Contestație act administrativ fiscal. Decizia 686/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.686
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, împotriva sentinței civile nr.304/07.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată "ATLAS COM", având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată consilier juridic, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 30.05.2008, întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Reprezentantul reclamantei - intimate depune la dosar delegație și conformarea de primire prin care a comunicat întâmpinarea pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, depunând concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.304 din 07 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta,ATLAS COM" - împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
A anulat, în parte, decizia nr. 44/25.09.2007 și, pe cale de consecință, și raportul de inspecție fiscală nr. 2447/09.07.2007 și decizia de impunere nr. 343/09.07.2007 emise de pârâtă.
A exonerat reclamanta de la plata sumelor de 2.384 lei, cu titlu de impozit pe profit și a sumei de 1.385 lei, reprezentând accesorii aferente debitului menționat.
A obligat pârâta, față de reclamantă la plata sumei de 984,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentința instanța a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 2447/09.07.2007 și decizia de impunere nr. 343/09.07.2007, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale bugetare în sumă de 4.044 lei, cu titlu de impozit pe profit și în sumă de 1.646 lei, aferente diferenței de impozit.
Prin decizia nr. 44/25.09.2007 pârâta a respins contestația formulată de reclamantă pentru suma totală de 5.690 lei, stabilită prin decizia de impunere nr. 343/2007.
Reclamanta, urmare a raportului cenzorului contabil, nr. 195/02.11.2007, depus la filele 56 - 62 dosar, (care a concluzionat că societatea datorează bugetului de stat doar suma de 1.921 lei, reprezentând impozitul pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 1.660 lei și 261 lei majorări de întârziere aferente debitului de 1.660 lei) a achitat aceste sume la bugetul de stat, conform chitanței nr. - din 05.11.2007 (fila 63 dosar); ca atare, și-a precizat acțiunea, contestând doar suma de 2.384 lei (impozit pe profit) și suma de 1.385 lei (accesorii aferente).
Instanța a reținut, atât din concluziile cenzorului, cât și din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și însușit de instanță, că reclamanta nu datorează nici suma de 2.384 lei și nici suma de 1.355 lei, întrucât suma de 14.898,32 lei, reprezentând diferență și stabilită ca obligație fiscală de către organele de inspecție fiscală este deductibilă fiscal în anul 2003 și, ca atare, în mod corect reclamanta și-a majorat cheltuielile, micșorându-și profitul prin înregistrarea acestei sume ca o cheltuială deductibilă.
Față de considerentele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 19 și 125 din Codul fiscal, instanța a admis acțiunea precizată a reclamantei, a anulat, în parte, decizia nr. 44/25.09.2007 și, pe cale de consecință, și raportul de inspecție fiscală nr. 2447/09.07.2007 și decizia de impunere nr. 343/09.07.2007 emise de pârâtă și a exonerat reclamanta de la plata sumelor de 2.384 lei, cu titlu de impozit pe profit și a sumei de 1.385 lei, reprezentând accesorii aferente debitului menționat.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta, față de reclamantă la plata sumei de 984,3 lei, reprezentând onorariu expert și taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și a solicitat, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta nu datorează bugetului de stat suma de 2.384 lei impozit pe profit și suma de 1.385 lei accesorii și a considerat că suma de 14.898 lei este deductibilă fiscal, deoarece, profitul impozabil al anului 2003, fost determinat cu influența sumei de 14.898 lei, sumă care este nedeductibilă fiscal la calculul profitului pentru anul 2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 30 mai 2008, intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală (filele 11-14 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea actelor administrativ - fiscale încheiate de pârâtă, ca fiind nelegale.
Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței, probele administrate în cauză, respectiv, concluziile cenzorului și concluziile raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză, potrivit cărora, reclamanta nu datorează sumele de 2.384 lei și 1.385 lei, cu titlu de impozit pe profit și accesorii, având în vedere că suma de 14.898 lei reprezentând diferență TVA și stabilită ca obligație fiscală de către organele de inspecție fiscală este deductibilă fiscal în anul 2003, astfel că în mod corect reclamanta și-a majorat cheltuielile și și-a micșorat profitul, prin înregistrarea acestei sume ca o cheltuială deductibilă.
Rezultă din cele de mai sus că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C-S, împotriva sentinței civile nr.304 din 7 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/08.07.08
TEHNORED:/10.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecători - /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
