Contestație act administrativ fiscal. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 704/CA

Ședința publică de la 23 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma

JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban

JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis

Grefier - - -

Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în T,-, împotrivaSentinței civile nr. 1116/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis, T - Activitatea de Control Fiscal, T - Administrația Finanțelor Publice T - Activitatea de Control Fiscal - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice II, cu sediul în T,- bis, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.12.2008, 23.12.2008, pentru când:

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată la ribunalul Tulcea sub nr.250/88 din 05 februarie 2008, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr.2 din 24 ianuarie 2008 emisă de T, anularea în parte a Dispoziției nr.19516/30.11.2007 emisă de T - Activitatea de Control Fiscal și a Raportului de inspecție fiscală nr.19516/30.11.2007 emis de T - Activitatea de Control Fiscal - Serviciul Inspecție Fiscală, Persoane Juridice II.

Ulterior, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.224/30.11.2008 emisă de T - Activitatea de inspecție fiscală.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organul de control fiscal a verificat modul de determinare, înregistrare, declarare și plată a taxei pe valoare adăugată de către societatea reclamantă în perioada 01.01.2007 - 31.09.2007.

Societatea reclamantă a depus la. T decontul de TVA nr.5997/25.10.2007, aferent lunii septembrie 2007, prin care solicită rambursarea soldului sumei negative a TVA în sumă de 76.581 lei.

Deconturile de TVA aferente perioadei verificate au fost întocmite și depuse în termen legal conform prevederilor art. 156A1 alin.(1) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu prevederile art.79 și art.81 din OG nr.92/2003 privind pr.fiscală, la Administrația Finanțelor Publice

În actul de control s-a reținut că reclamanta are o suprafață totală de 454 ha. cultivată din care 56 ha. sunt cultivate pe baza unor contracte de arendă cu persoane fizice, iar diferența de 398 ha. nu o deține în baza vreunui contract civil anume sau în proprietate.

Consideră reclamanta că s-a reținut fără nici un temei legal, că pentru a avea dreptul la rambursarea TVA aferent cheltuielilor făcute cu cultivarea suprafeței de 398 ha. trebuia să facă dovada dreptului său de proprietate.

Organul de control nu a observat că suprafața totală de 398 ha. este deținută de reclamantă în temeiul unor contracte cu dublă natură juridică, respectiv o promisiune de vânzare - cumpărare și un contract de folosință a suprafeței de teren agricol.

În cuprinsul antecontractelor încheiate cu proprietarii terenurilor în suprafață de 398 ha. se menționează că de la momentul încheierii contractului, reclamanta este îndreptățită să folosească suprafața de teren agricol care face obiectul contractului.

Or, acordarea folosinței terenurilor agricole de către proprietar în favoarea reclamantei are valoare juridică a unui contract de folosință a terenului, adică a unui act juridic de aceeași putere legală cu arenda, închirierea sau concesionarea.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Intimata DGFP Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivând că reclamanta nu a făcut dovada proprietății, arendării, concesionării, închirierii, suprafeței de 398 ha fiind încălcate dispozițiile art.145 alin.2 lit.a din Legea nr.571/2003.

Prin Sentința civilă nr. 1116/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în perioada 07 nov.2007 - 30 nov.2007 societatea reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale parțiale și a cuprins taxa pe valoare adăugată pentru perioada 01.01.2007 - 31.09.2007, modul de evidență calcul și declarare a taxei pe valoare adăugată datorată bugetului general consolidat, luând în considerare și decontul de taxă pe valoare adăugată înregistrat la. T - sub nr.5997/25 oct.2007 aferent lunii sept.2007 cu opțiune de rambursare a soldului sumei negative a TVA în cuantum de 76.581 lei.

Urmare acestei inspecții fiscale parțiale, a fost întocmit Raportul de Inspecție fiscală parțială înregistrată sub nr. 19516/30 nov.2007 la. T - Administrația Finanțelor Publice T, care a concluzionat în sensul că din suma negativă a TVA de 7658 lei pentru care s-a solicitat rambursarea prin decont nr.5997/25 oct.2007 nu se justifică a fi rambursată suma negativă a TVA de 66218 lei aferentă suprafețelor de teren agricol de 398 ha. pentru care reclamanta nu face dovada proprietății, arendare, concesionare, închirieri fiind încălcate prevederile art.145 alin.(2) lit. (a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

În baza acestui Raport de inspecție fiscală parțială a fost emisă dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.19516 din 30 nov.2007 de către T - Activitate de Control Fiscal, prin care s-a stabilit ca obligație pentru reclamantă valorificarea Raportului de inspecție fiscală în evidența contabilă în sensul înregistrării în contabilitate a diferenței constatate.

Urmare aceluiași Raport de Inspecție fiscală parțială a fost emisă și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.224 din 30 nov.2007 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația suplimentară de plată cu titlu de TVA a sumei de 66218 lei.

Împotriva Deciziei de impunere nr.224/30 nov.2007 cu privire la suma de 66218 lei reprezentând TVA respins la rambursare, reclamanta a formulat contestație.

Prin Decizia nr.2/24.01.2008 emisă de DGFP T, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, menținându-se constatările și argumentația din Raportul de inspecție întocmit.

Instanța a constatat că reclamanta a avut în perioada supusă inspecției fiscale parțiale o suprafață totală cultivată de 454 ha. teren din care pentru 56 ha. teren are contracte de arendă cu persoane fizice. Diferența de 398 ha. nu este înregistrată în evidențele contabile ale reclamantului în contul 2111 - terenuri, ci în contul nr.231 imobilizări corporale în curs.

Pentru suprafața de 398 ha. teren reclamanta are închiriate cu diferite persoane fizice antecontracte de vânzare-cumpărare, prin care proprietarii terenurilor se obligă să vândă în formă autentică reclamantului, terenurile ce fac obiectul contractelor.

A mai reținut tribunalul că în toate aceste contracte s-a stipulat, așa cum susține reclamanta că aceasta din urmă intră în posesia terenului din ziua încheierii contractelor.

Potrivit art.145 alin.2 (2) lit. a) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare "orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile.

Potrivit art.146 alin.(1) lit.a din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare: "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost, ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factura fiscală care cuprinde informațiile prevăzute în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art.155 alin.(5).

Bunurile și serviciile aprovizionate sunt folosite în scopul obținerii de venituri impozabile din punct de vedere a TVA.

Reclamanta a dedus corect taxa pe valoarea adăugată respectând prevederile legale pentru suprafața de 56 ha. însă pentru suprafața de 398 ha. nu prezintă acte de aprovizionare, conform art.146 alin.(1) lit.a) din Legea 571/2003, folosința terenurilor în suprafață de 398 ha. fiind acordată, cu titlu gratuit, astfel că nu reprezintă o operațiune taxabilă.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta - SRL care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.

A arătat recurenta că prima instanță și-a întemeiat soluția pe așa - zisa transmitere a folosinței cu titlu gratuit a suprafeței de 398 ha. O asemenea motivație este lipsită de concludență din perspectiva cererii inițiale formulate de reclamantă. Astfel, indiferent dacă folosința terenului s-a transmis cu titlu oneros ori gratuit este nerelevant din perspectiva solicitării de restituire TVA colectat cu ocazia prestărilor de servicii pe acel teren și nu cu ocazia transmiterii folosinței terenului. Prin hotărârea pronunțată s-au încălcat prevederile art. 127 alin.2 coroborate cu art. 128 și 129, precum și cu art. 1473din Codul d e procedură fiscală. Aceste prevederi reglementează dreptul contribuabilului la rambursarea soldului negativ al taxei pe valoarea adăugată ce provine din activități ce constituie operațiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Recurenta a invocat și nelegalitatea motivației intimatei potrivit cu care cheltuielile ocazionate de cultivarea suprafeței de 398 ha nu dau dreptul la rambursarea TVA întrucât pe suprafața respectivă de teren nu există contracte de arendare, ori titlu de proprietate. În acest sens, a arătat că interpretarea art. 134 și următoarele pr. fiscală realizată de intimată cu ocazia Raportului de control fiscal, este cel puțin excesivă, în măsura în care ignoră posesia asupra terenului ce a fost constituită în favoarea societății reclamante, printr-o clauză expresă cuprinsă în antecontractele de vânzare-cumpărare pe care societatea le-a încheiat cu diferite persoane fizice.

Intimații pârâți legal citați nu au formulat apărări în cauză.

Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit Deciziei nr.2/24.01.2008 emisă de DGFP T în soluționarea contestației depusă de - SRL împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.224/30.11.2007 cu privire la suma de 66.218 lei reprezentând TVA respins la rambursare, organul fiscal a respins solicitarea contestatoarei motivând că aceasta nu face dovada cu documente legale a proprietății, arendării, concesionării, închirierii terenului agricol în suprafață de 398 ha, fiind încălcate prevederile art.145 alin.2 lit.a, astfel că nu are drept de deducere a TVA în sumă de 66.218 lei aferentă acestei suprafețe.

Prin urmare, motivația instanței în sensul că pentru suprafața de 398 ha. reclamanta nu prezintă acte de aprovizionare, conform art.146 alin.(1) lit.a) din Legea 571/2003, folosința terenurilor în suprafață de 398 ha. fiind acordată, cu titlu gratuit, astfel că nu reprezintă o operațiune taxabilă și astfel nu are dreptul de rambursare a TVA excede motivelor pentru care organul fiscal a dispus respingerea contestației. Contestația nu a fost respinsă pentru că nu au fost prezentate acte de aprovizionare conform art.146 din Legea nr.571/2003 ci pentru că nu a prezentat titlul în baza căruia a lucrat suprafața de teren.

Așa cum a reținut și organul fiscal, reclamanta a solicitat TVA deductibilă pentru achiziționarea de sămânță, îngrășăminte, pregătit teren,arat (achiziții de bunuri și servicii), nu pentru folosința terenurilor (acordată cu titlu gratuit, deci operațiune netaxabilă), deci este irelevant din acest punct de vedere titlul în baza căruia aceasta folosește terenul.

Pe de altă parte, reclamanta a făcut dovada titlului în baza căruia a folosit suprafața de teren, prin antecontractele de vânzare cumpărare pe care le-a depus la dosar, din care rezultă că a intrat în posesia acesteia la data autentificării antecontractelor.

Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul este fondat și urmează să fie admis, cu consecința modificării în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii, anulării Deciziei nr. 2/24.01.2008 emisă de DGFP T, anulării în parte a Raportului de inspecție fiscală parțială nr. 19516/30.11.2007 și a Dispoziției nr. 19.516/30.11.2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală cu privire la suma de 66.218 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare și anulării Deciziei de impunere nr. 224/30.11.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în contencios administrativdeclarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în T,-, împotrivaSentinței civile nr. 1116/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,- bis, T - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL, T - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL INSPECȚIE FISCALĂ PERSOANE JURIDICE II T, cu sediul în T,- bis.

Modifică în tot hotărârea în sensul că admite acțiunea, anulează Decizia nr. 2/24.01.2008 emisă de DGFP T, anulează în parte Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 19516/30.11.2007 și Dispoziția nr. 19.516/30.11.2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală cu privire la suma de 66.218 lei reprezentând TVA respinsă la rambursare și anulează Decizia de impunere nr. 224/30.11.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 23 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

- - -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud.fond

tehnoredactat dec.jud.-- -

4 ex./ 30.01.2009

05 Ianuarie 2009

Președinte:Elena Carina Gheorma
Judecători:Elena Carina Gheorma, Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 704/2008. Curtea de Apel Constanta