Contestație act administrativ fiscal. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 64/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FOCȘANI -SERVICIUL IMPOZITE SI TAXE LOCALE, cu sediul în F, str.-, nr.1, jud.V, împotriva sentinței nr. 315 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic și intimatul prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea, depunând concluzii scrise.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Prin sentința civilă nr.315/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în FOCȘANI, str. Ma-,.26 A,.8, JUD. V, în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA FOCSANI - SERVICIUL IMPOZITE SI TAXE LOCALE, cu sediul în FOCȘANI, str. -, nr. 1, JUD. V, având ca obiect anulare act administrativ nr. 38240/05.06.2008 și a anulat adresa nr. 38240/5.06.2008 emisă de PRIMĂRIA MUN. FOCȘANI și exonerează reclamantul de obligația de plată a sumei de 12.931 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță la 26.05.2009 reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 38240/5.06.2008, emisă de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FOCȘANI - SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, prin care i s-au stabilit obligații de plată în sumă de 12.931 lei reprezentând taxe pe teren aferent anilor 2005 - 2008 în înlăturarea obligației de plată.
În baza contractului de concesionare nr. 64/12.12.2000 ADS B în calitate de concedent a concesionat reclamantului, în calitate de concesionar aflată permanent sub de apă ( amenajat pentru piscicultură ) și suprafața de 4,44 ha teren neagricol - drumuri.
Suprafețele respective se află situate în perimetrul localității din domeniul privat al statului aflat în perimetrul ADS.
Obiectul contractului îl constituie exploatarea terenului amenajat pentru piscicultură.
Art. 257 al.1 lit. i din Legea nr. 571/2003 enumeră cazurile în care impozitul pe teren nu se datorează, printre care și terenurile ocupate de iazuri, bălți.
Cum din contractul de concesionare depus la dosar rezultă că reclamantul a concesionat o suprafață de teren aflată permanent sub de apă în cauză sunt aplicabile disp. art. 257 al.1 lit. i din Legea nr. 571/2003 dar și dispozițiile art. 73 al.1 din legea nr. 192 /2001.
În acest sens nu pot fi reținute susținerile pârâtei că impozitul pe teren a fost calculat în sarcina reclamantului conform art.258 al.6 din Legea nr. 571/2003 în condițiile în care dispozițiile acestui text de lege se referă la modul de calcul al impozitului pe teren cu amenajări piscicole. În cauza dedusă judecății este vorba de teren aflat sub de apă pentru care același act normativ în art. 257 lit.i prevede scutiri la plata acestui impozit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta cu următoarea motivare:
Prin sentința pronunțată a fost încălcată prevederea din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare unde la articolul 256 alin 3 se precizează: " Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unităților administrativ - teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatorilor, titularului dreptului de administrare sau de folosință, după caz în condiții similare impozitului pe teren."
De asemenea au fost invocate și prevederile art. 257 din Codul fiscal, potrivit căruia: " Impozitul pe teren nu se datorează pentru terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigabile cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor.
Aceasta prevedere nu poate fi aplicată în prezenta cauză deoarece terenul în discuție este proprietatea statului dat în concesiune, și pe acest teren există amenajare piscicolă care în conformitate cu prevederile Legii nr.571/2003 art. 258 se impozitează.
Solicitam instanței de recurs să constate potrivit prevederilor fiscale legale în vigoare că recurentul nu face distincție între terenuri ocupate de iazuri, bălți, față de amenajările piscicole care în conformitate cu Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, se impozitează.
Mai arată că potrivit prevederilor art. 256 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, pentru impozitarea terenurilor proprietatea statului închiriate / concesionate aplicabile cu data de 01.01.2005 recurentul avea obligația sa declare la Serviciul Impozite și Taxe Contractul de concesiune nr.64/12.12.2000 încheiat cu ADS B pentru suprafața de 94,06 ha aflata permanent sub de apa amenajat pentru piscicultura si suprafața de 4,44 ha teren neagricol - drumuri.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 259, aliniatul 6, din legea menționată, s-a procedat în mod legal la impozitarea suprafețelor de teren concesionate.
În formularea recursului a arătat pe larg faptul că suprafața de teren este
ocupată de amenajare piscicolă iar din contractul încheiat cu ADS, la punctul
7.19 rezultă cu certitudine: " este obligat să plătească pe toată
durata concesiunii, redevența, taxele și impozitele către concedent, stat, județ sau
comună conform prevederilor legale".
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Prin contractul de concesiune nr.64/12.12.2000, reclamantului i s-a concesionat suprafața de 94,06 ha,teren aflat permanent sub de apă(amenajat pentru piscicultură), iar aferent teren neagricol, în suprafață de 4,44 ha drumuri.
Potrivit disp.art. 73 al.1 din Legea nr.192/2001 în vigoare la data încheierii contractului și disp. art. 257 lit.i din Codul fiscal, terenurile ocupate de iazuri și bălți sunt scutite de plata impozitului.
Asta susține reclamantul, asta a reținut și instanța de fond și asta constatată Curtea că este situația de fapt și de drept.
Interpretarea dată de recurentă disp.art. 257 din Codul fiscal, este una forțată și nu necesită mai multe comentarii, fiind de natura evidenței că textul de lege nu face nici o distincție între terenurile ce sunt de apă prin natura lor, sau prin destinația acestora.
Mai mult, reclamantul a concesionat de la început o suprafață de teren aflată permanent sub de apă, iar recurenta nu are expertiza necesară, în domeniu, să stabilească modul de formare a acestei suprafețe sub de apă.
Toate celelalte considerații din motivele de recurs, sunt în legătură cu aspecte de natură tehnică în stabilirea impozitului ce se consideră a fi datorat de către reclamant, apelându-se în final la un argument de natură contractuală pentru dovedirea acțiunii și unul clauză de la art.7.19 din contract.
Chiar dacă o asemenea clauză există, aceasta nu este de natură a înfrânge un text de lege imperativ.
În consecință pe baza celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art. 312. pr. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat, recursul autorității pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI FOCȘANI -SERVICIUL IMPOZITE SI TAXE LOCALE, cu sediul în F, str.-, nr.1, jud.V, împotriva sentinței nr. 315 din 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - dr.- -
GREFIER
- -
Red./02.03.2010
Tehnored./10.03.2010/2EX.
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Ioan Apostu
