Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 688/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.688
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.06.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica Olaru
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ C-S, împotriva sentinței civile nr.393/26.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, B, -, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.393 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, B, și, împotriva pârâtului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și în consecință: a obligat pârâtul să plătească sumele reprezentând primele de concediu actualizate cu indicele de inflație la data plății efective astfel: reclamanților, B, pentru anii 2004 - 2005, iar reclamantului pentru perioada 2004 - 30.06.2005; a obligat pârâtul să plătească sumele reprezentând sporul de fidelitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective astfel: reclamanților, B, pentru anul 2005, iar reclamantului pentru perioada 1.01.2005 - 30.06.2005; a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești rezultate ca urmare a nereducerii impozitului pe veniturile din salarii.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au avut calitatea de agenți/ofițeri de poliție activi în structura Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S, până la data pensionării.
Calitatea reclamanților de funcționari publici cu statut special nu a fost contestată de pârât, existând între aceștia și reclamant raporturi de serviciu, conform adresei depuse la dosar de pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii. Condițiile în care aceste drepturile salariale sunt stabilite trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din nr.OUG33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003 și art.8 al.7 din Legea nr.511/2004.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2005 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Așa fiind, instanța a apreciat că suspendarea, în cinci rânduri succesive, a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr. 743/2001, Legea nr. 631/2002, Legea nr.5007/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr.380/2005, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe perioada 2004 - 2005, motiv pentru care în temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acest capăt de cerere a fost admis pentru perioada în care reclamanții au avut calitatea de funcționari publici cu statut special.
În consecință, a fost obligat pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S să plătească reclamanților sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar reclamantului pentru perioada 2004 -30.06.2005
În ceea ce privește sporul de fidelitate instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de Apărare Națională, Ordine Publică și Siguranță Națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne". Plata acestui spor nu este lăsată de legiuitor la aprecierea instituției, așa cum este cazul salariului de merit.
Prin art. 2 din nr.OUG 118/2004 a fost suspendat dreptul polițiștilor de a primi sporul de fidelitate. Aceste dispoziții de suspendare nu conțin însă referiri la abrogarea sau înlăturarea dreptului. Astfel, dreptul polițistului de a i se plăti sporul de fidelitate a rămas în vigoare, numai plata sa a fost suspendată pentru anul 2005. În consecință, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata acestor drepturi.
Instanța nu a reținut nici motivul invocat de pârâți privind condiționarea plății sporului de fidelitate de existența fondurilor, acesta fiind neîntemeiat. Astfel, interpretarea art. 57 din nr.OG 38/2003 nu poate fi făcută în sensul că plata tuturor drepturilor salariale este condiționată de existența fondurilor. Dacă s-ar admite această teză ar însemna ca inclusiv salariul de bază să nu se plătească decât în limita fondurilor.
Astfel cum rezultă și din cererea de chemare în judecată, începând cu data de 1.01.2006 reclamanților li s-a reluat acordarea acestui drept salarial. De asemenea, la expirarea duratei de suspendare a sporului de fidelitate, pârâtul nu a luat măsuri privind plata voluntară a sumelor restante reprezentând acest drept salarial a cărui plată a fost suspendată în anul 2005.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a obligat pârâtul să le plătească reclamanților drepturile bănești cuvenite pe anul 2005, reprezentând spor de fidelitate, actualizate cu indicele de inflație la data plății, corespunzător perioadei în care reclamanții au fost încadrați la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-
Referitor la capătul de cerere având ca obiect reducerea impozitului pe venitul din salarii, tribunalul reține că reclamanții au fost decorați prin decret al Președintelui României cu Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" și Semnul Onorific "În Serviciul Armatei". Conform dispozițiilor art. 10 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, "Cadrele militare în activitate, decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%". Prin art. 12 din Legea 573/2004 se prevede că și ofițerii și funcționarii publici cu statut special decorați cu Semnul Onorific "În Serviciul Patriei" și Semnul Onorific "În Serviciul Armatei" beneficiază de prevederile Legii nr.80/1995.
Instanța a reținut însă că, prin decizia nr. 55/04.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 10 din Legea nr. 80/1995, potrivit căruia cadrele militare în activitate decorate cu ordinul "Meritul Militar" clasele a III-a, a II-a și I beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și, respectiv, 50%, a fost abrogat, cu caracter definitiv, prin Ordonanța Guvernului nr. 73/1999. Or, această soluție este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele reținute, instanța a respins capătul de cerere având ca obiect plata sumelor rezultate din nereducerea impozitului pe venit ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În drept recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere că dispozițiile art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, prevăd că "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu se suspendă până la data de 31 decembrie 2005", iar ulterior, acest drept a fost suspendat succesiv. Recurentul mai susține că, în conformitate cu prevederile art.57 din nr.OG38/2003, acordarea drepturilor bănești reglementate prin această ordonanță, deci și a sporului de fidelitate, se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar și a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să le plătească primele de concediu și sporul de fidelitate, actualizate cu indicele de inflație.
Prima instanță a avut în vedere că, potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, că, aplicarea acestei prevederi legale a fost doar suspendată succesiv până la data de 31 decembrie 2006 și nu a fost înlăturată definitiv.
În aceste condiții în mod legal prima instanță a apreciat că reclamanții au dreptul de a beneficia de primele de vacanță și sporul de fidelitate, în condițiile prevăzute de lege.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă instanța va respinge recursul pârâtului ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C-S, împotriva sentinței civile nr.393 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/09.07.08/TEHNORED:/10.07.08/2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-S/ Judecători - /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Rodica Olaru
