare cumpărare autentificat la notariat a fost încheiat abia în luna iunie 2002.
În luna iunie 2002, aceleași clădiri, prin același contract de vânzare cumpărare, au fost vândute succesiv între 8 societăți, reprezentanții societăților vânzătoare, respectiv cumpărătoare fiind aceleași persoane.
În urma vânzării succesive și a majorării valorii celor două clădiri, prin același contract de vânzare cumpărare s-a creat posibilitatea pentru - - T de a beneficia de deducere nejustificată a TVA începând cu luna iunie 2002, cu consecința diminuării TVA de plată în perioada respectivă.
Prin adresa nr.36756/13.08.2007, organele de inspecție fiscală din cadrul DGFP T au sesizat organele de urmărire penală în privința sumei de 2.548.879 lei Ron, înaintând Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara PV nr.6188/25.07.2007, ale cărui constatări au la baza întocmirii Raportului de inspecție fiscală nr.6258/26.07.2007, în urma analizei căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 166/30.07.2007, contestată,pentru a se stabili dacă faptele reținute întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, îndeplinind astfel prevederile art. 108(1) din OG 92/2003,republicată.
În aceste condiții, având în vedere cele precizate mai sus, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,a procedat la suspendarea soluționării contestației în temeiul art. 214 din OG nr. 92/2003.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că acțiunea reclamantei este fondată,pentru considerentele de fapt și de drept următoare:
Conform art. 214 alin.1 lit. a din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată,soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
În speță, așa cum rezultă din probele atașate dosarului,reprezentanta pârâtului, organ de soluționare a contestației reclamantei, a sesizat la data de 13.08.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu actele atacate în prezenta cauză, conținând starea de fapt constatată în verificarea societății reclamante asupra perioadei decembrie 2000 - iunie 2002, considerând că:
Fapta de înregistra în actele contabile ale societății operațiunile de cumpărare a celor două imobile în anul 2001, cu consecința diminuării obligațiilor datorate bugetului de stat (TVA), poate fi de natura celor prevăzute la art. 13 din Legea 87/1994 - modificată -privind combaterea evaziunii fiscale, respectiv de natura celor prevăzute de art.8 și 9 din legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Fapta de a înregistra în actele contabile și în bilanț a celor două imobile, anterior datei transferului dreptului de proprietate și la valori nereale, având drept consecință denaturarea elementelor de activ și pasiv reflectate în bilanțul contabil al exercițiului financiar 2001, poate fi de natura celor prevăzute de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, modificată.
Prin decizia 330/28.11.2007 privind soluționarea contestației societății, autoritatea în cauză reține că principalul motiv al contestației îl reprezintă excepția prescripției dreptului organelor de inspecție fiscală de a stabili obligații fiscale în sarcina societății contestatoare în condițiile în care, din actele aflate la dosarul cauzei,nu rezultă dacă pentru perioada verificată, ianuarie 2002 - iunie 2002, respectiv pentru primul semestru al anului 2002, termenul de prescripție a fost întrerupt sau suspendat.
La pronunțarea soluției din decizia 330/2007, se adoptă două variante, prima de suspendare a soluționării contestației pentru suma care a format obiectul sesizării parchetului și cea de-a doua, pentru diferența sumei,de desființare a deciziei de impunere, cu motivarea că organele de inspecție fiscală nu au analizat dacă există cauze de întrerupere sau suspendare potrivit dispozițiilor legale incidente și dispune în consecință ca organele abilitate ale Direcției generale a finanțelor publice T să reanalizeze situația de fapt printr-o altă echipă decât cea care a efectuat inspecția fiscală analizată,pentru același impozit și aceeași perioadă,în funcție de reținerile prezentei decizii.
Aceasta, în condițiile în care dispoziția de desființare a deciziei și reanalizare a situației, face referire la același impozit și aceeași perioadă din actele de control,actul în discuție fiind, sub acest aspect, contradictoriu.
Apoi, sesizarea penală formulată împotriva reprezentanților legali ai societății nu este întru totul conformă prevederilor art. 214 alin 1 lit. a din OG 92/2003, nefiind arătat explicit în ce constă implicarea persoanelor din conducerea societății în săvârșirea faptelor de natură penală, determinante în producerea debitelor în dauna statului, pe de o parte, iar pe de altă parte indiciile sesizate de pârât nu au primit de la data de 13.08.2007 nici o confirmare de începere a demersului penal din partea organelor în drept.
În această situație,activitatea economico-financiară a societății poate fi blocată prin rămânerea în nelucrare a dosarului administrativ ce vizează un debit de o valoare însemnată pentru ambele părți din litigiu și a cărui soluționare administrativă nu impietează asupra laturii penale, în măsura în care se conturează indiciile unor infracțiuni, acestea putând fi relevate și în faza ajungerii litigiului în instanța de contencios.
Soluția de admitere a prezentei acțiuni se impune și în lumina reglementărilor constituționale din art. 21 privind liberul acces la justiție.
Așa fiind,se va admite acțiunea și se va anula punctul 1 din Decizia 330/28.11.2007 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF, în subordinea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor,privind suspendarea soluționării contestației reclamantei asupra sumei de 2.548.879 lei prevăzută în Decizia 166/30.07.2007, obligând Direcția Generală a Contestațiilor să reia judecarea contestației în cauză.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Anulează punctul nr. 1 din dispozitivul Deciziei nr. 330/28.11.2007 emisă de pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, referitor la suspendarea soluționării contestației formulată de reclamantă cu privire la suma de 2.548.879 lei, stabilită prin decizia de impunere nr. 166/30.07.2007
Obligă pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă cu privire la suma de 2.548.879 lei, stabilită prin decizia de impunere nr. 166/30.07.2007
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică din 19.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - - -
Red.CV 03.05.2008
Tehnored.LM-07.05.2008 4 expl.
Se comunică:
Reclamantei T -T Str. - nr.8
Pârâtei Ministerul Finanțelor Publice B - B,Str.-,nr.17 sector 5,cod -.
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Victoria Catargiu
