Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 63/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--30.11.2007
SENTINȚA CIVILĂ NR.63
Ședința publică din data de 19 Martie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministrul, Familiei și Egalității de Șanse, și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B, având ca obiect anularea Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, și reintegrarea reclamantei pe funcția de inspector șef la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință.
După efectuarea referatului cauzei de către grefierul de ședință, se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-au depus concluzii scrise de către reclamanta și de către intervenientului Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 martie.2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 19 martie 2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzeide față, constată
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrul, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B:
1.anularea Ordinuluinr.810, din 20 septembrie 2007, emis de Ministrul, Familiei și Egalității de Șanse pentru sancționarea disciplinară a reclamantei cu:
- destituirea din funcția publică în baza art. 77alin.(3) lit. e) din legea nr. 188/1999
- încetarea raportului de serviciu în baza art.97 lit. d) și art.101 alin (1) lit. a)din legea nr. 188/1999;
2. reintegrarea reclamantei în funcția publică din care am fost destituită
3. obligarea pârâților la plata cheltuielilor pe care le voi efectua cu judecarea acestei cauze.
În fapt, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 810 din 20 septembrie 2007 emis de ministrul muncii, familiei și egalității de șanse s-a dispus, in mod nelegal și netemeinic, in baza prevederilor art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completă.rile ulterioare, aplicarea sancțiunii disciplinare a destituirii subsemnatei din funcția publică începând cu data de 24 septembrie 2007, cu aceeași dată, in temeiul prevederilor art. 97 lit. d) și art. 101 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 188/1999 raportul meu de serviciu încetând prin destituire din funcia publică.
Astfel, reclamanta a arătat că acest ordin a fost emis, așa cum rezultă din lectura sa, ținându-se seama de: 1. descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; 2. precizarea prevederilor din procesul-verbal al Comisiei de disciplină; 3. motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public in timpul cercetării disciplinare prealabile; 4. propunerea Comisiei de disciplină de sancționare disciplinară a dnei. cu destituirea din fiucția publică.
În ceea ce privește descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, ministrul reține: "declarații șocante, afirmații denigratoare formulate în presa locală atât împotriva unor funcționari ai LT. T, cât și împotriva Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv acuzaii privind săvârșirea unor fapte penale, furt din avutul public și primirea de foloase necuvenite formulate in presa locală împotriva domnului G, șef birou in cadrul Serviciului Control Relaii de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial d Muncă T".
Ordinul nr. 810/2007 este vădit nelegal și netemeinic, fundamentându-se pe o situație de fapt care nu a făcut obiectul cercetării Comisiei de disciplină a.
Prin adresa nr. 82/19.07.2007 a Comisiei de disciplină a s-a comunicat că este cercetată în trei dosare, respectiv 5, 9 și 10/2007, iar anexate i s-au comunicat cele trei sesizări in copie (ANEXA 2).
Conform reclamantei, după cum se observă "sesizarea" din dosarul nr. 9/2007 este înregistrată sub nr. 71/18.07.2007. Această așa-zisă "sesizare" (ANEXA 3) se referă de fapt la o sesizare anterioară din 11.06.2007, sesizare care nu mi-a fost comunicată niciodată.
Reclamanta a arătat că dintr-o simplă lectură a Adresei nr. 71/18.07.2007 din dosar nr. 9/2007, care, in opinia Comisiei de disciplină constituie sesizarea numitului G, se poate observa că acest script este doar o revenire la o sesizare mai veche a aceluiași reclama.nt și nu o sesizare, el conținând doar o enumerare a unor adrese, acte și extrase din presă depuse de către reclamant:- Chitanță,copie ziar, copia Aviz lucrări construcții, copia Certificat urbanism.
In continuarea acestui opis, reclamantul concluzionează că reclamanta se face vinovată de încălcarea Legii nr. 188/1999 și a Legii nr. 7/2004.
Aceasta este "sesizarea" despre care reclamanta bănuiește că a stat la baza concluziei Referatului Comisiei de disciplină, concluzie reținută și de Ordinul nr. 810/2007 și anume că mă fac vinovată de "manifestări care aduc atingere prestigiului autorității și instituției publice" - art. 77 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999.
Reclamanta afirmă faptul că "bănuiește", deoarece sesizările din celelalte două dosare, respectiv Dosar nr. 5 și Dosar nr. 10 nu fac nici o referire la "acuzațiile" reținute in Referatul Comisiei de disciplină și preluate apoi in Ordinul nr. 810/2007.
Conform reclamantei, începând cu mai 2007, s-au fâcut, atât pe plan local, cât și la nivel central (minister), presiuni politice pentru înlocuirea reclamantei din funcție, indiferent pe ce motiv.
Știind acest lucru, in toată corespondența sa cu Comisia de disciplină, reclamanta a solicitat cu insistență să i se comuniceobiectul sesizăiidin Dosar, in contextul in care art. 25 alin. (5) din HG nr. 1210/2003 conține o prevedere imperativă, potrivit căreia: "funcționarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării i se comunică,sub sancțiuneanulității, o copie după sesizarea îndreptată împotriva sa" ().
In prezentarea obiecțiilor la Referatul Comisiei de disciplină reclamanta a solicitat în mod explicit să se constate că nu i s-a comunicat "descrierea faptei care constituie obiectul sesizării", conform art. 24 alin. (2) lit. c) din HG nr. 1210,/2003 și să se dispună clasarea sesizării, in baza art. 25 alin. (5) și art. 27 alin.- (2) din HG nr. 1210/2003.
Conform reclamantei, cu toate insistențele sale, înainte de a fi audiată, și chiar cu prilejul audierii,Comisiade disciplină a nu și-a îndeplinit această obligație imperativă, încălcându-mi astfel dreptul la apărare, drept fundamental prevăzut și de art. 24 din Constituție.
Potrivit reclamantei, această "omisiune" a Comisiei de disciplină este esențială, din analiza celor mai sus arătate reieșind, fără putință de tăgadă, faptul că sancțiunea disciplinară s-a dispus pentu fapte ("învinuiri") care nu i s-au adus la cunoștință și, in consecință, nu i s-a dat posibilitatea să mă apăr raportat la acestea, neputând, prin urmare, să-mi prezint punctul de vedere asupra lor. Având in vedere aceste aspecte, inclusiv Ordinul nr. 810/2007 este lovit de nulitate, el având la bază acte administrative și formalități tehnico-materiale (referat, Raportul nr. 170/14.09.2007 al Comisiei de disciplină) lovite de nulitate absolută, or,quod nullum est nullum producit efectum.
Reclamanta a solicitat, astfel, ca instanța să constatate că procedura de cercetare a presupusei "abateri" disciplinare a fost viciată prin necomunicarea sesizării și prin consecință in temeiul prevăzut de art. 25 alin. (5) din HG nr. 1210/2003 să dispună anularea.
Pe fond, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 810/2007 este nelegal și netemeinic. Astfel, in concret, faptele care i se impută reclamantei constau în apariția în presa locală (ziarul "Ziua de Vest") a unor articole pretins prejudiciante, așa cum rezultă din pag 1-2 ale Ordinului nr. 810/2007 - "descrierea faptei care constituie abatere disciplinară", precum și din pag. 2 pct. 1 al Referatului Comisiei de disciplină.
Faptele pentru care am fost sancționată nu sunt cele cu care Comisia de disciplină a fost investită in cele trei sesizări.
Comisia de disciplină a reținut în sarcina reclamantei și a propus sancționarea unor fapte a căror cercetare disciplinară nu a fost sesizată, încălcându-și astfel propria competență - art. 20 lit. a) din HG nr. 1210/2003.
In ce privește "fapta" sancționată, Comisia de disciplină a reținut o singură faptă " un interviu în presa locală", așa cum rezultă din Referatul nr. 149/27.08.2007 - pag. 2 pct. 1.
Reclamanta a arătat că, față de unicitatea faptei reținute ca abatere disciplinară, sancțiunea propusă nu se justifică, fiind aplicabilă doar in situația unor "abateri repetate" sau a unei singure abateri cu consecințe foarte grave, așa cum rezultă din prevederile art. 101 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Nici "consecințele grave" nu au fost dovedite, afirmându-se la modul general că am prejudiciat "imaginea și prestigiul instituției publice" fără să se motiveze in concret pretinsul prejudiciu.
Pentru a "suplini" superficialitatea cu care s-a efectuat cercetarea prealabilă, Ordinul nr. 810/2007 adaugă la concluziile Comisiei de disciplină - "mai multe abateri disciplinare constând în acordarea mai multor interviuri in presa locală" (pag. 1 alin. ultim, pag. 2 și pag. 3 alin. 1).,
Intrucât existăcontradicțieîntre conținutul Referatului Comisiei de disciplină, la care am formulat Obiecții, și cel al Ordinului nr. 810/2007, sub aspectul faptelor care au fost sancționate, dispoziția de sancționare (Ordinul nr. 810/2047) este viciată și, prin urmare, nelegală.
De asemenea, nici Comisia de disciplină, nici emitentul ordinului atacat nu au ținut seama de faptul că reclamant nu are antecedente disciplinare,respectiv nu a mai avut sancțiuni disciplinare în activitatea sa de funcționar public cu o carieră de peste 15 ani (ANEXA 8 - cazier administrativ).
În aceste condiții, conform reclamantei, sancțiunea destituirii din funcție, care este una extremă, de maximă gravitate, s-a dispus cu neîndeplinirea condițiilor necesare aplicării ei, atât în ceea ce privește faptele reținute, gravitatea lor, cât și sub aspectul individualizării concrete a sancțiunii, in baza art. 77 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și a art. 33 alin. (3) din HG nr. 1210/2003, fiind astfel nelegală.
O altă carență majoră a Ordinului nr. 810/2007 este, în opinia reclamantei, și aceea că acesta încalcă în mod flagrant prevederile art. 35 alin. (2) lit. c) din HG 1210/2003, care prevede, sub sancțiunea nulității absolute, că ordinul ministrului trebuie să cuprindă "motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile".
Din lectura punctului 3 al Ordinului nr. 810/2007 nu reiese că s-ar face vreo referire la apărarea subsemnatei și, implicit, la motivele pentru care s-a procedat la înlăturarea argumentelor uzitate în apărare, cu toate că in Răspunsurile la reclamații și în "Obiecțiile" formulate la Referatul Comisiei de disciplină am atras atenția asupra ilegalităților din procedura Comisiei de disciplină și faptul că am fost acuzată de fapte care nu s-au reclamat, neavând posibilitatea să mă apăr.
Conform reclamantei, sancțiunea de "încetare a raportului de serviciu" pentru faptul că reclamanta și-a exprimat o opinie față de atacurile abjecte ale unor "colegi de serviciu" în presa locală, a fost aplicată în mod tendențios, apreciindu-se fără nici un suport probator și logic că reclamanta a adus atingere prestigiului autorității publice, faptă prevăzută de art. 77 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999.
Față de articolul din "Evenimentul Zilei" existent la dosarul Comisiei de disciplină, atât ministrul, cât și nu au avut nici o reacție, "nu au verificat dacă are vreo susținere cât de cât reală și nu au luat nicio măsură împotriva celor trei funcționari publici" de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
În aceste articole din "Ziarul de Vest", reclamanta a susținut că a încercat să prezint realitatea, cine sunt reclamanții, pericolele la care este supusă familia reclamantei (amenințări cu moartea și răpirea fiicelor, distrugerea mașinii etc.).
Reclamanta recunoaște că sunt declarații șocante, iar orice om normal, chiar și ministru fiind, ar fi afectat dacă aceste amenințări l-ar afecta direct pe el sau familia sa.
Ceea ce autorii articolului din "Ziarul de Vest" ( și ) au inserat referitor la numitul G, posibile acuzaiții privind săvâxșirea unor fapte penale, furt din avutul public și primirea unor foloase necuvenite sunt reluate din articolul " amenajării sediului" apărut in "Evenimentul zilei" din 16 iulie 2004 și la care numitul G nici până in prezent nu a dat vreun răspuns sau drept la replică (Anexa 10).
Reclamanta a arătat că, față de toate faptele "posibil" penale a acestor funcționari publici, domnul ministru a luat singura decizie aberantă "destituirea reclamantei din funcția publică", fapt urmărit cu obstinație de domnul ministru și acoliții domniei sale de la
Reclamanta a mai menționat ca nu are nici o legătură cu articolul din "Evenimentul zilei" din 16 iulie 2004 și nu am făcut nici o sesizare la.. referitor la
Faptul că au apărut în presa locală articole și titluri scrise de ziariști, care nu reflectau întru totul cuvintele reclamantei, trebuia analizat prin prisma libertății de exprimare a presei și a dreptului garantat la opinie.
Conform reclamantei, chiar și funcționarii publici au garantat dreptul la opinie, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Mai mult, niciuna dintre aceste opinii exprimate de mine nu a atins sub nici un chip prestigiul autorității publice din care făceam parte, astfel că nu poate fi reținută în sarcina mea vreo abatere gravă in acest sens.
Referitor la articolul "Munca la negru încurajată de la. minister" din " bănățeană" din 26 mai 2007, acesta nu este cuprins in nici o sesizare, dosar, Comisie de disciplină, fiind întrebată doar "colateral". Astfel, așa cum rezultă din continutul acestui articol, pe care îl și anexăm, eu am afirmat,doar următoarele: " noștri îi urmăresc încă din gară pe cei care iau muncitori ca să lucreze", pasaj citat de autorul articolului ( ), atât titlul, cât și celelalte afirmatii din articol aparținând autorului acestuia și nu mie, astfel că aceste afirmații (speculații), ca de altfel și in cazul celorlalte az-ticole invocate, nu îmi pot fi imputate.
In primul rând, reclamanta a arătat că titlul nu-i aparține, fiind "creația" ziarului.
În al doilea rând, articolul de presă a apărut in baza mai multor reclamații n care noii salariați nu puteau cumpăra "Carnetul de muncă" deoarece a "uitat" să comande respectivul document.
Potrivit reclamantei, în Ordinul nr. 810/2007 este acuzată că a fost "pasivă" la apariția articolului, însă a arătat că faptul că atunci și acum, prin Direcțiile de Muncă, au uitat, nu s-au ocupat, să comande un necesar de sute de mii de carnete de muncă, la nivel de țară, obligatorii pentru fiecare salariat, se poate numi dezinteres, incompetență. managerială etc.
Reclamanta a arătat că, chiar dacă nici până in prezent nu s-a rezolvat această "mare problemă de stat", Comisia de disciplină și domnul ministru o acuză că este pasivă (menționând că Inspectoratul Teritorial d e Muncă nu are nici o legătură cu achiziționarea carnetelor de muncă).
Pentru această "pasivitate" reclamanta a arătat că a fost sancționată cu destituirea, încetarea raportului de serviciu, cu consecința ca 7 ani să nu mai poate ocupa nici o funcție publică.
Prin urmare, potrivit reclamantei, Ordinul nr. 810/2007 este profund nelegal, fiind în primul rând lovit de nulitate absolută, iar pe fond, netemeinic, într-un stat de drept nefiind permis ca un astfel de act, cu o gravitate excesivă, curmând cariera unui funcționar public în mod brutal,să poată produce efecte juridice care afectează atât subiectul direct.
II. Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a depus întâmpinare(atașată la filele 75-89 din dosar), solicitând respingerea acțiunii, ca tardivă și, pe fond, ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare s-a învederat instanței că pe rolul Comisiei de disciplină s-a desfășurat concomitent cu cercetarea disciplinară din dosarul nr. 9.și cercetarea în alte două sesizări ce au făcut obiectul Dosarului nr. 5/2007 și Dosarului nr.10/2007 în care reclamata a fost tot doamna, inspector șef la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
În sesizarea ce făcea obiectul Dosarului nr. 5/2007, domnul Inspector General de Stat Adjunct in cadrul Inspecției, reclamă faptul că în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Stat T, doamna prin comportamentul său abuziv încalcă prevederile legale cu privire la măsurile de reglementare a drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dispune suspendarea abuzivă a sarcinilor de serviciu a Inspectorului sef adjunct Relații de Muncă, domnul -, sesizează Comisia de disciplină din cadrul ITM - T împotriva domnului Sef birou Relații de Muncă fără a se baza pe fapte si elemente concrete precum si faptul că în cadrul ședinței operative din 14 05.2007 pe fondul unor discuții aprinse cu domnii - si G doamna a implicat organele de politie pentru evacuarea acestora din sala de ședință.
In susținerea sesizării, domnul anexează Raportul cu privire la controlul efectuat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, în vederea verificării unor aspecte negative semnalate in activitatea Inspectorului sef, înregistrat sub nr. 60059/17.08.2007. La pagina nr. 2 din Raport, se menționează că doamna a publicat in presa locală o serie de "articolele prin care a creat o imagine negativă art. cât $i ITM - T atingând prestigiul acestor instituții" cu referire la ziarul " " si ziarul "Ziua de Vest".
În sesizarea ce face obiectul Dosarul nr. 10/2007 domnul -, doamna si G sesizează Comisia de disciplină cu privire la comportamentul abuziv al doamnei in legătură cu activitatea sa in cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, încălcarea prevederilor legale referitoare la drepturile salariale a funcționarilor publici prin acordarea preferențială a stimulentelor, neincluderea domnului G in graficul de repartizare a mașinilor pentru controlul societăților comerciale, retragerea salariului de merit al doamnei.
Pe fondul cauzei, cu privire la sesizările din Dosarul nr. 5/2007 și Dosarul nr. 10/2007 Comisia a constatat că unele fapte ce ar fi putut constitui abateri disciplinare nu au fost sesizate cu respectarea termenului prevăzut în art. 24 alin.4 din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 iar altele nu îndeplinesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare. Ca urmare, așa cum s-a precizat in Raportul nr.170/14.09.2007 al Comisiei de disciplină, sesizările din dosarele nr.5/2007 si nr.10/2007 au fost clasate in conformitate cu prevederile art.33 alin.2 litera b) din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003. Comisia a reținut faptul că acuzele din presa locală aduse atât Ministerului Muncii, Familiei si Egalității de Șanse cât si domnului G se confirmă și prin Raportul cu privire la controlul efectuat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T al Inspecției.
Reclamațiile din dosarele nr. 5/2007, nr. - și nr. - i-au fost transmise în copie cu adresa nr. 82119.07.2007 prin care i se aducea la cunoștință faptul că urmează să fie audiată de către Comisie la data de 26.07.2007. Ulterior, pe baza acestor sesizări doamna si-a formulat apărările pe care le-a transmis Comisiei anexând si copiile sesizărilor, de unde rezultă cu certitudine că a avut cunoștință de conținutul acestora. Acestea au fost înregistrate la Comisia de disciplină sub nr. 121 din 10.08.2007.
Sesizarea din Dosarul nr. 9/2007 și articolele prin care doamna a adus în presă situația conflictuală din cadrul ITM - T au fost supuse judecății Comisiei de disciplină. În baza art. 28 alin.1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1210/2003 Comisia a dat curs dispoziției imperative a legii cu privire la culegerea informațiilor considerate necesare pentru rezolvarea cazului, prin mijloacele prevăzute de lege.
Cu ocazia audierii, faptele au fost recunoscute de doamna și consemnate in Procesul verbal de audiere nr.134/27.08.2007. Precizăm că, Procesul verbal de audiere a fost semnat de aceasta. Când întrebată despre articolul denigrator la adresa instituției apărut în ziarul doamna a declarat: citat:
Citat: " Această declarație nu îmi aparține, iar dreptul la replică nu mi-a fost acordat, cei de la ziar spunându-mi că în acest sens am calea judecății".
Întrebată dacă a adus în presă aspecte conflictuale dintre dânsa și colegii dânsei, a răspuns:
Citat: " într-adevăr eu am declarat cele scrise in ziar. Rămâne la aprecierea Comisiei dacă aceste declarații din presă au adus atingere imaginii publice".
Față de acestea Comisia a constatat pasivitatea persoanei audiate prin lipsa de reacție a acesteia la asocierea numelui, fotograf ei si funcției cu aspectele negative îndreptate împotriva Ministerului Muncii, Egalității de Șanse și Familiei la care se face - referire în articolul din presă.
Doamna avea posibilitatea să intervină prin alte publicații pentru a dezminți implicarea ministerului în încurajarea muncii la negru. Susținem aceasta întrucât din chiar declarațiile dânsei rezultă că avea acces la alte publicații.
Întrebată care a fost scopul acestor declarații, doamna a răspuns:
Citat: " În momentul in care alianța PNL- PD nu a mai existat, domnul mi-a spus în prezența unor colegi, că au dispoziție de la PSD că in trei zile urmează să zbor de pe scaunul de inspector șef, iar domnul - spus că nu voi mai sta decât o zi, întrucât a dispărut ministrul care m-a susținut".
Față de acestea susținerea reclamantei cu privire la faptul că nu a luat cunoștință despre conținutul sesizării sau de faptele reținute de comisie că abateri disciplinare nu sunt întemeiate.
Reclamanta a luat cunoștință de acestea în timpul cercetării prealabile fiind audiată.
Pârâții au învederat încă o dată că faptele au fost recunoscute la audiere, astfel că, și-a anulat apărarea, argumentele fiind puerile. Faptele sunt în continuare recunoscute chiar în cuprinsul acțiunii formulate în instanță.
Potrivit art. 30 din Hotărârea Guvernului nr. -, Referatul Comisiei consemnează doar rezultatele activității de cercetare neexistând obligația descrierii faptelor.
Cu privire la faptul că emitentul actului atacat nu a ținut seama că nu există antecedente disciplinare, precizăm că, există și alte fapte pentru care doamna a fost reclamată la Comisia de disciplină. Faptul că aceasta nu a fost sancționată, nu înseamnă că faptele nu au existat, acestea neputând fi sancționate datorită neîndeplinirii unor condiții procedurale, fiind sesizate în afara termenului prevăzut de lege.
Cele declarate de doamna nu înseamnă dreptul la opinie ci declarații șocante lipsite de conținut, larmante rămase în memoria colectivă și asociate cu activitatea din Inspectoratul Teritorial d e Muncă și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de natură să aducă atingere atât imaginii instituției cât și corpului funcționarilor publici.
Declarațiile au scos în presa locală aspectele conflictuale existente în cadrul instituției între doamna și alți funcționari publici, aspecte care puteau fi soluționate potrivit prevederilor legale în vigoare, prin intervenția organelor judecătorești acolo unde era cazul.
Conform pârâților, dreptul la opinie este unul dintre principalele drepturi ale omului.
Acest drept este înscris în Constituția României la capitolul "Drepturile și libertățile fundamentale", articolul 30, alineatul 1, dar Doamna nu și-a exprimat dreptul la opinie ci a încercat ca prin intermediul presei să aducă la cunoștința opiniei publice presupuse posibilități de a fi îndepărtată din funcția publică, posibilități care nu au fost reținute de Comisie că ar fi existat în mod real, încălcând în felul acesta ordinea necesară în cadrul executării raporturilor juridice de muncă în cadrul colectivului de salariați.
Deschiderea și transparența în exercitarea funcției publice și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, libertatea gândirii și a exprimării conform cărora funcționarii publici pot să-și fundamenteze opiniile se fac cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri.
Informațiile furnizate în presă și supuse permanent monitorizării cetățenilor trebuie să fie credibile conforme cu realitatea și numai în legătură cu activitatea instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea cu politicile și strategiile acesteia și cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual. Funcționarii publici sunt obligați de a apăra în mod loial prestigiul instituției publice și de a se abține de la orice act sau fapt care poate aduce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia sau corpului funcționarilor publici.
Față de obligațiile stabilite prin lege de a veghea la integritatea imaginii corpului funcționarilor publici din care face parte și a instituției pe care o conduce raportat și la faptul că atribuțiile instituției au implicații in economia județului, contribuind la respectarea de către agenții economici a dispozițiilor legale care reglementează relațiile de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, doamna prin atitudinea sa, se face vinovată de prejudicierea gravă a imaginii instituției și a corpului funcționarilor publici, prin manifestările sale depășind limitele mandatului de reprezentare încredințat de conducătorul instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Întrucât respectarea unor reguli și norme de conduită fac parte din obligațiile oricărui salariat doamna nu se poate apăra de răspunderea disciplinară, faptele dânsei răsfrângându-se negativ asupra instituției vătămând grav relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina în procesul muncii.
III. La termenul din 13.02.2008, Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă Tad epus o cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților(atașată la filele 121-123 dosar).
Conform cererii de intervenție, intervenția vizează apărarea intereselor membrilor de sindicat din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, chiar și a intereselor personalului care nu este afiliat la organizația intervenientă.
Interesul principal vizează restabilirea unui climat propice pentru desfășurarea în condiții normale a raporturilor de muncă și de serviciu ale personalului din cadrul inspectoratului și detensionarea situației generate de purtarea total abuzivă a reclamantei față de unele persoane și respectiv favorizarea sub toate aspectele, inclusiv a acordării unor drepturi salariale mai mari decât cele cuvenite în cazul altor persoane.
Datorita atmosferei tensionate și generatoare de nemulțumiri, alimentată de purtarea și conduita total incorectă și abuzivă a contestatoarei față de membrii de sindicat - în special în contextul Adunării generale a membrilor de sindicat din data de 28.11. 2007 - s-a hotărât acționarea sub toate formele permise de lege, inclusiv a unei cereri de intervenție în interesul instituției și a colectivului acesteia.
Conform intervenientului, reclamanta - începând din primele zile de la numirea în funcția de inspector șef la.T - a denigrat și blamat în presă și cu ocazia unor interviuri televizate colectivul inspecției, formulând împotriva personalului instituției noastre acuze de o gravitate deosebită - privind chiar fapte prevăzute de legea penală, conturând o imagine total incorectă a colectivului inspectoratului.
Principala urmare, efect resimțit de întreg colectivul, a privit ostilitatea și neîncrederea manifestată de persoanele care veneau în contact cu instituția noastră.
Pe de altă parte, s-a arătat în cererea de intervenție, conduita contestatoarei în cadrul raporturilor de serviciu a împiedicat desfășurarea normală a activității, generând o stare permanentă de tensiune, conflicte și scandaluri, prejudiciind în mod efectiv imaginea inspectoratului, blamând colectivul acestuia, aducând atingere chiar imaginii Ministerului Muncii prin diverse articole apărute in presa locală.
Pentru aceste considerente, intervenientul a solicitat admiterea cererii, oferind astfel posibilitatea de a sprijini instanța în cunoașterea stării de fapt și elucidarea aspectelor legate de motivele avute în vedere la emiterea ordinului contestat și în final, prin menținerea celor dispuse prin ordinul în cauză, restabilirea unei situații normale la nivelul relațiilor de muncă din cadrul inspectoratului și îndeplinirea corectă a atribuțiilor ce ne revin la nivelul județului T.
IV. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Reclamanta a fost numită - la o dată anterioară nespecificată - în funcția publică de inspector șef la Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Prin Ordinul nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse (atașat în copie la filele 5-9 dosar), s-a dispus sancțiunea disciplinară constând în destituirea reclamantei din funcția publică de inspector șef la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, începând cu data 24.09.2007, în temeiul art. 77 alin. (3) litera e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Conținutul Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse:
Conform Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse,descrierea fapteicare constituie abatere disciplinară a constat în:
"declarații șocante, afirmații denigratoareformulate în presa locală atât împotriva unor funcționari ai ITM T, cât și împotriva Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv acuzații privind săvârșirea unor fapte penale, furt din avutul public și primirea de foloase necuvenite formulate in presa locală împotriva domr.ului G, șef birou in cadrul Serviciului Controi Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial d Muncă
La data de 9/10.06.2007, în publicația Ziarul de Vest domnul G, șef birou Serviciul Corp Relaii de Muncă ITM T, este acuzat public de doamna de săvărșirea or fapte penale; "furt din materialele ITM din care și-a construit două case" și primirea de faloase materiale necuvenite prin predarea unui număr de 10 telecomenzi de la poarta ITM unui număr de 10 persoane care și-au parcat mașinile în incinta instituției pentru care a beneficiat de 500 euro /lună de la fiecare. Pe parcursul cercetării s-a constatat că de fapt, au existat doar două telecornenzi una aflată in dotarea serviciului de pază iar cea de-a doua în dotarea administratorului instituției; iar cele două locuințe au fost finalizate in 1972-espectiv 1995, inainte de renovarea sediului ITM din anul 2002. Față de acestea cu ocazia audierii din 27.08.2007, doamna recunoaște declarațiile din presa locală și lasă la aprecierea comisiei să constate dacă acestea aduc atingere imaginii instituției.
La data de 8 iulie 2007, in calitate de șef ITM T, declară n ziarul Ziua de Vest că a fost "amenințată cu moartea și răpirea "de persoane din anturajul doamnei șefa Corpului de control din cadrul TM T imiș.
La data de 9/10 iunie 2007 declară în aceeași publicație pe fondul unei situații conflictuale cu domnul G, "Am fost amenințată că voi fi dată afară în trei zile din M, pentru că așa a hotărât PSD" iar la data de 12 iunie 2007 declară pentru același ziar "Au ajuns până acolo încât au plătit un bișnițar pentru a-mi distruge mașina". Cu privire la acestea, doamna afirmă că o parte din declarații nu-i aparțin, iar publicația nu i-a acordat dreptul la replică.
Fațăde acestea Comisia constată, că doamna se află într-o contradicție totală cu conduita unui funcționar public, prevăzută in contextul dispozițiiior Legii nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare si ale Legii nr. - privind codul d conduită a funcționarilor publici.
Deschiderea și transparențaîn exercitarea funcției publice și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, gândirii și a exprimării conform cărora funcționarii publici pot să-și fundamenteze opiniile se fac cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri.
lnformațiile furnizateîn presă și supuse permanent monitorizării cetățenilor trebuie să fie credibile conforme cu realitatea și numai în legătură cu activitatea instituției publice în care funcționarul public își desfășoară activitatea cu politicile și strategiiIe acesteia și cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual.
Funcționarii publici sunt obligațide a apăra în mod loial prestigiul instituției publice și de a se abține de la orice act sau fapt care poate aduce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia sau corpului funcționarilor publici.
Fațăde obligațiile stabilite prin lege de a veghea la integritatea imaginii corpului funcționarilor publici din care face parte și a instituției pe care o conduce raportat și la faptul că atribuțiile instituției au implicații în economia județului, contribuind la respectarea de către ageții economici a dispozițiilor legale care reglementează relațiiie de muncă, sănătatea și securitatea n muncă, doamna prin atitudinea sa, se face vinovată de prejudicierea gravă a imaginii instituției și a corpului funcționarilor publici, prin manifestările sale depășind limiteIe mandatului de reprezentare încredințat de conducătorul instituiiei publice n care își desfășoară activitatea
Coisia constată pasivitatea persoanei audiate prin lipsa de reacție a acesteia la asocierea numelui, fotografiei și funcției cu aspectele negative îndreptate împotriva Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse la care se face referire în articolul de presă, "Munca la negru încurajată de la.minister "- bănăteană, sâmbătă 26 mai 2007.
Prejudiciul gravde imagine a fost adus din vina și in legătură cu calitatea de funcționar public.
Având în vedere cele de ai sus, embrii Coisiei de discipliă au reținu t că sa cina doamnei fapta evăzută la art. 77 alin.( 2) litera g) din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul ncționarilor ublici p. (manifestări care aduc atingere re stigiuluip. autorității sau instituției blice in care își desfășoară activitarea), respectivde a acorda mai multe interviuri în resa p. local, prin care fac publice unele aspecte din relațiile de serviciu ale acesteia cu subordonații săi, de natură a aduce atingere imaginii și prestigiului instituției publice pe care o conduce și o reprezintă".
În privința motivelor pentru careau ost înlăturate apărăile formulate de reclamanta în timpul cercetării isciplinare prealabile, la punctul al treilea din Odinul atacat s-a reținut că:
"Membrii Comisieide disciplină din cadrul au analizat toate documentele prezente la dosar, inclusiv declaratiile și obiecținile la eferat ale funcționarului public a cărui faptă a fost cercetată; precum și ale persoanelor care au sesizat Comisia de Disciplină.
Având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile art. 33 alin.(3) din HG nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționar-ea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice referitoare la elementele de individalizare ale sanctionării disciplinae licabile funcționarului public (cauzele ce au determinat săvârșiea abaterii disciplinare, împrejurările, adul de vinovăție, avitate și co secințele, conduita ncționrului public, existența unor antecedente discipli are), mebrii Comisiei de disciplină au reinut in sarcina doamnei, fapta prevăută la art. 77 alin.( 2) litera 2) din Legea nr. 188/1999 republicată, privi d Statutul fucționarilor ublici p. (manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea), respectivde a acorda mai multe interviuri in presa localprin care face public unele aspecte din relațiile de serviciu ale -acesteia cu subordonații săi, de natură a aduce atingere imaginii și prestigiului instituției publice pe care o conduce și o reprezintă.
Astfel, doamna, inspector-șef ITM T,a încălcat prevederile Legii nr. 188/1999 - Statutul funcționarilor blici, republicată in 2007 și ale Legii nr.7I2004 privind codul d e conduită a funcționarilor publici, republicată in 2007, astfel:
- art. 43 alin.() și (3) din Lege nr. -, republicată - funcționarii publici au obligația să se abțină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii prestigiului corpului funcționarilor publici, precum și îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege;
- art. 77 alin.(2) litera j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată - încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri stabilite prin lege pentru funcționarii publici;
- art. 7 alin.(1) din Legea nr.7/2004, republicată - funcționarii publici au obligația de a apăra în mod loial prestigiul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia;
- art. 7 alin.(2) literele a) și d) din Legea nr.7/2004, republicată -funcționarilor publici le este interzis să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autoritățiii sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, cu politicile și strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual, precum și să dezvăluie informațiile la care au acces in exercitarea funcției publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturiIe instituției ori ale unor funcționari publici, precum și ale persoanelor fizice sau juridice;
- art. 8 alin.(l) din Legea 7/2004, rep icată - in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici au obligația de a respecta demnitatea funcției publice deținute, corelând liertatea dialogului cu promovarea tereselr autorității sau instituției publice în care își desfașoară activitatea;
- art. 9 din gea nr.7/2004, republicată - relațiile cu ijloacele de informare in masă se asigură de către funcționarii publici desemnați in acest sens de conducătorul autorităii sau instituției publice, in condițiile legii, funcționarii publici desemnați să participe la activități sau dezbateri publice, in calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredințat de conducătorul autoritătii ori instituției publice în care iși desfașoară activitatea. În cazul in care nu sunt desemnati în acest sens, funcționarii publici pot participa la activități sau dezbateri publice, având obligația de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autoritățiî ori instituției publice in cadrul căreia își desfășoară activitatea".
Cu privire laexcepția tardivității acțiunii, instanța reține că Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a invocat această excepția prin întâmpinarea atașată la filele 75-89 dosar, cu motivarea că, potrivit art. 2 din Ordinul atacat, acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
De asemenea, conform art. 11 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative".
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța constată că reclamanta era obligată, conform art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să solicite, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, revocarea actului respectiv de către autoritatea emitentă - plângere prealabilă care a fost adresată Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse la data de 25.09.2007, astfel cum rezultă cin copia acestei cereri (atașată la filele 50-53 dosar).
Întrucât Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B nu a răspuns reclamantei în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, aceasta a introdus prezenta acțiune la Curtea de APEL TIMIȘOARA, la data de 30.11.2007.
În raport cu cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta avea la dispoziție un termen de 30 de zile pentru a formula plângerea prealabilă, conform art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar formularea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ se putea face în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, sau de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii, conform ipotezelor menționate la art. art. 11 alin. 1 lit. a) și c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Având în vedere acest dispoziții legale, instanța reține că acțiunea reclamantei a fost introdusă cu respectarea dispozițiilor art. 7 și 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va respinge excepția tardivității acțiunii, ca nefondată.
C: Cu privire la cererea de intervenție accesorieformulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, (atașată la filele 121-123 dosar), instanța reține că aceasta a fost formulată în favoarea pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și a fost motivată pe împrejurarea că membrii acestui sindicat, funcționari publici în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, au interesul ca reclamanta să fie înlăturată din funcția de inspector șef, deoarece conduita acesteia a fost considerată de Sindicat ca " total incorectă și abuzivă", făcându-se referiri la faptul că prezența doamnei în funcția de inspector șef determină tensiuni și împiedică desfășurarea normală a activității Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Instanța admite că membrii Sindicatului Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T au interesul de a participa la litigiul privind anularea ordinului de destituire a reclamantei din funcția publică, efectele anulării acestui ordin constând în recunoașterea dreptului reclamantei de a continua exercitarea funcției de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, ceea ce presupune și dreptul acesteia de a exercita prerogativele acestei funcții publice de conducere, cu repercusiuni asupra membrilor sindicatului intervenient, care sunt subordonați ierarhici în raport cu persoana care ocupă funcția de inspector șef.
Având în vedere aceste considerații, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", luând în considerare și necesitatea asigurării accesului liber la justiție, ca principiu fundamental, garantat de Constituția României și de art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În consecință, instanța va admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Cu privire la fondul litigiului, instanța reține că reclamanta a invocat mai multe motive de nulitate a Ordinului nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse.
1. Astfel, doamna a arătat că nu i s-a comunicat sesizarea comisiei de disciplină din 11.06.2007, ci numai sesizarea formulată de domnul G la data de 12.07.2007 (atașată la filele 14-15 dosar), fiind încălcate dispozițiile art. 25 alin. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003.
Conform art. 25 alin. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 1210 din 14 octombrie 2003, privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice (hotărâre publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003, și modificată ulterior prin Hotărârea de Guvern nr. 833 din 25 iulie 2007, privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007), "funcționarului public a cărui faptă constituie obiectul sesizării i se comunică, sub sancțiunea nulității, o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa. În situația în care comisia de disciplină consideră că funcționarul public poate influența sau exercita presiuni asupra persoanei care a făcut sesizarea, va păstra confidențialitatea numelui și a adresei acestuia până la data începerii cercetării faptei funcționarului public".
În această privință, instanța constată că prin adresa nr. 82/19.07.2007 emisă în dosar nr. 5/9/10/2007, (atașată la fila 10 dosar) Comisia de disciplină a solicitat reclamantei să se prezinte în vederea audierii la sediul Ministerului, comunicându-i și copiile de pe trei sesizări, atașate la filele 12-18 dosar.
În privința sesizării formulate de domnul G, angajat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T (atașată la fila 14 dosar), instanța reține că această sesizare face referire la o altă sesizare, din 11.06.2007, la care domnul pretinde că nu i s-a răspuns.
Instanța observă însă că obiectul cercetării disciplinare l-au format numai fapte menționate în cele trei sesizări, atașate la filele 12-18 dosar.
Doamna nu a invocat că acțiunea disciplinară a avut în vedere alte fapte decât cele menționate în cele trei sesizări care i s-au comunicat cu adresa nr. 82/19.07.2007, emisă în dosar nr. 5/9/10/2007.
În raport cu această stare de fapt, instanța apreciază că activitatea comisiei de disciplină nu a avut în vedere sesizarea inițială formulată de domnul G la 11.06.2007 - sesizare care nu a fost comunicată reclamantei, ci numai cele trei sesizări care i s-au comunicat acesteia o dată cu adresa nr. 82/19.07.2007.
În consecință, instanța apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 25 alin. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 1210 din 14 octombrie 2003.
2. În al doilea rând, reclamanta a invocat faptul că sancțiunea destituirii din funcție nu se justifică în raport cu fapta unică reținută în referatul final al comisiei de disciplină nr. 149/27.08.2007.
În această privință, instanța precizează că potrivit art. 30 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, " în urma administrării probelor, membrii comisiei de disciplină vor întocmi un referat în care se consemnează rezultatele activității de cercetare desfășurate de comisia de disciplină", iar conform art. 35 alin. 1 din același act normativ, "actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competentă, potrivit legii de aplicare a sancțiunilor disciplinare, pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină".din acest dispoziții legale, instanța reține că ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare trebuie să fie emis "pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină", raport care trebuie să conțină, conform art. 32 alin. 2 lit. d) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, "prezentarea pe scurt a faptei sesizate și a circumstanțelor în care a fost săvârșită".
Examinând referatul nr. 149/27.08.2007 (atașat la filele 40-42 dosar), instanța constată că în acest act se face referire la fapta doamnei " de a acorda un interviu în presa locală, prin care face publice unele aspecte din relațiile de serviciu ale acesteia cu subordonații săi, de natură a aduce atingere imaginii și prestigiului instituției publice pe care o conduce și reprezintă".
Din această formulare instanța constată că sesizarea comisiei se referă la o faptă unică, vag individualizată - fără indicarea publicației în care este consemnat interviul și a datei publicării respective.
Pe de altă parte, în Ordinul nr.810/20.IX.2007 - emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse "pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină" - se face referire la mai multe fapte imputate reclamantei, menționându-se, la rubrica privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, "declarații șocante, afirmații denigratoareformulate în presa locală atât împotriva unor funcționari ai ITM T, cât și împotriva Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, respectiv acuzații privind săvârșirea unor fapte penale, furt din avutul public și primirea de foloase necuvenite formulate in presa locală împotriva domr.ului G, șef birou in cadrul Serviciului Controi Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial d Muncă T".
Din acest punct de vedere instanța reține că Ordinul nr.810/20.IX.2007 nu respectă limitele sesizării formulate de comisia de disciplină prin referatul nr. 149/27.08.2007 (atașat la filele 40-42 dosar), făcând referire la mai multe fapte imputate reclamantei, fapte care. Deși au făcut obiectul cercetării disciplinare, dar car nu au fost menționate în sesizarea adresată de comisia de disciplină Ministrului muncii, familiei și egalității de șanse.
În consecință, instanța apreciază că Ordinul nr.810/20.IX.2007 a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, nefiind respectată obligația emiterii ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare " pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină", ci cu depășirea acestei propuneri.
În condițiile în care în referatul 149/27.08.2007, de sesizare cu aplicarea sancțiunii disciplinare se face referire la o singură faptă imputată reclamantei, instanța consideră ca nefiind legală aplicarea sancțiunii pentru săvârșirea mai multor fapte.
3. În al treilea rând, reclamanta a invocat faptul că Ordinul nr.810/20.IX.2007 nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în fața comisiei de disciplină.
În această privință, instanța observă că, potrivit art. 35 alin. 2 lit. c) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, "sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;".
Examinând conținutul Ordinului nr.810/20.IX.2007, instanța reamintește că la punctul al treilea din Odinul atacat s-a reținut că:
"Membrii Comisieide disciplină din cadrul au analizat toate documentele prezente la dosar, inclusiv declaratiile și obiecținile la eferat ale funcționarului public a cărui faptă a fost cercetată; precum și ale persoanelor care au sesizat Comisia de Disciplină.
Având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile art. 33 alin.(3) din HG nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționar-ea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice referitoare la elementele de individalizare ale sanctionării disciplinae licabile funcționarului public (cauzele ce au determinat săvârșiea abaterii disciplinare, împrejurările, adul de vinovăție, avitate și co secințele, conduita ncționrului public, existența unor antecedente discipli are), mebrii Comisiei de disciplină au reinut in sarcina doamnei, fapta prevăută la art. 77 alin.( 2) litera 2) din Legea nr. 188/1999 republicată, privi d Statutul fucționarilor ublici p. (manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea), respectiv de a acorda mai multe interviuri in presa locală prin care face public unele aspecte din relațiile de serviciu ale -acesteia cu subordonații săi, de natură a aduce atingere imaginii și prestigiului instituției publice pe care o conduce și o reprezintă".
Din acest text nu rezultă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, ci doar că " membrii Comisiei de disciplină din cadrul au analizat obiecținile la eferat ale funcționarului public a cărui faptă a fost cercetată".
Instanța reține sub acest aspect, că reclamanta a contestat că a făcut o parte din afirmațiile care i se impută și că aceste apărări nu au fost luate în considerare. În această privință, din actele dosarului nu rezultă de ce au fost respinse aceste obiecțiuni și care sunt probele pe baza cărora au fost înlăturate. Instanța nu a identificat, sub acest aspect, modul în care comisia de disciplină a reținut că reclamanta este autoarea afirmațiilor publicate în articolele de presă incriminate, în condițiile în care nu a fost audiat nici un ziarist autor al acelor articole.
Din acest punct de vedere, instanța reține că Ordinul nr.810/20.IX.2007 nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în fața comisiei de disciplină, fiind încălcate dispozițiile art. 35 alin. 2 lit. c) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, "sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;".
În afara acestei nelegalității formale a Ordinului atacat, instanța constată că din materialul probator, inclusiv din referatul final al comisiei de disciplină, nu rezultă motivele înlăturării apărărilor formulate de reclamantă.
Astfel, deși doamna a contestat pe parcursul întregii proceduri disciplinare faptul că este autoarea afirmațiilor care se impută - pretinzând că a făcut alte afirmații decât cele apărute în presă - comisia nu a examinat niciodată aceste apărări și nu a efectuat nici o investigație pentru a stabili dacă, într-adevăr, reclamanta este autoarea afirmațiilor respective.
Sub acest aspect, instanța nu poate reține - astfel cum s-a susținut în întâmpinare - că reclamanta a recunoscut săvârșirea faptelor imputate. Dimpotrivă, din adresa comunicată la data de 2.08.2007 de reclamantă (atașată la fila 34 din dosar), rezultă că reclamanta a solicitat un drept la replică publicațiilor în care au apărut articolele de presă incriminatoare, drept care nu i-a fost acordat. Așadar, reclamanta a recunoscut că a acordat unele interviuri, iar nu că este autoarea afirmațiilor cuprinse în articolele de presă respective
În consecință, instanța constată nu numai că, din punct de vedere formal, Ordinul contestat nu cuprinde motivele înlăturării apărărilor reclamantei, dar și că aceste apărări nu au fost analizate în mod efectiv de comisia de disciplină și de autoritatea care a dispus destituirea reclamantei.
În această privință, instanța apreciază că omisiunea analizării acestor apărări constituie o carență procedurală gravă și o ignorare a principiului garantării dreptului la apărare, principiu prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. b) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, conform căruia se recunoaște dreptul funcționarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat de un apărător sau de a fi reprezentat;
Dreptul de a prezenta dovezi sau de a fi audiat este lipsit de orice utilitate dacă apărările astfel formulate sunt ignorate de autoritățile care efectuează cercetarea disciplinară.
Totodată, reținând că reclamanta este autoarea afirmațiilor respective fără a administra probe prin care să se stabilească dacă, într-adevăr, aceasta este autoarea acelor afirmații, comisia de disciplină și autoritatea care a dispus destituirea reclamantei au încălcat și principiul respectării prezumției de nevinovăție, prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. a) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, conform căruia se prezumă că funcționarul public este nevinovat atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită.
În raport cu cele reținute anterior, instanța concluzionează că Ordinul nr.810/20.IX.2007 al Ministrului muncii, familiei și egalității de șanse a fost emis în urma unei proceduri disciplinare efectuate cu încălcarea principiilor prezumției de nevinovăție și garantării dreptului la apărare.
Instanța nu poate reține, însă, afirmația reclamantei, conform căreia nu i s-a permis audierea de către comisia de disciplină.
În acest sens, instanța reamintește că prin adresa nr. 82/19.07.2007 emisă în dosar nr. 5/9/10/2007, (atașată la fila 10 dosar) Comisia de disciplină a solicitat reclamantei să se prezinte în vederea audierii la sediul Ministerului, comunicându-i și copiile de pe trei sesizări, atașate la filele 12-18 dosar.
Faptul că doamna a refuzat să se prezinte, cu motivarea că se află în concediu de odihnă, nu poate fi imputat comisiei de disciplină. Reclamanta a fost înștiințată despre existența cercetării disciplinare și nu s-a prezentat la nici la o dată anterioară în vederea audierii, depunând mai multe înscrisuri, prin care a invocat neregularități procedurale ale derulării cercetării.
Instanța observă, în această privință, că efectuarea concediului de odihnă nu este un motiv pentru suspendarea procedurii disciplinare, cu atât mai mult cu cât se impunea derularea cu celeritate a cercetării disciplinare, astfel cum impune art. 19 alin. 1 lit. c) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003.
De aceea, instanța apreciază că doamna a avut posibilitatea de a se apăra și a renunțat în mod implicit la dreptul său la o audiere din partea comisiei de disciplină.
În privința proporționalității sancțiunii aplicate reclamantei, instanța observă că acesteia i-a fost aplicată sancțiunea cea mai gravă - destituirea din funcția publică, în condițiile în care aceasta nu mai fusese sancționată anterior și a avut calificative superioare.
Sub acest aspect, instanța subliniază că - în afara dispozițiilor legale naționale aplicabile în cauză și menționate în Ordinul nr.810/20.IX.2007 - libertatea de opinie, inclusiv libertatea de opinie a funcționarilor publici, este protejată și de articolului 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit articolului 10 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cunoscută sub denumirea de Convenția europeană pentru drepturile omului),orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
Potrivit articolului 10 paragraf 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cunoscută sub denumirea de Convenția europeană pentru drepturile omului),exercitarea acestor libertăți ce comporta îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
De asemenea, principiile exprimate în practica instanței de contencios european se impun a fi respectate de autoritățile române ca o consecință a aderării României la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a recunoașterii jurisdicției Curții.
Înțelegerea conținutului drepturilor garantate de Convenție nu este posibilă fără a ține seama de jurisprudența fostei Comisii Europene și a Curții.
În privința jurisprudenței relevante, instanța amintește că, începând cu hotărârea din 07.12.1976, pronunțată în cauza Handyside contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Curtea europeană a drepturilor omului a statuat, în paragraful 49 - iar această formulare a fost reluată de nenumărate ori în hotărârile ulterioare ale instanței de contencios european - că libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democrate, una dintre condițiile primordiale ale acesteia și ale dezvoltării fiecăruia sub rezerva paragrafului 2 al art.10, ea este valabilă nu numai pentru informațiile sau ideile primite favorabil ori considerate inofensive sau indiferente, dar și pentru cele care rănesc, șochează sau neliniștesc. Acesta - a arătat Curtea europeană în continuare - este rezultatul pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere, fără de care nu există societate democratică.
În același paragraf, Curtea a subliniat necesitatea ca toate formalitățile, condițiile, restricțiile sau sancțiunile impuse în materia libertății de exprimare să fie proporționale scopului legitim urmărit.
În opinia Curții europene a drepturilor omului - exprimată în hotărârea din 20 mai 1999 pronunțată în cauzaBladet Tromsși Stensaas contra, paragraful 64 - aplicarea unor astfel de sancțiuni nu trebuie să intimideze ziariștii la a discuta problemele de interes general.
Curtea a subliniat, de asemenea - în par. 65 al hotărârii din 20 mai 1999 pronunțată în cauzaBladet Tromsși Stensaas contra - că relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiției ca persoana interesată, autorul afirmației, să acționeze cu bună credință, în așa fel încât să ofere informații exacte și demne de crezare, în respectul deontologiei profesionale specifice ziariștilor.
Totodată, Curtea a admis, conform paragrafului 59 din hotărârea pronunțată în cauzaBladet Tromsși Stensaas contra, că libertatea de exprimare a ziariștilor presupune posibilitatea de a recurge la o doză de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecățile de valoare pe care le formulează.
Evaluând circumstanțele cauzei în raport cu aceste principii obligatorii, instanța apreciază că statutul reclamantei de funcționar public, chiar dacă îi impune obligația de a se abține de la afirmații de natură să aducă atingere prestigiului instituției în care își desfășoară activitatea, nu poate constitui sursa unei interdicții absolute de a relata presei aspecte considerate negative referitoare la instituția respectivă.
În această privință, instanța constată că reclamanta a fost destituită din funcție exclusiv pentru afirmațiile imputate, iar nu și pentru celelalte fapte imputate prin sesizările care au făcut obiectul cercetării disciplinare. Reclamanta nu a fost destituită pentru că ar fi creat un climat tensionat în instituția unde lucrează, nici pentru că a modificat sarcinile de serviciu ale unor funcționari din subordine, nici pentru că nu a acordat salariul de merit acestor funcționari din subordine. Dimpotrivă, reclamanta a fost destituită din funcție exclusiv pentru afirmațiile imputate.
Din acest punct de vedere, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gravitatea faptei imputate și cu persoana reclamantei, care nu avea antecedente disciplinare.
O atare sancțiune nu corespundea unei nevoi sociale imperative și nu s-a dispus ca urmare a constatării că aspectele pretins imputate de reclamantă sunt absolut neadevărate și nu ar avea o bază factuală justificativă. De asemenea, afectarea prestigiului instituției, ca urmare a pretinselor afirmații ale reclamantei, nu a fost dovedit, ci numai presupus.
De aceea, instanța apreciază că, și în măsura în care reclamanta ar fi autoarea tuturor afirmațiilor imputate, aplicarea sancțiunii destituirii din funcție este disproporționată în raport cu gravitatea faptei imputate acesteia.
În consecință, instanța reține ca fiind nelegal Ordinul nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, având în vedere că:
1) Ordinul nr.810/20.IX.2007 nu respectă limitele sesizării formulate de comisia de disciplină prin referatul nr. 149/27.08.2007 (atașat la filele 40-42 dosar), făcând referire la mai multe fapte imputate reclamantei, fapte care, deși au făcut obiectul cercetării disciplinare, dar car nu au fost menționate în sesizarea adresată de comisia de disciplină Ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, Ordinul nr.810/20.IX.2007 fiind emis cu încălcarea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, nefiind respectată obligația emiterii ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare " pe baza propunerii cuprinse în raportul comisiei de disciplină", ci cu depășirea acestei propuneri.
2) Ordinul nr.810/20.IX.2007 nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă în fața comisiei de disciplină, fiind încălcate dispozițiile art. 35 alin. 2 lit. c) din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003, "sub sancțiunea nulității absolute, în actul administrativ prevăzut la alin. (1) se cuprind în mod obligatoriu:
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;".
3) Ordinul nr.810/20.IX.2007 a fost emis în urma unei proceduri disciplinare efectuate cu încălcarea principiilor prezumției de nevinovăție și garantării dreptului la apărare, prin omisiunea analizării apărărilor formulate de reclamantă.
4) sancțiunea destituirii reclamantei din funcția publică, aplicată prin Ordinul nr.810/20.IX.2007 este disproporționată în raport cu gravitatea faptei imputate și cu persoana reclamantei, care nu avea antecedente disciplinare, iar această sancțiune nu corespunde unei nevoi sociale imperative și nu s-a dispus ca urmare a constatării că aspectele pretins imputate de reclamantă sunt absolut neadevărate și nu ar avea o bază factuală justificativă, fiind încălcate și dispozițiile art. 10 paragraf 2 din Convenția europeană pentru drepturile omului.
În consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B și cu intervenientul Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, și va anula Ordinul nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse.
Constatând nelegalitatea destituirii reclamantei din funcția deținută, instanța va dispune reintegrarea reclamantei pe funcția de inspector șef la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Reținând nelegalitatea actului contestat de reclamantă, instanța va respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă T în favoarea pârâtului emitent al actului anulat.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii reclamantei, instanța va obliga pârâții și intervenientul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant, respectiv la plata sumei de 3700 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității acțiunii.
Admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Admite cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B și cu intervenientul Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Anulează Ordinul nr.810/20.IX.2007 emis de Ministrul muncii, familiei și egalității de șanse.
Dispune reintegrarea reclamantei pe funcția de inspector șef la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Liber din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Obligă pârâții și intervenientul la plata sumei de 3700 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică din 19.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Se comunică:
Reclamantei - - T,-, - 13, C,. 16
Intimaților - Ministrul, Familiei și Egalității de Șanse - B Str. -.I - nr. 2-4,sector 1
- Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse B -Str. -.I - nr. 2-4,sector 1
Red.RP-10.04.2008
Tehnored LM 10.04.2008-5 expl
Sm - emis 3 comunicări -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Victoria Catargiu
