Contestație act administrativ fiscal. Decizia 694/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 694
Ședința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
JUDECĂTOR 2: Elena Tănăsică Teodor Nițu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele B, prin reprezentanți legali, cu sediul în B,-, jud. B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, prin reprezentanți legali, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 47 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul în B, str. -,. 1C,.1, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă - - reprezentată de avocat din Baroul Buzău, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 18 dosar, lipsind recurentele-pârâte B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursurile sunt motivate, scutite de la plata taxei de timbru, aflate la cel de-al treilea termen de judecată și recurentele pârâte au solicitat la finalul motivelor de recurs judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă.
Intimata-reclamantă - - reprezentată de avocat, având cuvântul solicită acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-reclamantă - - reprezentată de avocat, având cuvântul solicită respingerea ambelor recursuri, conform întâmpinării pe care a depus-o la dosar și prin care a combătut fiecare dintre motivele invocate de cele două pârâte și astfel cum va susține oral, în continuare.
În motivarea sa arată că ambele recursuri vizează greșita aplicare a art.211din Legea nr. 133/1999 și a art.14 și 18 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia de către instanța de fond, care nu ar fi reținut situația reală, respectiv că ar fi importat un bun pe care nu l-ar fi folosit în interesul societății.
Astfel în mod legal Tribunalul Buzăua constatat situația de fapt, respectiv că în cuprinsul declarației pe propria răspundere, aflată la fila 27 dosar fond, nu există cuvântul "exclusiv" și că bunurile importate erau destinate dezvoltării activităților proprii, bunuri care, fiind folosite, au adus profit societății.
Menționează că din cuprinsul raportului de expertiză reiese cu claritate faptul că au îndeplinit cerințele legii de a importa bunuri pentru dezvoltarea activității, dar recurentele pârâte au criticat faptul că aceste bunuri ar fi fost folosite la ajutarea unei alte societăți.
În susținerea sa mai precizează că recurenta-pârâtă Bai nvocat adresă nr.-/2007, prin care se dădea o interpretare textelor Legii nr.133/1999, dar aceasta nu le este opozabilă fiind un ordin intern, mai mult nu a fost depus niciodată la dosarul cauzei.
Față de acestea solicită respingerea recursurilor ca nefondate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.47 din 18 ianuarie 2008 Tribunalul Buzăua calificat excepția nulității absolute deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.24427 din 28 noiembrie 2006 emisă de pârâta G, precum și procesul verbal de control înregistrat sub nr.24400/28.11.2006 întocmit de G, drept excepție dreptului de a stabili obligațiile fiscale, a respins excepția invocată de reclamantă și a admis acțiunea formulată de reclamanta - Grup -, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională Vamală G, dispunând anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.24427 din 28 noiembrie 2006 emisă de pârâta G, precum și a măsurilor dispuse prin aceasta.
Prin aceeași sentință a mai dispus anularea procesului verbal de control înregistrat sub nr.24400/28.11.2006 emis de pârâta
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Buzău cu referire la excepția nulității absolute a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.24427 din 28 noiembrie 2006 emisă de pârâta G, precum și procesul verbal de control înregistrat sub nr.24400/28.11.2006 întocmit de aceeași instituție, a procedat la calificarea acesteia drept excepție de prescripție a dreptului de a stabili obligațiile fiscale, având în vedere dispoziția art.96 alin.3 Cod pr. fiscală invocată de reclamantă, precum și legătura între perioada supusă inspecției fiscale și termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligațiile fiscale, prevăzute de dispoziția art.96 alin.1 din Cod de procedură fiscală.
A constatat că excepția astfel invocată este neîntemeiată, instanța dispunând respingerea acesteia, întrucât potrivit dispoziției art.89 alin.1 Cod pr. fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Astfel tribunalul a reținut că în speță, importul utilajului a fost efectuat la 12.01.2002, iar taxele vamale, TVA-ul și accesoriile au fost stabilite prin procesul-verbal de control din 28.11.2006 al G, așadar în cadrul termenului de prescripție
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că în baza declarației vamale nr.289 /12.01.2001 (24), reclamanta a importat o linie de asamblare izolatoare compozite pentru a beneficia de scutire la plata taxelor vamale și TVA în conformitate cu dispoziția nr.21.1 (în prezent art.22) din Legea nr.133/20.07.1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, modificată și completată.
Tribunalul Buzăua constatat că potrivit dispoziției legale invocate, întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale know-how, care se importă în vederea dezvoltării activității proprii de producție și servicii și se achită din fonduri proprii sau credite obținute de la bănci românești sau străine.
Astfel în speță reclamanta în calitate de asociat a încheiat cu societatea comercială System SRL, în calitate de asociat, un contract de asociere cu participațiune nr.607/01.02.2002, în conformitate cu dispozițiile art.251-256 Cod Comercial și potrivit clauzei art.4 din contract s-a reținut că asociația în participațiune astfel înființată nu constituie o ființă juridică nouă și nu se obligă distinct în raporturile cu terții, iar răspunderea pentru obligații comerciale asumate revine părții care s-a obligat, astfel cum prevede art.20 din contract.
De asemenea, conform art.3 și 13 din contract, reclamanta-asociat a pus în asociație linia de asamblare izolatoare compozite, urmând ca la expirarea duratei contractului aceasta să i se restituie, astfel cum prevede art.14 din contract.
Potrivit art.18 din contract, instanța de fond constatat că evidența contabilă a asociației în participațiune urma să fie ținută centralizat și distinct de către cei doi asociați, iar din raportul de expertiză contabilă, întocmit în cauză s-a concluzionat că în perioada 01.02.2002-31.03.2007, reclamanta a înregistrat în evidențele sale contabile activitatea de producție prin folosirea liniei de asamblare izolatoare compozite, conform contractului de asociere, astfel: venituri - 11.355.473,08 lei; cheltuieli - 6.853.125,64 lei și profit - 4.502.347,47 lei.
Raportat la situația de fapt descrisă, tribunalul a reținut că dispoziția art.22 din Legea nr.133/1999, ca și art.14 și art.18 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.133/1999, aprobate prin nr.HG244/15.02.2001, prevede drept condiție a scutirii de la plata taxelor vamale și TVA pentru mașinile importate doar folosirea acestora la dezvoltarea activităților proprii de producție și nu disting privitor la modalitatea de realizare a dezvoltării, cu atât mai mult dispozițiile legale menționate nu prevăd condiția folosirii utilajului exclusiv pentru dezvoltarea activității proprii de producție și servicii, astfel cum neîntemeiat au susținut pârâtele.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională Vamală G, ambele criticând-o pentru nelegalitate.
Prin recursul formulat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că motivația instanței de fond potrivit căreia "dispozițiile art.22 din Legea nr.133/1999, ca și art.14 și art.18 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.133/1999, aprobate prin nr.HG244/15.02.2001, prevede drept condiție a scutirii de la plata taxelor vamale și TVA pentru mașinile importate doar folosirea acestora la dezvoltarea activităților proprii de producție și nu disting privitor la modalitatea de realizare dezvoltării, iar dispozițiile legale menționate nu prevăd
condiția folosirii utilajului exclusiv pentru dezvoltarea activității proprii ", nu poate fi reținută de instanța de control judiciar întrucât nu reprezintă realitatea.
În fapt, susține pârâtă, reclamanta a menționat că în perioada 21-28.11.2006 a fost efectuat de către inspectorii din cadrul G- un control ulterior prin sondaj al operațiunilor de comerț exterior la societate, ia în urma acestuia a fost întocmit procesul verbal de control nr.24.400/28.11.2006, în baza căruia a fost emisă Decizia nr.24427/28.11.2006 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Mai arată recurenta că societatea fost obligată la plata sumei totale de 473.882 lei, formată din 61.754 lei taxe vamale, 76.933 lei dobânzi aferente taxelor vamale, 14.203 lei penalități aferente taxelor vamale, 129.652 lei TVA, 161.520 lei dobânzi aferente TVA aferente definitiv a unei linii de asamblare izolatoare compozite; împotriva procesului verbal de control menționat societatea a formulat contestație în temeiul art. 175 si urm.Cod de procedura fiscală, iar prin Decizia nr.01/23.02.2007, DGFP a respins-o ca fiind neîntemeiată.
Conform declarației Vamale de import nr. 289 din 12.01.2002 reclamanta a efectuat o operațiune de import definitiv a unei linii de asamblare izolatoare compozite, prin Biroul vamal B, în scutire de la plata taxelor vamale si a TVA, în conformitate dispozițiile art. 21.1 din Legea nr.133/1999 cu modificările si completările ulterioare, având la bază declarația vamala pe propria răspundere a persoanei juridice din data de 12.01.2002, semnata de reprezentantul legal al societății, prin care se arata ca linia de asamblare izolatoare compozite este destinată exclusiv dezvoltării activităților proprii de producție si servicii.
În data 01.02.2002 se încheie contractul de asociere în participațiune cu nr. 607/ 01.02.2002 între - Grup - B in calitate de asociat si - SRL, în calitate de asociant, prin care așa cum este specificat în art. 3 din contract asociatul pune în asociațiune o linie de asamblare izolatoare compozite pentru ca asociantul sa desfășoare activitatea de producție izolatoare de înalta tensiune si alte activități de producție din domeniul industriei energetice.
Astfel, se mai menționează că potrivit dispozițiilor art. 21.1 din Legea nr.133/1999 cu modificările ulterioare " întreprinderile mici si mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de mașini, instalații, echipamente industriale, instrumente, aparate si know-how, care se regăsesc la cap. 84, 85 si 87, cu excepția autoturismelor si la cap. 90 din tariful vamal de import al României, achiziționate în vederea dezvoltării activității proprii de producție si servicii".
În mod eronat instanța de fond a apreciat ca neîntemeiate apărările formulate în cauza de instituțiile parate, având in vedere dispozițiile legale care sunt clare, nelăsând loc de interpretări, considerând în mod absolut incorect faptul ca actele încheiate de instituțiile pârâte sunt nelegale și nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 14 si 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 244/2001 care reglementează distinct si clar cum se aplică dispozițiile Legii nr. 133/2001.
Potrivit art. 14 din Norme "scutirile de la plata taxelor vamale pentru instalațiile, echipamentele industriale, know-how care se importă în dezvoltarea
activităților proprii de producție si servicii, se acordă de către Birourile vamale pe baza unei declarații pe propria răspundere.", iar prin art. 15 din Normele menționate mai sus se prevede ca, prin declarația pe propria răspundere se atestă că aceste importuri sunt destinate exclusiv dezvoltării activităților proprii de producție si servicii.
Organul de control a procedat în mod corect si legal, întrucât acesta a dat eficienta dispozițiilor legale, constatând ca agentul economic a încălcat prevederile legale respectiv art. 21.1 din Legea nr.133/1999, precum si art. 14 si 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.133/1999.
Se solicită admiterea recursului cum a fost formulat, modificarea sentinței nr.47 din 18.01.2008 si menținerea măsurilor dispuse prin decizia nr.1/23.02.2007 emisa de instituția recurentă, a actelor constatatoare privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.24427/28.11.2006 emisa de G si a masurilor dispuse prin acesta.
Prin recursul formulat, pârâta Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale arată că potrivit art.211din Legea 133/1999, modificata si completata prin Legea nr. 415/2001, "Întreprinderile mici si mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de mașini, instalații, echipamente industriale, instrumente, aparate si know-how, care se regăsesc la cap. 84, 85 si 87, cu excepția autoturismelor, și la cap.90 din vamal de import al României, achiziționate in vederea dezvoltării activității proprii de producție si servicii".
Astfel precizează că este evidenta intenția legiuitorului, ce a dispus în sensul acordării de facilitați vamale prin scutirea de la plata drepturilor de import in cazul întreprinderilor mici si mijlocii care importa mașini, instalații, etc. în scopul dezvoltării activității proprii de producție si servicii, și prin urmare, legiuitorul a impus prin acest text de lege 2 limite de aplicare, respectiv că pot beneficia de facilitate întreprinderile mici și mijlocii, care sunt titulare ale regimului vamal de import (de mașini, instalații, aparate, echipamente etc), și totodată că pot beneficia de facilitate întreprinderile mici si mijlocii care utilizează bunurile importate în scopul expres prevăzut de lege, al dezvoltării activității proprii de producție si servicii.
Prin punerea utilajului importat, în scopul declarat autorității vamale, la dispoziția asociațiunii stabilite prin contractul nr.607/01.02.2002, reclamanta-intimată a încălcat dispozițiile legale asumate, prin translatarea beneficiului utilizării unui utilaj achiziționat la un preț mult scăzut (ca urmare a scutirii de la plata drepturilor de import), pentru dezvoltarea activității de producție a partenerului contractual.
Astfel, se susține că având în vedere scopul declarat al asocierii, potrivit art.3 din contract "pentru ca asociatul ( Sistems să desfășoare activitatea de producție" și ținând seama de faptul că reclamanta-intimata nu a folosit niciodată în activitatea proprie utilajul importat, precum și de cota de repartizare a profitului între cele doua societăți, rezulta în mod evident faptul că utilajul nu a fost utilizat strict pentru dezvoltarea activității proprii de producție si servicii a reclamantei-intimate.
Fără a se mai face speculații și interpretări cu privire la noțiuni precum, "desfășurarea de activități de producție prin folosirea liniei de asamblare", concluziile raportului de expertiza contabila nu fac decât să sublinieze, pe de o parte,
corectitudine organului de control în stabilirea cuantumului sumelor stabilite în sarcina reclamantei-intimate iar, pe de alta parte, faptul ca utilajul importat a fost utilizat în scopul dezvoltării activității de producție si servicii nu numai al titularului operațiunii de import, titular al facilitații acordate prin textul art. 211din Legea nr.133/1999, ci și pentru dezvoltarea activității de producție și servicii a unui terț (față de raportul juridic stabilit între reclamanta-intimată și statul român prin intermediul autorității vamale), asociat în cadrul contractului de asociere în participațiune nr.607/01.02.2002.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulate de Grup și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.1/23.02.2007 emisa de către B, Deciziei de regularizare nr.24.427/28.11.2006 și a procesului verbal de control nr.24.400/28.11.2006, emise de către Direcția Regionala Vamala G (actualmente, Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale G).
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursurile sunt fondate, astfel cum se va arăta în continuare:
Considerentele se vor referi la ambele recursuri, care au motive asemănătoare și trebuie observat faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în materie, în sensul art. 304 pct.7, 8 Cod pr.civilă.
Motivația instanței de fond în sensul că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 133/1999, ca și art. 14 și 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, prevăd drept condiție a scutirii de la plata taxelor vamale și pentru utilajele importate, doar folosirea acestora la dezvoltarea activităților proprii de producție și nu disting privitor la modalitatea de realizare a dezvoltării, iar dispozițiile legale menționate nu prevăd condiția folosirii utilajului pentru dezvoltarea activității proprii, nu este legală și în spiritul reglementării.
Aceasta, deoarece legiuitorul a dorit să stimuleze dezvoltarea activității proprii de producție, prestări servicii, executare de lucrări, a societăților comerciale, iar în realizarea unor importuri de utilaje și mașini folosite în acest scop, să beneficieze de scutire de la plata taxelor vamale și
Se poate observa că societatea comercială beneficiară a importului nu a folosit utilajul tehnologic importat - linie de asamblare izolatoare compozite - în activitatea proprie de producție, ci a închiriat-o, sub forma unui contract de asociere în participațiune nr. 607/1.02.2002 între - Grup - B, în calitate de asociat și - SRL, de unde reiese clar faptul că la art.3 din contractul că asociatul pune în asociațiune o linie de asamblare izolatoare compozite pentru ca asociatul să desfășoare activitatea de producție izolatoare de înaltă tensiune și alte activități de producție din domeniul industriei energetice.
Instanța de fond nu a interpretat în spiritul și litera legii dispozițiile art. 21.1. din Legea nr. 133/1999, cu modificările ulterioare, în sensul că "întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de plata taxelor vamale pentru importul de mașini, instalații, echipamente industriale, instrumente, aparate și -how, care se regăsesc la capitolul 84, 85 și 87, cu excepția autoturismelor și la cap. 90 din tariful
vamal de import al României,achizionate în vederea dezvoltării activității proprii de producție servicii".
În acest sens se poate vedea și adresa nr. - /19.02.2007 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Legislație Impozite și unde se arată că aceste utilaje și echipamente industriale învederate mai sus, importate, trebuie să fie destinate exclusiv dezvoltării activității proprii de producție și servicii a societății comerciale importatoare, acestea neputând fi închiriate, cesionate, sau folosite în comun cu alte societăți comerciale.
În atare context, instanța de fond a apreciat greșit dispoziția legală sus-amintită, dispoziții legale care sunt clare, nelăsând loc de interpretări și, în mod eronat, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 14 și 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii aprobate prin nr.HG 244/2001, care reglementează distinct și clar cum se aplică dispozițiile legii.
Astfel, potrivit art. 14 din Norme, scutirile de la plata taxelor vamale pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale, instrumente, aparate și -how, care se regăsesc la capitolul 84, 85 și 87, cu excepția autoturismelor și la cap.90 din tariful vamal de import al României, care se importă în vederea dezvoltării activităților proprii de producție și servicii, se acordă de către birourile vamale pe baza unei declarații pe propria răspundere, iar prin art. 15 se prevede că prin declarația pe propria răspundere se atestă că aceste importuri sunt destinate exclusiv dezvoltării activităților proprii de producție și servicii.
În consecință, urmează a se constata temeinicia ambelor recursuri, care vor fi admise și se va modifica în tot sentința atacată, în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea fiscală a intimatei, ținând seama de dispozițiile art. 304 pct.7, 8, 3041și 312 alin.2 și urm. Cod pr.civilă.
Ținând seama de probatoriile administrate cât și de interpretarea corectă dată textului de lege incident, intimata a încălcat prevederile legale, respectiv art. 21.1 din Legea nr. 133/1999, precum și art. 14 și 15 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 133/1999, așa încât organele fiscale au reținut în mod corect și legal faptul că petenta datorează taxa vamală, și dobânzi, precum și penalități de întârziere aferente în sumă totală de 473.882 lei, actul de control, respectiv decizia nr. 1/23.02.2007, fiind corect întocmit.
Văzând că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite ambele recursuri declarate de pârâtele B, prin reprezentanți legali, cu sediul în B,-, jud. B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G, prin reprezentanți legali, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței nr. 47 din data de 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul în B, str. -,. 1C,.1, jud.
Modifică în tot sentința și respinge acțiunea formulată de reclamanta - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2008.
Președinte Judecători
Grefier
Red. / tehnored. și
3 ex./ 3.06.2008
ds.f- Tribunal
jud. fond;
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu, Elena Tănăsică Teodor Nițu
