Contestație act administrativ fiscal. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 708
Ședința Publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 2: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1044/CA/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați T, T și, având ca obiect contestați act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la ribunalul Timiș sub nr- la data de 10.12.2007 reclamanta - SRL prin administrator a solicitat să se dispună în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, anularea actelor: Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T prin care se reținea în sarcină reclamantei debitul de 133.626.393 lei ROL, și a Deciziei nr. 773/213/22.11.2007 emisă de către T în soluționarea procedurii prealabile administrative, respectiv a contestației depuse împotriva Notei de constatare. Reclamanta a mai solicitat să se dispună anularea sumei de 133.626.393 lei ROL ca nefiind datorată, motivând în esență, că această Notă de constatare a fost depusă de pârâtă în dosarul nr. 4648/CA/2005, dosar în care s-a pronunțat Sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006, cu privire la care solicită să se dispună revizuirea, astfel încât în baza unei singure hotărâri judecătorești să se stabilească dacă reclamanta mai are sau nu debite față de pârâte.
În probațiune reclamanta a solicitat o expertiză judiciară specialitatea contabilitate-finanțe.
Prin completare de acțiune reclamanta a solicitat să se constate prescrierea actelor administrativ fiscale emise de T până la data de 25.12.2002, anularea PV de sechestru nr.286/26.09.2002, arătând că a formulat contestație cu nr. 68740/30.01.2008 înregistrată la. T, cu obligarea pârâtei la daune materiale și morale.
Numita a înregistrat la dosar cerere de intervenție cu privire la care ulterior a solicitat să se ia act că renunță la judecata acesteia potrivit art.246 cod procedură civilă.
În baza aceluiași temei legal și reclamanta - SRL - administrator, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar a declarat că înțelege să renunțe la judecata completării de acțiune, arătând că se va judeca pe cale separată într-o altă cauză cu privire la aceasta din urmă. Reclamanta a mai arătat că obiectul cauzei de față îl constituie cererea așa cum a fost inițial arătată prin acțiune.
Ambele pârâte au invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la pronunțarea sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005, irevocabilă.
La termenul de judecată din 6 mai 2008 instanța de fond a pus în discuția contradictorie a părților excepția autorității de lucru și a respins-o ca neîntemeiată, raportat la considerentele deciziei civile nr.827/R/14.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare cu privire la Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 ( act atacat și în cauza de față, dar depus de către pârâte în dosarul nr. 4648/CA/2005).
Prin aceeași Încheiere de ședință s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei privind completarea de acțiune și a intervenientei, s-a încuviințat cererea de probațiune formulată de reclamantă, expertiza judiciară specialitatea contabilitate, precum și obiectivele propuse de reclamantă, atașarea dosarelor privind aceleași părți și aceeași perioadă de control fiscal: dosar Nr. 4648/CA/2005, Nr-, Nr. 5076/CA/2006.
Raportul de expertiză contabilă a fost efectuat în cauză de către expert contabil, iar pârâtele au formulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns.
Prin întâmpinare depusă la dosar pârâta Tas olicitat respingerea atât a întregii acțiuni, cât și a cererilor de probațiune, susținând legalitatea și temeinicia actelor atacate de reclamantă. În esență a precizat că, organele fiscale au efectuat un control fiscal la sediul reclamantei pentru perioada ianuarie 2000- iunie 2005, concretizat prin încheierea Raportului de inspecție fiscală cu nr.6149/11.10.2005. S-a emis decizia de impunere cu nr.6149/11.10.2005. În baza acestor titluri de creanță, organul fiscal a întocmit nota de constatare care regularizează creanța și accesoriile stabilindu-le doar până la data de 24.07.2002. Majorările și penalitățile aferente debitului din nota de constatare contestată au fost calculate până la data de 24.07.2002 ( data până la care au fost calculate și debitele din nota de verificare din 17.09.2002). Prin verificarea efectuată de organele fiscale, debitele constatate vin să înlocuiască pe cele vechi stabilite, în speță, prin declarațiile de plată depuse la organul fiscal de către reclamantă. Prin raportul de inspecție fiscală se face o corecție a creanțelor stabilite în sarcina debitorului, nota de constatare preluând aceste creanțe corecte, stabilind însă creanțele rămase de plată, cu majorări și penalități calculate până la data de 24.07.2002. Nota de constatare stabilește doar creanțe reprezentând TVA și impozit pe profit, întrucât reclamanta a contestat nota de verificare -/17.09.2002 doar în ceea ce privește aceste creanțe. Așadar, în mod legal organul fiscal a cuprins în nota de constatare atacată suma de 133.626.393 lei ROL, fiind vorba de o recalculare a sumelor datorate și nu de o adăugire a acestora.
Pârâta Tam ai arătat în întâmpinare, faptul că, nu se impune o nouă expertiză contabilă care să stabilească sumele din Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 prin care se reținea în sarcină reclamantei debitul de 133.626.393 lei ROL, întrucât în dosarul nr. 4648/CA/2005 a fost întocmită o expertiză contabilă care stabilea situația debitelor pentru aceeași perioadă ca cea cuprinsă în nota de constatare atacată și în acest dosar.
Pârâta a mai invocat inadmisibilitatea cererii de conexare la acest dosar a dosarelor: 4648/CA/2005 și -, acestea din urmă fiind spețe soluționate irevocabil; precum și inadmisibilitatea și tardivitatea cererii de revizuire a sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 4648/CA/2005.
În același sens, în baza acelorași argumente, a solicitat în esență și pârâta T prin întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei. Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 a fost încheiată de către T la solicitarea instanței de judecată în dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, ca urmare a efectuării unui raport de expertiză contabilă, prin care organul fiscal a făcut practic o recapitulație a debitelor restante ale societății. Ca urmare, în reconsiderarea notei de verificare nr. -/17.09.2002 și având în vedere și raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, organele de inspecție fiscală au cuantificat obligațiile bugetare restante ale societății în suma totală de 396.504.747 lei ROL, din care face parte și suma de 133.626.393 lei ROL reprezentând majorări aferente TVA și care constituie obiectul prezentei cauze. Instanța de fond a reținut că aceste obligații stabilite prin Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 "au fost însușite și recunoscute ca datorate de către reclamantă", în pagina 4 alineat ultim și pagina 5 alineat 5 din sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 4648/CA/2005. Prin decizia civilă nr. 333/26.04.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosarul nr.1822/CA/2006 au fost respinse recursurile T și T împotriva sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 4648/CA/2005. Pârâta a apreciat că instanțele judecătorești au stabilit în mod definitiv și irevocabil faptul că potrivit Notei de constatare nr.3052/06.02.2006, în sarcina reclamantei a rămas de plată suma totală de 396.504.747 lei ROL, din care face parte și suma de 133.626.393 lei ROL reprezentând majorări aferente TVA și care constituie obiectul prezentei cauze, astfel încât reclamanta prin prezenta cauză încearcă în mod inadmisibil să pună din nou în discuție o chestiune tranșată deja în instanță, pentru care există autoritate de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 1044/CA/9.12.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins acțiunea precizată formulată de reclamanta - - SRL T împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T; a luat act de renunțarea reclamantei la judecata completării de acțiune; a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei privind revizuirea sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005, irevocabilă la data de 26 aprilie 2006; a luat act de renunțarea intervenientei la judecata cererii sale de intervenție în interes propriu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în baza dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la pronunțarea sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005, văzând considerentele deciziei civile nr.827/R/14.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare cu privire la Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 ( act atacat și în cauza de față, dar depus de către pârâte în dosarul nr. 4648/CA/2005). Potrivit deciziei instanței de control judiciar și obligatorie judecătorului fondului, instanța de fond urma să se pronunțe asupra actului administrativ - fiscal Nota de constatare nr.3052/06.02.2006, întrucât Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, potrivit deciziei civile nr.827/R/14.12.2006 nu și-a însușit argumentul redat în sentința civilă nr. 347/06.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5076/CA/2006, casată cu trimitere spre rejudecare, respectiv pe cel că Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 a fost depusă în dosarul nr. 4648/CA/2005 și că deci a constituit obiect al sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată în respectivul dosar.
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr. 11741/CA/4.11.2002 si precizată la data de 6.01.2003, reclamanta - "SRL în contradictoriu cu pârâtele DGFP T si T, a solicitat anularea în parte a titlului executoriu nr.419/23.09.2002, a somației nr.435/23.09.2002. nota de verificare nr.-/17.09.2002. acte administrative întocmite de pârâta 2. precum si a deciziilor nr.382/28.10.2002 si nr.456/9.12.2002 emise de pârâta 1, privind plata TVA. impozit pe profit si accesoriilor aferente acestor obligații sub forma penalităților si majorărilor de întârziere.
Prin sentința civilă nr.126/CA/11.03.2003. Tribunalul Timiș - Secția Contencios Administrativ - disjunge soluționarea acțiunii privind contestarea deciziilor nr.382/28.10.2002 si nr.456/01.12.2002. emise de pârâta 1 si declină competența de soluționare către Judecătoria Timișoara, pentru petitul având ca obiect contestația la executare.
Prin decizia civilă nr.318/10.06.2003, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dos.nr.3229/CA/2003 a fost casată hotărârea nr.126/CA/11.03.2003 a Tribunalului Timiș, ca rezultantă a faptului că judecarea cauzei a fost înfăptuită fără participarea reprezentantului Ministrului Public, cerință imperativă prevăzuta de art. 10 ind. 1 din nr.506/2001 privind aprobarea OUG nr. 13/2001, la acea dată.
In rejudecare după casare, prin sentința civilă nr.494/CA/17.10.2003, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. Nr.8003/2003, se menține dispozitivul Sentinței civile nr.126/CA/2003, privind disjungerea celor 3 petite ale acțiunii introductive pe care le califică ca având drept obiect, contestație la executare si disjunge modificarea de acțiune privind soluționarea contestației împotriva deciziilor nr.382/28.10.2002 si.nr.456/9.12.2002, emise de DGFP T, fiind întocmit în acest sens dosar nr.4543/C A/2003.
Prin încheierea nr. 10139/8.12.2003, pronunțată în dosar nr. 13164/2003, Judecătoria Timișoara ia act de renunțarea la judecarea contestației la executare rezultată din disjungerea dosarului nr.8003 al Tribunalului Timiș prin sentința civilă nr.494/CA/2003.
Prin sentința civilă nr.509/CA/6.10:2004, Tribunalul Timiș în dos. nr..4543/CA/2003. respinge ca neîntemeiată contestația reclamantei având ca obiect anularea deciziei nr.382/28.10.202, luând în temeiul art.246 Cod procedură civilă act de renunțarea la judecarea petitului privind anularea deciziei nr.456/2002, acte administrative emise de pârâta DGFP
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.379/R/3.03.2005. admite recursul, casează sentința civilă nr.509/CA/6.10.2004, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.4543/CA/2004 si trimite cauza spre rejudecare
Cauza a fost reînregistrată la ribunalul Timiș - Secția Comercială si de Contencios Administrativ - sub nr. 4648/CA/28.04.2005.
În dosarul nr.4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, pârâta Tad epus la ultimul termen de judecată din 6 februarie 2006, Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 prin care reținea în sarcină reclamantei debitul de 133.626.393 lei ROL.
La termenul de judecată din 6 februarie 2006 se ia act de faptul că reclamanta prin reprezentantul său - asociat unic declară că este de acord cu Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de
Prin sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005 s-a hotărât: "Admite în parte acțiunea formulată si precizată de - SRL în contradictoriu cu pârâții T si Anulează în parte nota de verificare din 26.07.2002, nota de verificare nr.-/17.09.2002 întocmite de pârâta T si deciziile nr.382/28.10.2002 si nr.456/9.12.2002 emise de pârâta DGFP T în sensul că exonerează reclamanta de la plata sumei de 609.339,186 lei ROL. rămânând în sarcina reclamantei suma totala de 396.504.747 lei ROL. reprezentând TVA. impozit pe profit cu accesorii aferente sub forma majorărilor si penalităților de întârziere." Hotărârea judecătorească este irevocabilă ( reclamanta nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005.
Prin cerere înregistrată la ribunalul Timiș sub nr.5076/CA/11.04.2006 reclamanta - - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T să se dispună anularea Notei de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de pârâtă, a Adresei cu nr. 7483/28.03.2006 emisă de pârâtă în rezolvarea contestației reclamantei înregistrată cu nr.77077/07.03.2006.
Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei formulată în dosar nr.5076/CA/2006 prin Sentința civilă nr.347/CA/06.06.2006, constatând că Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 a fost depusă în dosarul nr. 4648/CA/2005 și că, deci, a constituit obiect al sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată în respectivul dosar.
Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 347/06.06.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5076/CA/2006 fost admis prin Decizia civilă nr.827/R/14.12.2006 pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, prin care s-a dispus casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin Sentința Civilă nr.674/CA/25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș Secția comercială și de Contencios administrativ în Dosar nr- s-a dispus: "Admite acțiunea formulată de reclamanta - - SRL împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice T; Dispune anularea Adresei nr. 7483/28.03.2006 și obligă pârâta să facă demersuri în soluționarea contestației înregistrată de reclamantă sub nr.77077/07.03.2006 la sediul său."
Contestația administrativă se referea la Nota de constatare nr.3052/06.02.2006. Hotărârea a rămas irevocabilă prin pronunțarea deciziei civile nr.1050/22.11.2007 de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
În baza acestei din urmă hotărâri, pârâta T prin Decizia nr. 773/213/22.11.2007 emisă de către T în soluționarea procedurii prealabile administrative, respectiv a contestației depuse împotriva Notei de constatare nr.3052/06.02.2006 a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei.
Prima instanță a considerat că obiectul cauzei îl constituie: Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T și Decizia nr. 773/213/22.11.2007 emisă de către T în soluționarea procedurii prealabile administrative, respectiv a contestației depuse împotriva Notei de constatare nr.3052/06.02.2006.
În dosarul nr.4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, pârâta Tad epus la termenul de judecată din 6 februarie 2006, Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 prin care reținea în sarcină reclamantei debitul de 133.626.393 lei ROL, conform expertizei contabile judiciare efectuate în acel dosar de către expert contabil, pe care la acea dată reclamanta prin asociat unic - reprezentant, l-a recunoscut, astfel cum s-a luat act prin încheierea de ședință, pentru ca apoi să nu îl mai recunoască, introducând acțiunea în contencios administrativ, reclamanta - SRL reprezentată prin același administrator, ca fiind datorat.
Față de poziția contradictorie a părților centrată pe argumentarea în opoziție, exprimată în sensul că prin Sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006 s-a tranșat, ori nu, inclusiv debitul bugetar redat în sarcina reclamantei prin Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T prin care se reținea în sarcină reclamantei debitul de 133.626.393 lei ROL.
Prin Sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005 s-a dispus: "Admite în parte acțiunea formulată si precizată de - "SRL în contradictoriu cu pârâții T si Anulează în parte nota de verificare din 26.07.2002, nota de verificare nr.-/17.09.2002 întocmite de pârâta T si deciziile nr.382/28.10.2002 si nr.456/9.12.2002 emise de pârâta DGFP T în sensul că exonerează reclamanta de la plata sumei de 609.339,186 lei ROL. rămânând în sarcina reclamantei suma totala de 396.504.747 lei ROL. reprezentând TVA. impozit pe profit cu accesorii aferente sub forma majorărilor si penalităților de întârziere."
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Timișa reținut în dosarul nr. 4648/CA/2005 următoarele: "Cauza a fost reînregistrată la ribunalul Timiș - Secția Comercială si de Contencios Administrativ - sub nr. 4648/CA/28.04.2005, iar,în rejudecare după casare având în vedere prevederile art.315 Cod procedură civilă materialul probator administrat inițial în cauză, completat cu noi probe - lămuri suplimentare solicitate expertului în ceea ce privește raportul de expertiză contabilă si suplimentul la acesta în dosar nr.4543/CA/2003, precum si nota de constatare din 2.02.2006 întocmită de pârâta Administrația Finanțelor Publice T - instanța, retine următoarele: - La data de 26.07.2002, administratorul fiscal T prin nota de verificare, stabilește în sarcina reclamantei obligații fiscale în suma totală de 1.005.824.933 lei ROL, constând în: 348.407.329 lei ROL TVA cu majorări de 361.087.760 lei ROL si penalități aferente în suma de 17.338.755 lei ROL; 132.917.129 lei ROL. impozit pe profit cu majorări de 116.931.405 lei ROL si penalități de 6.460.881 lei ROL; 1 1.758.473 lei ROL. impozit pe venituri microintreprinderi, cu majorări de 4.540.225 lei ROL si penalități de 381.889 lei ROL; 2.865.236 lei ROL. fond solidaritate cu majorări de 925.995 lei si penalizări de 108.964 lei ROL; 1.106.680 lei. fond învățământ. cu majorări de 429.194 lei ROL si penalități de 50.301 lei ROL; 375.840 lei ROL. impozit pe salarii, cu majorări de 124.080 lei ROL si penalități de 14.794 lei ROL.
Din conținutul actului de control rezultă că aceste obligații s-au determinat conform fisei pe plătitor întocmită în baza declarațiilor depuse de contribuabili - - SRL - si a celor constatate în baza v p. nr. 688/31.01.2001 si nr. 1940/15.02.2001, majorările de întârziere si penalitățile fiind calculate până la data de 24.07.2002 inclusiv.
Împotriva acestor măsuri reclamanta - SRL se adresează cu contestație, admisă în parte de către DGFP T prin dec.nr.382/28.10.2002, pentru suma de 320.119.395 lei ROL, din care 128.211.212 lei ROL, reprezentând TVA, 179.852.031 lei ROL, majorări de întârziere aferente TVA, iar 12.056.152 lei ROL, penalități aferente TVA.
La data de 17.09.2002, T, emite nota de verificare nr.- stabilind ca datorie bugetară a reclamantei suma de 685.705.529 lei ROL, structurată în următoarele sume de lei ROL: 220.196.117, reprezentând TVA cu majorări si penalități de întârziere aferentă de 181.235.732 si 5.282.594; 132.917.129, reprezentând impozit pe profit, cu majorări aferente de 116.931.405 si penalități de 6.460.881; 11.758.473. impozit pe venit micorintreprinderi cu majorări aferente de. 4.540.225 si penalități de 381.889; 2.865.236. fond solidaritate cu majorări si penalități de întârziere de 925.995, respectiv 108.964; 1.106.680. fond învățământ cu majorări si penalități de întârziere de 429.194, respectiv 53.101; 375.840. impozit pe salarii la care s-au calculat majorări si penalități de întârziere de 124.080, respectiv 14.974. Reclamanta a contestat în procedura prealabilă nota de verificare nr.-/17.09.2002, însă pârâta DGFP T prin dec.nr.456/9.12.2002. a respins contestația ca nedepusă în termen.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale de impunere, reclamanta s-a adresat cu acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ competentă, iar prin încheierea de ședință din 16.02.2004, în dosar nr.4543/CA/2003, a fost admisă proba prin expertiza contabilă judiciară pentru obiectivele atașate la acest dosar la fila 85, fiind întocmit în acest sens, raport de expertiză contabilă judiciară si supliment la acesta.
În considerarea faptului, că, lucrarea de expertiză contabilă judiciară încuviințată de instanță în dos.nr.4543/CA/2003, nu a fost finalizată în sensul cuantificării obligațiilor legal datorate de reclamantă în raport cu actele de impunere emise de către pârâte, prin încheierea din 30.11.2005, în dosar nr.4648/CA/2005, instanța în temeiul art.211 pr.civ, a solicitat expertului contabil care a efectuat expertiza, lămuriri cu privire la întinderea obligațiilor fiscale ale reclamantei față de bugetul de stat.
Sinteza obligațiilor fiscale datorate de reclamantă la data de 24.07.2002 si pe natura fiecărei obligații în parte, sunt redate la 130 din suplimentul de expertiză, cuantificate la suma totală de 427.662.823 lei ROL. din care 404.981.152 lei ROL. reprezentând TVA, impozit pe profit cu majorări si penalități de întârziere aferente, iar 22.681.671 lei ROL, reprezentând: impozit pe venitul microintreprinderii, fond solidaritate, fond învățământ, impozit pe salarii cu accesorii aferente sub forma majorărilor si penalităților de întârziere.
La data de 2.02.2006, administratorul fiscal T, prin nota de constatare în dosar de executare nr.3052/06.02.2006, în reconsiderarea notei de verificare nr.-/17.09.2002, având în vedere si raportul de expertiză contabilă, cuantifică obligația bugetară a reclamantei la suma totală de 396.504.747 lei ROL. reprezentând TVA si impozit pe profit cu majorări si penalități aferente, obligații însușite si recunoscute ca fiind datorate de către reclamantă.
Ca regulă generală, procesul civil, este un proces al intereselor private si creează pentru judecător prin prisma prevederilor art.129 pr.civ, doar posibilitatea de a interveni în desfășurarea normală a acestuia, mai ales în materia probelor, pentru a lămuri împrejurări de fapt si de drept, dar care se încadrează în cadrul procesului stabilit de părți, rolul activ al acestuia urmând a fi înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte principii ale procesului civil - cel al disponibilității si al contradictorialității părtilor, iar pe de altă parte " părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea si finalizarea procesului precum si să-si probeze pretențiile si apărările".
Astfel, față de poziția expresă, exprimată de părțile aflate în litigiu, în sensul stabilirii de către administratorul fiscal T, prin nota de constatare din 2.02.2006, a unei datorii bugetare în suma totală de 396.504.747 lei ROL, recunoscută si însușită de reclamantă, instanța, în raport de prevederile OG nr.3/1992, OUG nr.17/2000. privind taxa pe valoarea adăugată, OG nr.70/1997 privind impozitul pe profit, OG nr.24/2001, privind impunerea microintreprinderilor, în considerarea raportului de expertiză contabilă judiciară, în temeiul art.182 Cod procedură fiscală, raportat la art.l, art.8,art. 10 si art. 18 din nr.554/2004, a admis în parte acțiunea."
Instanța de fond reține că prin sentința civilă nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005 s- tranșat litigiul rămânând în sarcina reclamantei suma totală de 396.504.747 lei ROL. reprezentând TVA. impozit pe profit cu accesorii aferente sub forma majorărilor si penalităților de întârziere stabilite prin Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T.
Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de a fost emisă în reconsiderarea notei de verificare nr. -/17.09.2002 și având în vedere și raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, organele de inspecție fiscală au cuantificat obligațiile bugetare restante ale societății în suma totală de 396.504.747 lei ROL, din care face parte și suma de 133.626.393 lei ROL reprezentând majorări aferente TVA și care constituie obiectul prezentei cauze.
Pe cale de consecință, în cauza de față, se constată faptul că, pe fond acțiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât debitul fiscal redat prin actul administrativ - fiscal atacat în acțiunea de față și menținut prin decizia pronunțată în soluționarea procedurii administrative prealabile a fost analizat pe fond prin pronunțarea sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005, și menținut de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, hotărârea judecătorească fiind irevocabilă, iar instanțele judecătorești au stabilit în mod definitiv și irevocabil faptul că potrivit Notei de constatare nr.3052/06.02.2006, în sarcina reclamantei a rămas de plată suma totală de 396.504.747 lei ROL, din care face parte și suma de 133.626.393 lei ROL reprezentând majorări aferente TVA și care constituie obiectul prezentei cauze, astfel încât reclamanta prin prezenta cauză încearcă în mod inadmisibil să pună din nou în discuție o chestiune tranșată deja în instanță, pentru care există autoritate de lucru judecat în privința constatării existenței acestui debit.
Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 (actul administrativ - fiscal atacat în cauza de față) emisă de T pe parcursul soluționării dosarului nr. 4648/CA/2005 a avut în vedere tocmai raportul de expertiză contabilă, efectuat în acel dosar și care cuantifică obligația bugetară a reclamantei până la data de 24.07.2002, la suma totală de 396.504.747 lei ROL. reprezentând TVA si impozit pe profit cu majorări si penalități aferente, astfel cum în mod explicit s-a prezentat în considerentele hotărârii pronunțate în dosarul nr. 4648/CA/2005.
Faptul că este emisă în considerarea raportului de expertiză efectuat de expertul rezultă chiar din primul aliniat al notei și reprezintă recapitulație a datoriei bugetare a reclamantei așa cum a fost confirmată prin raportul de expertiză.
La termenul de judecată din 6 februarie 2006 se ia act de faptul că reclamanta prin reprezentantul său - asociat unic a declarat că este de acord cu Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T, în baza acestei situații s-a dispus de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005 prin hotărârea judecătorească irevocabilă, pentru ca la data de 10.12.2007 să introducă prezenta acțiune împotriva atât a sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005, solicitând revizuirea acesteia, cât și împotriva Notei de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T, cu privire la care și-a exprimat acordul la 6 februarie 2006.
I-a fost încuviințată reclamantei în cauza de față proba cu o expertiză judiciară specialitatea contabilitate pentru a nu se putea invoca în eventualul recurs, lezarea dreptului reclamantei la apărare, dacă i-ar fi fost respinsă cererea de probațiune.
Însă, concluziile expertului nu pot fi însușite de către instanța de judecată, pentru că se constată faptul că pe fond, a fost analizată suma stabilită ca și debit bugetar în sarcina reclamantei prin Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T, în dosarul nr. 4648/CA/2005, astfel cum s-a precizat supra în considerentele de față, nefiind permisă pronunțarea unei alte soluții cu privire la aceeași stare de fapt care a fost pe fond analizată urmare administrării în acel dosar a unei expertize judiciare de specialitate.
Față de faptul că hotărârea judecătorească pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005 este irevocabilă, operează prezumția absolută în virtutea căreia ceea ce a decis instanța corespunde adevărului, așa încât, o constatare făcută într-un proces anterior este acceptată, fără rezerve, ca valabilă pentru soluționarea unui alt proces în care interesează raportul juridic, sau chestiunea tranșată prin hotărârea pronunțată în procesul precedent. Prezumția absolută că hotărârea dată în primul proces reprezintă adevăratele raporturi juridice dintre părți se referă atât la starea de fapt, cât și la corecta aplicare a normei legale corespunzătoare.
Instanța de fond nu a reținut ca întemeiată nici prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale și nici cea de a cere executarea silită, sens în care s-a respins excepțiile reținute de expertul contabil în dosar, prin raportul de expertiză, invocate apoi de reclamantă, întrucât obligațiile bugetare nu au fost stabilite prin Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T la data de 06.02.2006.
Nota de constatare are valoarea juridică a unor concluzii scrise și sub această formă a și fost avută în vedere în dosarul nr. 4648/CA/2005 potrivit sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005.
În mod greșit, faptic, expertul reține că prin Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T ar fi fost restabilite creanțele născute în perioada august 1996 - februarie 1999, constatate prin procesul - verbal nr.3553/06.04.1999 și cele stabilite pentru anul 2000 și constatate prin procesul - verbal nr.1688/31.01.2001. Pornind de la această premisă greșită expertul reține în concluziile raportului de expertiză, susținut de către expert și prin răspunsul la obiecțiunile depuse de pârâte, prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale și de a cere executarea silită.
Conform prevederilor art.22 lit. d) din OG nr.70/1997 privind Controlul fiscal, termenele de prescripție se întrerup la data comunicării către contribuabil a unor diferențe de impozit stabilite de organele fiscale sau după caz de serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale ca urmare a acțiunilor de control.
Rezultă că la data comunicării actelor de control, respectiv: procesul - verbal nr.3553/06.04.1999, procesul - verbal nr. 1688 /31.01.2001, procesul - verbal nr.6149/11.10.2005 și Nota de constatare nr.3052/06.02.2006 emisă de T, termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili diferențe de impozite și taxe a fost întrerupt. Inițial prin procesul - verbal nr.3553/06.04.1999 s-a constatat că societatea reclamantă nu a achitat TVA aferentă perioadei august 1996 - februarie 1999, pentru care s-au calculat majorări de întârziere. În cadrul termenului de 5 ani potrivit textelor legale menționate supra, au fost emise următoarele procese - verbale cu nr. 1688/31.01.2001, 6149/11.10.2005.
Potrivit prevederilor art.116 alin.1 din OG nr. 92/2003, republicată și actualizată:" Majorările de întârziere se calculează pe fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate."
Instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei la judecata completării de acțiune prin care reclamanta a solicitat să se constate prescrierea actelor administrativ fiscale emise de T până la data de 25.12.2002, anularea PV de sechestru nr.286/26.09.2002, arătând că a formulat contestație cu nr. 68740/30.01.2008 înregistrată la. T prin care a invocat cele menționate anterior, cu obligarea pârâtei la daune materiale și morale, precum și luând act de renunțarea intervenientei la judecata cererii de intervenție, potrivit art.246 cod procedură civilă.
Instanța de fond a respins ca tardiv formulată raportat la prevederile art.324 alin.1 pct.1 cod procedură civilă cererea reclamantei înregistrată la data de 10.12.2007 privind revizuirea sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005, irevocabilă la data de 26 aprilie 2006 ( reclamanta nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.92/CA/13.02.2006 pronunțată de către Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005 ), potrivit deciziei civile nr.333/26 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr.1822/CA/2006, în sensul respingerii recursului pârâtelor T și
Instanța de fond a mai reținut ca fiind aplicabile în speță și dispozițiile art. 108 ind.1 al.1, 129, 723 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta - SRL solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe prin care s-a respins cererea de anulare a notei de constatare nr. 3052/6.02.2006 și a deciziei nr. 7733/213/22.11.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T este nelegală și netemeinică câtă vreme actele atacate nu fac decât să dubleze sumele aferente aceleiași perioade și care au fost cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. 6149/10.11.2005 și în decizia de impunere nr. 6149/11.11.2005 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Se mai arată că prima instanță nu a ținut cont de raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză care a constatat că nu există nici un debit în sarcina reclamantei raportat la actele atacate, aspect dovedit și de fișa sintetică totală emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice T la cererea expertului. Toate actele emise de pârâte în perioada 2001-2002 au fost anulate prin Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 6149 și prin urmare Nota de constatare nr. 3052/6.02.2006 și Decizia nr. 773/213/11.11.2007 sunt nule de drept.
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta nu a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș câtă vreme din actele existente la dosar rezultă că acest recurs a fost respins în dosarul nr. 1822/2006 al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Se mai arată de asemenea că prin decizia civilă nr. 827/R/14.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a fost obligată prima instanță, în rejudecare, să se pronunțe cu privire la legalitatea Notei de Constatare nr. 3052/6.02.2006, urmarea fiind aceea că s-a procedat la anularea Adresei nr. 7483/28.03.2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice Raportul de Inspecție fiscală nr. 6149/10.11.2005 a reglementa toate obligațiile reclamantei astfel încât actele atacate prin prezenta cauză sunt lovite de nulitate întrucât dublează sumele reținute prin acest raport.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 al.7, 8 și 9 art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Legea nr. 554/2004.
În preambulul recursului s-a invocat nulitatea hotărârii primei instanțe pe motivul nesemnării hotărârii de judecătorul cauzei, aspect care nu s-a confirmat însă în cauză, câtă vreme din studiul dosarului nr- al Tribunalului Timiș rezultă că exemplarul original al hotărârii recurate a fost semnat de judecătorul cauzei.
Prin întâmpinările depuse la dosar intimatele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T au solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe. S-a invocat pe cale de excepție existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 92/13.02.2006 în care s-a admis în parte acțiunea reclamantei și s-a constat în sarcina acesteia un rest de plată de 396.504.747 lei ROL din care face parte și suma de 133.626.396 lei ROL contestată în prezenta cauză, obligații care au fost însușite ca datorate de către reclamantă.
Sentința anterior menționată a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 333/26.04.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA și prin urmare instanțele judecătorești au stabilit în mod definitiv și irevocabil obligația reclamantei de plată a sumei contestate în prezent.
Se mai arată de asemenea, că prezenta acțiune este inadmisibilă în condițiile în care suma contestată nu a fost stabilită prin Nota de constatare nr. 3052/6.02.2006. ci prin alte acte fiscale de impunere și anume procesul verbal de control nr. 3553/6.04.1999, procesul verbal de control nr. 1688/13.01.2001 și decizia de impunere nr. 6149/11.10.2005, acte administrativ fiscale care nu fac obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei intimatele arată că obligațiile individualizate prin Nota de constatare atacată au avut la bază fișa pe plătitor întocmită în baza propriilor declarații depuse de reclamantă și pe baza constatărilor din procesul verbal de control nr. 3553/6.04.1999, procesul verbal de control nr. 1688/13.01.2001 și decizia de impunere nr. 6149/11.10.2005 și cat atare la data de 24.07.2002 reclamanta datora suma de 133.626.393 lei reprezentând majorări de întârziere la plata TVA.
La dosar s-au depus chitanță pentru plata taxei de timbru, întâmpinări, delegație, procură judiciară, concluzii scrise, copie proces verbal încheiat la 25.01.2001, adresele cu numerele 9320/2009, 63571/2006, 3453/2005 și 5147/2008, raportul de inspecție fiscală nr. 6149/11.10.2005 și decizia de impunere 6149/11.10.2005, copie plângere penală și nota de constatare nr. 3052/6.02.2006.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin acțiunea introductivă reclamanta - SRL a solicitat anularea parțială a notei de constatare nr. 3052/6.02.2006 și a deciziei nr.773/213/22.11.2007 în privința sumei de 133.626.393 lei ROL, reprezentând majorări de întârziere la plata TVA-ului. Anterior acestei cauze reclamanta a solicitat în dosarul nr. 5076/2006 al Tribunalului Timiș anularea aceleiași note de constatare cu privire la aceeași sumă, iar instanța de fond a procedat la respingerea acțiunii reținând că asupra notei de constatare atacate s-a pronunțat Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4648/CA/2005.
Hotărârea respectivă a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr. 827/R/14.12.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA care a obligat instanța de fond să se pronunța asupra cererii reclamantei prin perspectiva art. 1 al Legii nr. 554/2004. Prin urmare a fost pronunțată sentința civilă nr. 774/25.11.2007 a Tribunalului Timiș prin care s-a admis acțiunea reclamantei, s-a procedat la anularea adresei nr. 7483/28.03.2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice T, fiind obligată această pârâtă să facă demersuri pentru soluționarea contestației înregistrată de reclamantă sub nr. 77077/7.03.2006.
Intimatele s-au conformat celor dispuse prin sentința anterior menționată și ca atare au procedat la emiterea deciziei nr. 773/213/22.11.2007 prin care au respins contestația reclamantei împotriva notei de constatare nr. 3052/2006, privind suma de 133.626.393 lei ROL, în prezenta cauză reclamanta solicitând în baza art. 218 al.1 Cod procedură fiscală atât anularea deciziei pronunțată în soluționarea contestației cât și anularea notei de constatare nr. 3052/2006.
Față de starea de fapt anterior menționată instanța de recurs nu poate reține excepția inadmisibilității acțiunii invocate de intimate pe considerentul că suma de 133.626.393 lei ROL nu a fost stabilită prin Nota de constatare nr. 3052/2006, ci prin alte acte fiscale de impunere și anume procesul verbal de control nr. 3553/6.04.1999, procesul verbal de control nr. 1688/13.01.2001 și decizia de impunere nr. 6149/11.10.2005, care nu fac obiectul prezentei cauze. Aceasta deoarece decizia civilă nr. 827/14.12.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr- a obligat instanța de fond să se pronunțe asupra cererii reclamantei de anulare a notei de constatare nr. 3052/2006 și prin urmare organele fiscale au fost obligate să soluționeze contestația reclamantei împotriva acestei note de constatare apreciindu-se astfel că aceasta cuprinde obligații fiscale ce pot fi contestate în procedura prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, fiind astfel pronunțată decizia nr. 773/213/22.11.2007, ce este atacată în prezenta cauză, astfel încât nu se poate reține inadmisibilitatea prezentei acțiuni, care reprezintă demersul judiciar indicat de art. 218 al.2 Cod procedură fiscală cu raportare la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Curtea mai reține că în mod corect prima instanță a apreciat că obligația de plată a sumei de 133.626.393 lei stabilită în sarcina reclamantei prin Nota de Constatare nr. 3052/2006, a fost definitiv și irevocabilă stabilită prin sentința civilă nr. 92/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4648/CA/2005 și ca atare reclamanta nu mai poate repune în discuție aceiași obligație de plată.
Se observă astfel faptul că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T anularea actelor administrative ce au stabilit în sarcina acesteia obligații de plată a TVA și a impozitului pe profit precum și a accesoriilor aferente acestei obligații sub forma penalităților și majorărilor de întârziere.
Ca urmare a expertizei contabile efectuate în cauză, pentru lămurirea sumelor rămase de plată în sarcina reclamantei, la solicitarea instanței de judecată, intimata Administrația Finanțelor Publice Tap rocedat la emiterea notei de constatare nr. 3052/6.02.2006, iar instanța de fond reține că reclamanta și-a însușit suma de 396.504.747 lei ROL reprezentând TVA și impozit pe profit cu majorările și penalitățile aferente, motiv pentru care a admis în parte acțiunea reclamantei, exonerând-o de la plata sumei de 609.339.186 lei ROL, rămânând în sarcina acestei suma de plată stabilită prin Nota de constatare nr. 3052/6.02.2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs toate părțile inclusiv reclamanta, recursuri respinse prin decizia civilă nr. 333/26.04.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 1822/CA/2006. Prin urmare se constată că instanțele judecătorești anterior identificate au stabilit în mod definitiv și irevocabil că reclamanta - SRL datorează suma de 396.504.747 lei reprezentând TVA și impozit pe profit cu penalitățile și majorărilor aferente, sumă din care face parte și suma contestată în prezenta cauză.
Problema datorării acestei sume de către reclamantă a fost astfel soluționată în mod irevocabil, iar constatările instanței de fond în acest sens au intrat în puterea lucrului judecat, motiv pentru care în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta nu mai poate repune în discuție obligația sa de plată a acestei sume, aceasta fiind finalitatea demersului judiciar având ca obiect anularea notei de constatare nr. 3052/2006 întocmită de Administrația Finanțelor Publice
Curtea nu poate reține admisibilitatea excepției autorității lucrului judecat față de sentința civilă nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș, așa cum au solicitat intimatele întrucât pentru reținerea acestei excepții era necesară o triplă identitate de părți, obiect și cauză a dosarului nr- al Tribunalului Timiș cu dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș, în speță neexistând identitatea de obiect câtă vreme prezenta cauză vizează anularea notei de constatare nr. 3052/2006 și a deciziei nr. 773/213/22.11.2007, acte ce nu au fost atacate în dosarul nr. 4648/CA/2005 al Tribunalului Timiș. Cu toate acestea Curtea va reține, pentru considerentele anterior expuse, faptul că prin sentința civilă nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 133.626.393 lei, aspect ce nu mai poate fi repus în discuție.
Instanța nu-și poate însuși nici motivele reclamantei legate de faptul că suma stabilită prin nota de constatare nr. 3052/2006 este nelegală, câtă vreme dublează suma stabilită prin raportul de inspecție fiscală nr. 6149/10.11.2005 și aceasta deoarece așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. 3052/2006, aceasta a fost întocmită ulterior raportului de inspecție fiscală nr. 6149/11.10.2005 și luat în considerare mențiunile acestuia în ceea ce privește impozitul pe profit și TVA-ul care au fost contestate.
Nu se poate reține că sumele din nota de constatare dublează pe cele din raportul de inspecție fiscală nr. 6149/2005 întrucât așa cum rezultă din cuprinsul acestui raport reclamanta avea la data de 25.06.2002 obligația de plată a TVA-ului în sumă de 154.239.244 lei ROL cu majorări de întârziere de 80.920.911 lei ROL și respectiv penalități de 7.611.500 lei ROL, iar prin nota de constatare s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 4.318.698 lei ROL pe perioada 26.06.2002-24.07.2002. De asemenea din fișa de plătitor editată la data de 26.07.2002 reiese faptul că reclamanta avea de plată majorări de întârziere la plata TVA în sumă de 21.520.513 lei, conform procesului verbal nr. 3553/6.04.1999 și respectiv 107.787.182 lei, conform procesului verbal nr. 1688/31.01.2001, fișă de plătitor ce a fost întocmită pe baza propriilor declarații ale reclamantei.
Nu pot fi reținute nici susținerile reclamantei legate de greșita soluționare a cauzei câtă vreme prima instanță nu a ținut cont de raportul de expertiză efectuat în cauză, întrucât acesta nu prezintă relevanță juridică de vreme ce se reține că obligația de plată a sumei de 133.626.393 lei ROL a fost stabilită irevocabil în sarcina reclamantei prin sentința civilă nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș.
Nici faptul că, așa cum susține reclamanta, prin fișa sintetică totală emisă la 12.02.2008 de Administrația Finanțelor Publice T se constată anulate sumele reținute în baza Notei de constatare nr. 3052/6.02.2006 nu poate constitui un motiv pentru anularea Notei de constatare nr. 3052/6.02.2006, întrucât aceasta din urmă a stabilit obligația de plată a reclamantei în sumă de 133.626.393 lei reprezentând majorări de întârziere la plata TVA - ului până la data de 24.07.2002, iar fișa sintetică emisă la 12.02.2008 poate lua în considerare chestiuni survenite ulterior datei de 24.07.2002.
Curtea mai reține totodată că în mod corect prima instanță a respins ca tardivă cererea de revizuire a sentinței civile nr. 92/13.02.2006 a Tribunalului Timiș ținând cont de termenele în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac cuprinse la art. 324 al.1 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect recurenta nu poate invoca dispozițiilor art. III din Legea nr. 262/2007 prin care s-a procedat la modificarea Legii nr. 554/2004, întrucât cazul de revizuire introdus prin acest articol vizează exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în baza Legii nr. 554/2004, prin care s-a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi extins prin extrapolare și pentru celelalte hotărâri judecătorești prin care s-a procedat la anularea actelor administrativ fiscale prin raportare la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 al.1 teza a II a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1044/CA/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații T, T și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 7.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./03.06.2009
Tehnored./05.06.2009/ 2 ex.
Președinte:Belicariu MariaJudecători:Belicariu Maria, Dascălu Maria Cornelia, Pokker
