Despăgubire. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--04.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 715
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 2095/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Prefectura județului C S - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și reclamantul intimat, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent lipsă avocat, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantului recurent arată că se judecă în contradictoriu cu pârâta intimată Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii județului C S și depune la dosar raportul de expertiză extrajudiciară cu privire la calculul dobânzii legale aferente sumei de 829.949 lei, sumă stabilită ca despăgubire prin Hotărârea nr. 33/24.10.2008 a pârâtei intimate, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei intimate.
Consilier juridic depune la dosar împuternicire pentru reprezentarea în cauză a pârâtei intimate.
Avocatul reclamantului recurent și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul obligări pârâtei intimate la plata dobânzii legale aferente sumei de 829.498 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 33/24.10.2008 emisă de pârâtă, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul - S sub nr- la data de 24 06.2008 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Prefectura Județului C-S, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la calcularea despăgubirilor, la emiterea hotărârii privind recunoașterea drepturilor și acordarea despăgubirilor conform Legii nr. 290/2003, la acordarea de despăgubiri reprezentând dobânda legală calculată la suma ce li se cuvine ca despăgubiri, de la data la care pârâta avea obligația să soluționeze dosarul și până în prezent și obligarea pârâtei la plata sumei de 1% pe zi din valoarea despăgubirilor ce li se cuvin, ca daune cominatorii pentru fiecare zi întârziere până la soluționarea cererilor privind acordarea despăgubirilor.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că, deși Ordinul și Nota de fundamentare pentru acordarea despăgubirilor au fost emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în data de 22.02.2008 și comunicate Prefecturii Județului C-S - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003, acesta nu a procedat nici până în prezent la emiterea unei Hotărâri care să conțină despăgubirile care li se cuvin. Prin notificarea înregistrată la Prefectura Județului C-S sub nr.7375/06.05.2008 au solicitat pârâtei stabilirea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți conform Legii 290/2003. Au mai arătat reclamanții că pârâta nu a răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art.2 alin.1 lit. h din Legea 554/2004, astfel încât aceștia au formulat în acest sens o nouă adresă înregistrată sub nr. 9262/17.06.2008 la Prefectura Județului C-S prin care au solicitat din nou calcularea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți și daune materiale pentru prejudiciul suferit ca urmare a neîndeplinirii în termenul legal a acestei solicitări.
Pârâta Prefectura Județului C-S a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La termenul de judecată din data de 08.10.2008 reclamatul depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru bunurile proprietatea bunicilor și, cetățeni români deposedați de bunuri ca urmare a părăsirii forțate a de Nord, iar suma solicitată să fie stabilită prin expertiza judiciară. De asemenea a solicitat să fie obligată pârâta să comunice în termenul legal dosarul privind acordarea de despăgubiri către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, având în vedere faptul că raportul de evaluare nu a fost finalizat încă de către pârâtă, se impune efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare care, în conformitate cu dispozițiile legale, să stabilească suma reprezentând contravaloarea măsurilor reparatorii prin echivalent care i se cuvin.
Prin sentința civilă nr.2095/19.11/2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Prefectura Județului C-S, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin hotărârea nr. 10/03.08.2007 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 290/2003 a fost respinsă cererea nr.7312/2004 formulată de privind acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile bunicilor săi rămase în de Nord și că prin Ordinul nr. 246/2008 al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003, a fost admisă contestația formulată de reclamantul împotriva acestei Hotărâri, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. f din Normele Metodologice pentru aplicarea OG 94/2004 acest Ordin să fie comunicat Comisiei Județene în vederea calculării despăgubirilor ce se cuvin reclamantului și emiterii unei noi hotărâri.
Instanța de fond a reținut că la data de 24.10.2008 pârâta a emis Hotărârea nr.33 prin care a aprobat acordarea către reclamați a sumei de 829.498 lei cu titlu de despăgubiri, sumă rezultată în urma întocmirii rapoartelor tehnice de evaluare, și a constatat că cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la emiterea acestei hotărâri a rămas fără obiect.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind calcularea acestei sume printr-o expertiză judiciară, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 1 din Normele Metodologice din 30 august 2006 pentru aplicarea Legi nr. 290/2003, despăgubirile au fost acordate în urma participării unor specialiști la evaluarea bunurilor, rezultatul evaluării fiind consemnat într-un raport tehnic.
Instanța de fond a constatat ca neîntemeiată cererea reclamantului privind calcularea dobânzii legale aferente sumei stabilite prin Hotărârea nr. 33/24.10.2008, deoarece această hotărâre poate fi contestată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, doar decizia acestei instituții putând fi atacată la instanța de contencios administrativ și a mai reținut că art.12 din Legea 290/2003 la care face referire reclamantul, a fost abrogat de pct. 12 al articolului unic din Legea 171/16.05.2006.
A reținut astfel instanța de fond că la termenul din 08.10.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii pentru stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent și obligarea pârâtei să comunice în termenul legal dosarul privind acordarea de despăgubiri către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea efectuării plății, fără a mai face referire la celelalte două capete de cerere din acțiunea principală - referitoare la acordarea de despăgubiri reprezentând dobânda legală calculată la suma ce li se cuvine ca despăgubiri, de la data la care pârâta avea obligația să soluționeze dosarul și până în prezent și obligarea pârâtei la plata sumei de 1% pe zi din valoarea despăgubirilor ce li se cuvin, ca daune cominatorii pentru fiecare zi întârziere.
Instanța de fond a constatat că cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la comunicarea rapoartele tehnice de evaluare a fost formulată de apărătoarea reclamanților la cuvântul pe fond, deci după prima zi de înfățișare și astfel această cerere nu a făcut obiectul acțiunii, reprezentanta pârâtei opunându-se pentru același motiv la discutarea acestei cereri.
Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs reclamantul solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul obligări pârâtei intimate la plata dobânzii legale aferente sumei de 829.498 lei, stabilită prin Hotărârea nr. 33/24.10.2008 emisă de pârâtă, calculată de la data când pârâta avea obligația soluționării dosarului nr. 7312/2004 și până la data emiterii hotărârii - 24.10.2008. De asemenea a solicitat, în subsidiar, admiterea recursului, casarea cu trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că, precizându-și acțiunea și omițând a mai face referire la dobânda legală, reclamanții ar fi renunțat a această solicitare, neexistând nicio cerere de renunțare în acest sens, că este greșit considerentul primei instanțe, potrivit căruia hotărârea de acordare despăgubirilor poate fi atacată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, astfel încât instanța nu ar putea acorda dobânzile aferente sumei stabilite.
În dovedirea cuantumului dobânzilor solicitate, recurentul a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, probă neadministrată în cauză, întrucât potrivit dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, această probă este inadmisibilă în etapa procesuală a recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurentul critică sentința civilă atacată doar în ceea ce privește neacordarea dobânzilor de la data când intimata Prefectura Județului C - S avea obligația soluționării dosarului nr. 7312/2004 și până la data de 24.10.2008, când a fost emisă hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
Este adevărat că reclamanții nu au renunțat la petitul privind acordarea dobânzilor legale și tot astfel este lipită de relevanță calea de atac administrativă pe care reclamanții o pot formula, potrivit dispozițiilor legale, criticile din recurs fiind întemeiate cu privire la aceste aspecte.
Cu toate acestea, Curtea apreciază neîntemeiată cererea de acordare a dobânzilor în mod retroactiv, pe o perioadă pentru care nu există individualizată suma ce se cuvenea reclamanților, pentru perioada anterior datei de 24.10.2009, creanța neavând caracter cert, lichid și exigibil.
Concluzia se impune având în vedere că suma stabilită prin hotărârea nr. 33/24.10.2008 reprezintă valoarea actualizată a bunurilor ce au aparținut autorilor reclamanților, acordarea dobânzilor în mod retroactiv și anterior stabilirii creanței echivalând cu o nouă actualizare, ceea ce nu ar fi echitabil pentru titularul obligației de plată.
Reclamanții ar fi putut solicita o actualizare a creanței, dacă aceasta ar fi fost deja stabilită în cursul anului 2004, când a fost depusă cererea la Prefectura județului C - S, în conformitate cu dispozițiile art. 18 al.6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 120/2006, precum și în conformitate cu principiile enunțate în cuprinsul Decizii nr. XXI/19.03.2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, deși se referă la interpretarea Legii 9/1998, își găsește aplicabilitatea și în cauzele întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 290/2003.
Având în vedere considerentele expuse, apreciind neîntemeiat recursul, Curtea, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 2095/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Prefectura județului C S - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și reclamantul intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul C -
Judecător:
Red. /05.06.2009
Tehnored. /12.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
