Contestație act administrativ fiscal. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--8.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 661
Ședința Publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Duma Diana
JUDECĂTOR 3: Pokker Adina
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente A și T în reprezentarea B împotriva sentinței civile nr. 216/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimata - Agro SRL, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea avocatului Șetan apărătorul reclamantei intimate o cerere de amânare a cauzei pe motiv că nu se află în țară.
Reprezentanta pârâtei recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra cererii de amânare a cauzei.
Curtea respinge ca nemotivată cererea de amânare, pe de o parte pentru că articolul 156 Cod procedură civilă prevăzând că instanța poate acorda un singur termen de amânare a cauzei pentru motive temeinic justificate și că pe de altă parte, cauza a mai fost amânată pentru lipsă de apărare.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca tardiv formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 09.01.2008, și precizată în Ședința publică din 25.03.2008, reclamanta - Agro SRL a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ fiscal, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru anularea Deciziei nr. 1227/18.12.2007, de soluționare a contestației și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale T, în reprezentarea Autorității Naționale Vamale, pentru anularea Deciziei nr. 462/10.10.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și suspendarea executării deciziilor.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 1227/18.12.2007, DGFP a județului Aad ispus respingerea contestației pe care a făcut-o împotriva Deciziei nr. 462/10.10.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, de 145.590 Lei și 59.199 Lei, cu motivarea că nu a fost depusă în termenul legal de 30 de zile, care a început să curgă din data de 16.10.2007, iar contestația a fost depusă la poștă în ziua de luni 19.11.2007.
Reclamanta a arătat că decizia atacată nu i-a fost comunicată în conformitate cu prevederile art.44 din fiscală Cod Penal, iar persoana care a semnat de primire a deciziei pentru regularizarea situației nu este angajata societății.
Pe fond, reclamanta a arătat că decizia de regularizare a situației a fost emisă ca urmare a adresei B nr. 55177/29.09.2007, din care rezultă că administrația vamală italiană a comunicat că mărfurile acoperite de Certificatul Eur.1 VE NK- /25.08.2006, puse în liberă circulație cu EU 4 nr. 85145/29.08.2006 și factura nr. N 12727/21.08.2006, constând într-un tractor uzat importat, nu provine din CE. Contrar acestor susțineri, din actele dosarului rezultă că tractorul a fost fabricat de - SA din Franța și poartă pe el și inscripția " in ".
Prin întâmpinări, pârâtele DGFP a județului A și Administrația Națională a Vămilor, prin T, au solicitat respingerea contestației, cu aceeași motivare că deși decizia de regularizare a situației nr. 462/10.10.2007 i-a fost comunicată reclamantei în data de 16.10.2007, aceasta a introdus plângerea numai în data de 19.1.2007, depășind termenul de 30 de zile stabilit de art. 207 Cod procedură fiscală.
Prin încheierea Ședinței publice din 26.02.2008, instanța de fond a dispus suspendarea, până la soluționarea în fond a acțiunii, a executării celor 2 decizii privind obligații vamale suplimentare, stabilite în sarcina reclamantei, în sumă de 145.990 Lei și 59.199 Lei majorări de întârziere
Prin sentința civilă nr. 216/16.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea precizată exercitată de reclamanta - Agro SRL A împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru anularea deciziei nr. 1227/18.12.2007 și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în reprezentarea, pentru anularea Deciziei nr. 462/10.10.2007 privind regularizarea situației obligațiilor vamale suplimentare; a exonerat reclamanta de plata taxelor vamale și majorărilor de întârziere stabilite prin decizia de regularizare; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că numita care a semnat în data de 16 oct. pe copia deciziei de regularizare a situației, pentru primirea deciziei în reprezentarea reclamantei - Agro SRL nu este angajata și nici nu are vreo calitate în cadrul reclamantei, fapt necontestat de către pârâte ceea ce confirmă faptul că reclamanta nu a luat cunoștință despre decizie în acest mod, astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a introdus în termen legal contestația sa împotriva deciziei.
În ce privește fondul acțiunii instanța de fond a reținut, contrar susținerilor pârâtei reprezentată prin T, că tractorul importat de reclamantă din Italia, provine din CE, fapt confirmat de înscrisurile constând în copii după originale și traduceri din care rezultă că tractorul a fost fabricat în Franța, de societatea SA din localitatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și menținerea deciziei nr. 1227/18.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A precum și a decizie nr. 462/10.10.2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât a respins în mod greșit excepția tardivității depunerii contestației. Astfel prin decizia nr. 1227/18.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A s-a respins în mod corect contestația reclamantului ca tardiv formulată câtă vreme decizia nr. 426/2007 a fost comunicată petentei la 16.10.2007, iar contestația a fost expediată prin poștă la 19.11.2007. peste termenul prevăzut la art. 207 din OG nr. 92/2003.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond prin acoperirea excepției de tardivitate a procedat la soluționarea fondului cauzei deși prin decizia nr. 1227/18.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A nu s-a soluționat fondul contestației. Soluția mai este criticabilă și în privința modului de soluționare a cauzei pe fond, câtă vreme instanța a reținut că din actele depuse de reclamantă rezultă că bunul importat de reclamantă a fost fabricat în Franța. Această soluție vine în contradicție cu documentele depuse de recurentă respectiv de răspunsul autorității vamale italiene care în exercitarea controlului ulterior asupra certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 au precizat că exportatorul italian nu a prezentat documentele necesare pentru a proba originea tractorului, în speță fiind relevantă proveniența componentelor din care este format utilajul, respectiv proveniența acelei piese care este preponderentă în componența tractorului, aspect față de care reclamanta nu a dovedit proveniența din Comunitatea Europeană.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, OG nr. 92/1993.
Ca urmare a comunicări sentinței mai sus menționate la data de 24.02.2009 către pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T aceasta a declarat recurs la data de 05.03.2009, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiuni, arătând că în mod corect, în procedura prealabilă, organul de soluționare competent a respins contestația ca tardiv introdusă în condițiile în care comunicarea actului administrativ fiscal s-a realizat în condiții legale la 16.10.2007 către doamna care a fost legitimată și care deținea ștampila societății contestatoare ce a fost aplicată pe comunicare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - -Agro SRL a solicitat respingerea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și menținerea hotărârii primei instanțe reținând că în mod corect s-a respins excepția tardivității depunerii contestații câtă vreme nu s-a făcut dovada comunicării procedurale a deciziei de regularizare. Pe fondul cauzei intimata arată că a probat proveniența utilajului ce a făcut obiectul importului, acesta fiind din Comunitatea Europeană așa cum în mod legal a reținut prima instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt întemeiate după cum urmează:
Prin decizia nr. 462/10.10.2007 s-au stabilit în sarcina reclamantei - - Agro SRL obligați suplimentare de 204.789 lei din care 145.590 lei drepturi vamale de import și 59.199 lei majorări de întârziere.
Decizia a fost comunicată prin înmânarea unui exemplar către doamna care a aplicat ștampila societății pe copia deciziei comunicate la data de 16.10.2007. În condițiile în care contestația a fost depusă prin poștă la data de 19.11.2007, organul investit cu soluționarea contestației din cadrul Aar eținut prin decizia nr. 1227/18.12.2007 tardivitatea depunerii contestației prin depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 al.1 din OG nr. 92/2003.
Prima instanță prin sentința recurată a reținut greșita soluționare a contestației fiscale prin admiterea excepției tardivității, în condițiile în care comunicarea deciziei de regularizare s-a realizat către o persoană care nu este angajata societății reclamante și nu are nicio calitate în cadrul acesteia. Instanța de recurs își însușește soluția primei instanțe în privința excepției tardivității depunerii contestației, apreciind că în speță comunicarea actului administrativ fiscal nu s-a realizat conform prevederilor art. 44 al.2 din OG nr. 92/2003. Astfel potrivit dispozițiilor anterior menționate actul administrativ fiscal se comunică fie prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscale emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului, fie prin remiterea sub semnătură a actului fiscal, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire expediată prin poștă sau prin publicitate.
În speță s-a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal în ipoteza prevăzută de art. 44 al.2 litera a din OG nr. 92/2003, decizia fiind predată sub semnătură numitei care a aplicat și ștampila societății pe actul remis. Cu toate acestea, în condițiile în care nu s-a făcut dovada calității de reprezentant legal al reclamantei cu privire la persoana față de care s-a făcut comunicarea, instanța nu poate reține respectarea prevederilor art. 44 din OG nr. 92/2003, iar în condițiile în care nu s-a procedat la comunicarea legală a deciziei de regularizare nu poate fi reținută nici excepția tardivității depunerii contestației, excepție care presupune în mod necesar, ca în prealabil să se fi procedat la comunicarea legală a actelor atacate.
Instanța de recurs nu-și poate însuși însă soluția primei instanțe în ceea ce privește soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamantă. Aceasta deoarece procedura contestării actelor administrativ fiscale reprezintă o cale administrativă de atac ce este obligatoriu de urmat prin raportare la art.205 și următoarele din OG nr. 92/2003, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar în soluționarea contestației astfel formulate conform art. 213 al.1 din OG nr. 92/2003, organul competent va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Conform al. 5 al aceluiași articol organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, iar dacă vor fi considerate întemeiate nu va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Din interpretarea dispozițiilor anterior menționate Curtea apreciază că odată cu anularea deciziei nr. 1227/18.12.2007 prin care s-a respins contestația fiscală ca tardiv introdusă se impune obligarea organului fiscal la soluționarea pe fond a contestației tocmai pentru a da eficiență dispozițiilor cuprinse la art. 213 al.1 din OG nr. 92/2003 din interpretarea cărora rezultă că în soluționarea contestației trebuie analizate motivele de fapt și de drept ce au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal, chestiuni ce nu au fost analizate prin decizia menționată în condițiile în care prin aceasta s-a reținut excepția tardivității formulării contestației.
Referitor la decizia de regularizare nr. 462/10.10.2007 aceasta reprezintă actul administrativ fiscal al cărui legalitate și temeinicie va fi analizată pe fondul cauzei de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A în soluționarea contestației depuse de reclamantă și înregistrată la sub nr. 14153/21.11.2007, aceasta neputând fi anulată în acest ciclu procesual.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 al.1 și 3 Cod procedură civilă, apreciind că soluția primei instanțe prin care a procedat la soluționarea pe fond a contestației este dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea admițând recursurile declarate de pârâte va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a contestației formulată de contestatoarea - Agro SRL și pe cale de consecință va anula decizia nr. 1227/18.12.2007 emisă de DG. A și va obliga pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A la soluționarea pe fond a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de regularizare nr. 426/10.10.2007 întocmită de
Totodată va respinge acțiunea în ceea ce privește anularea deciziei nr. 426/10.10.2007 întocmită de A și exonerarea reclamantei de plata sumei astfel stabilite, chestiuni care pot face obiectul sesizării instanței de contencios administrativ conform art. 1 alș.1, art. 8 și 18 al.1 din Legea nr. 554/2004 numai după soluționarea pe fond a contestației, soluție ce se desprinde și din cuprinsul art. 218 al.2 din OG nr. 92/2003, potrivit cărora pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ deciziile emise în soluționarea contestațiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții A și T în reprezentarea B împotriva sentinței civile nr. 216/16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - Agro SRL și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte contestația formulată de contestatoarea - Agro SRL și pe cale de consecință anulează decizia nr. 1227/18.12.2007 emisă de A la soluționarea pe fond a contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei de regularizare nr. 426/10.10.2007 întocmită de
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător: G
Red./20.05.2009
Tehnored./27.05.2009/ 2 ex
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Duma Diana, Pokker Adina
