Contestație act administrativ fiscal. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 679/R-CONT
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
-, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr.428 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str. -. -, nr.17, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant G și intimata-pârâtă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei, precum și a chitanței nr. -/2009, emisă de Primăria mun.Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că motivele de recurs au fost tardiv depuse.
Curtea pune în discuție tardivitatea motivării recursului de către reclamant.
Recurentul- reclamant G, având cuvântul, arată că atât recursul cât și motivarea acestuia sunt în termenul prevăzut de lege.
Reprezentantul intimatei-pârâte DGFP V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca tardiv motivat potrivit dispozițiilor art.306 pr.civ.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate a motivării recursului.
CURTEA:
Examinând recursul de față, constată că:
Prin sentința nr. 428 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, s-a espins acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 05.01.2009, reclamantul Gac hemat în judecată V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 28152/10.07.2008 și a deciziei nr.23315/13.05.2008, emise de pârâtă, ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a aratat că prin decizia nr.23215/13.05.2008 pârâta a dispus antrenarea răspunderii solidare cu debitoarea Rm. V, declarată insolvabilă, pentru suma de 36.707 lei, invocându-se dispozițiile art.27 din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, pe motivul că ar fi prejudiciat societatea cu suma de 22.000 lei, pe care a ridicat-o din casieria acesteia, în calitate de director economic, iar prin decizia nr.28152/10.07.2008 a respins contestația împotriva deciziei privind răspunderea solidară.
Mai arată reclamantul că suma de 22.000 lei a ridicat-o de la casieria societății, pe data de 18.11.2007, pentru achiziționarea de calculatoare, iar ulterior, ca urmare a faptului că tranzacția nu s-a efectuat, suma respectivă a fost depusă la casierie, potrivit chitanței nr.-/18.12.2007, astfel că nu a prejudiciat cu nimic patrimoniul Rm. V, care era singura în măsură, potrivit Legii nr.31/1990 și a legii contabilității să emită pretenții cu privire la această creanță.
Pârâta Vaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, deoarece acesta se face vinovat de provocarea insolvabilității a Rm. V, iar decizia privind răspunderea solidară a acestuia cu debitoarea declarată insolvabilă a fost emisă cu respectarea întocmai a dispozițiilor art.27 și 28 din nr.OG92/2003.
Din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că reclamantul G îndeplinea funcția de director economic al Rm. V, iar în urma efectuării inspecției fiscale, potrivit raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.57101/20.12.2007 s-a constatat că Rm. V, prin reprezentanții săi legali, a înstrăinat patrimoniul societății cu scopul vădit de a atrage starea de insolvabilitate a acesteia, inclusiv disponibilitățile bănești din casierie, reclamantul ridicând suma de 22.000 lei, așa cum rezultă din copia registrului de casă din perioada 15.11.-17.12.2007 și din balanța de verificare încheiată în luna noiembrie 2007, care sunt semnate și ștampilate cu parafa societății, de unde rezultă că operațiunile efectuate au fost făcute cu acordul conducerii acesteia, astfel că la data de 10.01.2008 Rm. V figura în evidențele fiscale cu debite restante în sumă totală de 36.707 lei, starea de insolvabilitatea a acesteia fiind declarată prin procesul verbal de insolvabilitate nr.2288/16.01.2008.
Având în vedere că și reclamantul a contribuit la provocarea stării de insolvabilitate a Rm. V, prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă a bunurilor mobile și imobile, proprietatea acesteia, anterior datei declarării insolvabilității societății, debitoare în evidențele fiscale cu suma de 36.707 lei față de bugetul consolidat al statului, în mod corect pârâta a emis decizia nr.23315/13.05.2008, privind răspunderea solidară a reclamantului și a numitului G, cu debitoarea declarată insolvabilă și a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva acestuia, potrivit deciziei nr.28152/10.07.2008, acestea fiind temeinice și legale.
Nu pot fi reținute susținerile și apărările reclamantului, invocate prin acțiune și notele scrise, în sensul că numai societatea era în drept potrivit Legii nr.31/1990 să ridice pretenții împotriva sa și nu pârâta care a emis decizia privind răspunderea solidară cu societatea insolvabilă în mod abuziv Rm. V, deoarece starea de insolvabilitate a societății a fost creată cu mult anterior declarării acestei stări, reclamantul nejustificând în nici-un fel în fata organului de control fiscal modalitatea și scopul ridicării sumei de 22.000 lei, precum și înstrăinarea bunurilor mobile și imobile ale societății.
Faptul că ulterior efectuării raportului de inspecție fiscală reclamantul a depus la casieria societății suma respectivă, nu-l absolvă de răspunderea solidară cu debitoarea declarată insolvabilă, întrucât prin ridicarea sumei respective și prin aprobarea efectuării unor operațiuni fiscale, sau neluarea unor măsuri împotriva celor care au efectuat asemenea operațiuni, a contribuit în mod direct sau indirect la provocarea stării de insolvabilitate a societății în cadrul căreia îndeplinea funcția de director economic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, însă contrar dispoz.art.3021Cod.pr.civ. nu a arătat motivele de nelegalitate pentru care solicită modificarea sau casarea hotărârii atacate.
Potrivit art. 301 Cod.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar art.303 Cod.pr.civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
În speță, se constată că reclamantul a formulat recurs la 24.04.2009, iar motivarea acestuia a fost depusă la dosar la data de 05.06.2009.
Cum dispoziția legală prevedere sancțiunea nulității pentru nerespectarea mențiunilor impuse pentru cererea de recurs, urmează ca potrivit art.306 Cod pr.civilă, recursul să fie constatat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr.428 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str. -. -, nr.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Tehnored./
Ex.2/16.06.2009
Jud.fond
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Dumitru
