Contestație act administrativ fiscal. Decizia 713/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 713
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă A împotriva sentinței civile nr. 108/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Arad sub nr- la data de 30 aprilie 2008, reclamanta - SRL Aac hemat în judecată Administrația Finanțelor Publice A și a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr.114/18 aprilie 2008, în parte, pentru sumele de 31.360 lei, reprezentând neacordarea TVA-ului deductibil și 40.000 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere, întrucât aceste debite sunt stabilite în sarcina petentei, contrar dispozițiilor legale și anume a art. 145 alin. 3 și 8 și 155 alin. 8 din Legea nr. 571/2003, raportate la art. 78 alin. 5 și 186 Cod procedură fiscală și practica organului de soluționare a contestației fiind de a considera nedatorate aceste sume.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă, întrucât reclamanta nu a plătit cauțiunea datorată în mod obligatoriu, iar pe fond, a precizat că nu există nici un caz bine justificat și nici situația de prevenire a unei pagube iminente care să justifice soluția extremă și de excepție de suspendare a executării deciziei de impunere.
Prin sentința civilă nr.108/03.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei - SRL A formulată împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A; a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. 114/18.04.2008 pentru sumele de 31.360 lei și 40.000 lei, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității deciziei de impunere.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că urmare a stabilirii cauțiunii de către instanță, prin încheierea din 20 mai 2008, conform art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală, reclamanta a achitat această cauțiune în cuantum de 5% din suma contestată, făcând dovada consemnării prin chitanța CEC Bank - din 3 iunie 2008.
Din documentația depusă de reclamantă a rezultat că cererea acesteia este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, care prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea cu plângerea prealabilă, în condițiile art. 7 ale aceleași legi, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
La data sesizării instanței de fond reclamanta sesizase Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a județului A, prin contestația înregistrată la 29 aprilie 2008, cu solicitarea de a se verifica raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 114/2008 și de a se anula pentru cele două debite menționate.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, legea înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
O astfel de îndoială, serioasă în privința legalității refuzului de a recunoaște reclamantei dreptul de deducere a TVA-ului în cuantum de 31.360 lei, aferentă operațiunilor deductibile din perioada 2003 - 2004, o reprezintă copia extras a deciziei anexată de reclamantă cererii de chemare în judecată, în care, într-o cauză similară, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Aas tabilit că demersurile organelor de inspecție fiscală "nu sunt relevante în cauză, în condițiile în care actul normativ care reglementează taxa pe valoare adăugată - Codul fiscal - nu condiționează exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată de către un cumpărător, de depunerea de către emitentul facturilor, respectiv vânzător, a declarațiilor fiscale, a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată și situații financiare sau bilanțuri contabile; pentru toate aceste motive contestația urmând a fi admisă".
Toate aceste considerații ale organului de soluționare a contestației au fost întemeiate pe dispozițiile art. 145 alin. 3 și 8, 155 alin. 8 din Codul fiscal, coroborate cu art. 78 alin. 5 și 186 din Codul procedură fiscală, care nu au condiționat dreptul de deducere al TVA-ului datorat de reclamantă pentru activitatea din anii 2003 - 2004, de depunerea documentației fiscale.
Prin copia balanței de verificare analitică pe luna aprilie 2008, depusă de reclamantă, s-a făcut și dovada că suspendarea executării deciziei de impunere în partea privitoare la cele două sume se impune pentru a preveni o pagubă iminentă. Astfel reclamanta avea în derulare activități economice având obligația de a plăti furnizorii cu o sumă de peste 956.000 lei, are linie de creditare deschisă la 4 bănci comerciale, care în cazul unei executări silite ar fi sistate și de asemenea, conturi pentru plata unor debite constând în impozite și taxe la Trezoreria, precum și în credite la bănci comerciale.
Prima instanță a reținut că reclamanta are peste 240 de salariați și cheltuieli cu salariile acestora lunar, de peste 131.000 lei, iar execuția sumei de peste 71.000 lei asupra conturilor reclamantei i-ar putea produce pagube iminente, astfel că a admis acțiunea, dispunând suspendarea executării silite a Deciziei de impunere, în parte pentru cele două sume, constatând că cea mai mare parte dintre creanțele fiscale stabilite prin aceeași decizie au și fost achitate de reclamantă, de bună voie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că reclamanta nu a dovedit că ar exista vreun motiv temeinic de suspendare a executării actului administrativ atacat, că suspendarea este prevăzută de Legea nr. 554/2004 ca o soluție extremă și de excepție, în speță nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea preîntâmpinării unei pagube iminente.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că Decizia nr. 14/18.04.2008 a fost desființată prin decizia nr. 239/25.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
La dosarul cauzei a fost depus Raportul de Inspecție Fiscală încheiat de Administrația Finanțelor Publice A la data de 25.07.2008, în cuprinsul acestuia făcându-se referire la desființarea Deciziei de impunere privind obligațiile de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 14/18.-, prin Decizia nr. 278/10.06.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în urma soluționării contestației reclamanei (filele 13-32).
Prin Raportul de inspecție fiscală menționat s-au recalculat sumele reprezentând creanțe fiscale, aceste sume fiind, în ceea ce privește TVA-ul, mult mai mici, respectiv 488 lei, reprezentând TVA și 370 lei reprezentând majorări de întârziere și dobânzi TV
Față de această recalculare a TVA-ului și a accesoriilor, Curtea apreciază că nu se mai justifică executarea unui act administrativ desființat.
În plus, în mod corect a apreciat prima instanță îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, dovadă fiind tocmai desființarea, în urma soluționării contestației în procedura administrativă, a actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.
Constatând așadar neîntemeiat recursul promovat, Curtea îl va respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă A împotriva sentinței civile nr. 108/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red. /05.06.2009
Tehnored. /12.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
