Contestație act administrativ fiscal. Decizia 696/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 696 /2009-
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Băltărete Savina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurentapârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI O prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantăSC O SRL VAMAcu sediul în Vama,-, jud.S M, împotriva sentinței nr. 338/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 338/26.05.2009 Tribunalul Satu Marea admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O L, cu sediul în Vama,-, jud. S M, împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI O prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ta -, nr.3-5, jud. S M în sensul că:
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7.109 lei reprezentând diferența nerestituită a taxei speciale pentru autovehicule prevăzute de art. 214 ind.1 Cod fiscal, cu dobânda legală, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
A luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind anularea actului administrativ.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2007, reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru UE un autovehicul, înmatriculat în statul de origine, iar în vederea înmatriculării în România a achitat suma de 10.927 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, prevăzută de art.214-2143Cod fiscal, conform ordinului de plată depus în probațiune (fila 7).
După intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, reclamantei i-a fost restituită o parte din taxa plătită, respectiv suma de 3.818 lei și, față de nerestituirea integrală a cuantumului taxei speciale, aceasta a formulat o solicitare în acest sens organului fiscal, cererea fiind respinsă prin răspunsul comunicat sub nr.654 din 21.01.2009 (fila 14).
Împotriva acestui refuz, reclamanta a formulat contestația înregistrată la organul fiscal în data de 22.01.2009, ce a fost respinsă prin răspunsul comunicat sub nr.4940/23.03.2009, motivat de prevederile OUG nr.50/2008.
Refuzul astfel exprimat al pârâtei, care constituie în fapt o manifestare unilaterală de voință a organului fiscal competent, ce privește drepturi și obligații fiscale, are natura juridică a unui act administrativ fiscal în înțelesul art.41 Cod de procedură fiscală și art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, ce poate fi cercetat sub aspectul legalității de instanța de contencios administrativ.
Referitor la cererea reclamantei, instanța a constatat că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.214 - 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și pct.31 indice 1 - 31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.1861/2006, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se instituie asupra tuturor autoturismelor înaintea primei lor înmatriculări în România, atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate aduse din import.
Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, dar se percepe pentru cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene: "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Scopul acestei reglementări comunitare, așa cum se reține din jurisprudența CJCE, este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne și care discriminează produsele provenite din alte state membre.
Cum în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în țară, dar se datorează o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare pentru care se solicită reînmatricularea în România, este evident că prin instituirea acestei taxe legiuitorul român a încălcat dispozițiile art.90 din TCE, prin crearea unui regim fiscal discriminatoriu între produsele importate și cele autohtone, de natură similară.
Prin urmare, constatând că normele interne, respectiv art. 214 - 2143Cod fiscal sunt contrare dispozițiilor Tratatului, și reținând aplicabilitatea prioritară și directă a normelor comunitare, instanța apreciază că taxa specială a fost încasată în mod nelegal de pârâtă și în consecință se impune restituirea integrală a acesteia către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A orașului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca netemeinică și nelegală.
În prima parte a motivelor de recurs este reiterată starea de fapt, cu privire la introducerea în țară de către intimata SC O SRL VAMA a unui autoturism secand- hand, pentru care a achitat taxa specială auto.
În continuare se explică rațiunea pentru care a fost încuviințată această taxă, respectiv în vederea evitării introducerii în România a unui număr M de autovehicule vechi, cu un grad ridicat de poluare.
În susținerea legalității taxei speciale auto,sunt invocate dispozițiile art. I - 33 din Legea nr.157/2005, privind aderarea României la Uniunea Europeană, potrivit cărora legea cadru europeană este un act legislativ care obligă statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul ce trebuie obținut, dar care lasă în același timp autorităților naționale competența în ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Sunt invocate și dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Recurenta mai învederează faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Cum regimul taxei auto este reglementat de Codul fiscal, act adoptat de Parlamentul României, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxelor, deoarece competența de a se pronunța dacă un act este sau nu constituțional, revine Curții Constituționale.
În cazul în care legislația națională a unei țări încalcă legislația comunitară, Curtea Europeană de Justiție, așa cum a făcut-o în cazul Ungariei și a Poloniei, obligă doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită în aceste state și cea impusă de Comisia Europeană.
Referitor la dobânzile solicitate de reclamantă, recurenta arată că în condițiile articolului 124 din OG 92/2003, i s-ar cuveni din ziua următoare expirării termenului prevăzut de articolul 117 alineat 2 sau al articolului 70 după caz din aceeași ordonanță și nu de la data achitării taxei cum i s-a acordat de instanță.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.3041raportat la articolele 304 și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este parțial legală și temeinică.
Taxa de primă înmatriculare pe care a achitat-o reclamanta intimată, contravine prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamanta intimată, ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
În cauza C 224/1994 prin Hotărârea din 29 aprilie 1999 și în cauza C 118/2000 Curtea de Justiție a Comunității Europene a reținut obligația ce revine tuturor organelor administrației, inclusiv autorităților descentralizate de a aplica dispozițiile dreptului comunitar, înlăturând de la aplicare prevederile naționale incompatibile cu reglementările comunitare.
Referitor la acordarea dobânzii legale de la data achitării taxei, motivul de recurs este întemeiat, dobânda datorată fiind cea fiscală în condițiile prevăzute de articolul 124 raportat la articolele 117 și 70 din codul d e procedură fiscală, de la data expirării termenului pentru soluționarea cererii.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că recursul este parțial fondat, urmând ca în baza articolului 312 raportat la articolul 316 cod procedură civilă să-l admită și să modifice sentința în sensul acordării dobânzii fiscale conform codului d e procedură fiscală până la data plății, menținând restul dispozițiilor sentinței. Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul declarat de formulat de recurentapârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI O prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantăSC O SRL VAMAcu sediul în Vama,-, jud.S M, împotriva sentinței nr. 338/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta la plata dobânzilor fiscale calculate potrivit Codului d e procedură Fiscală, până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. în concept 18.12.2009
Jud fond
Dact./30.12.2009
2 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Băltărete Savina
