Contestație act administrativ fiscal. Decizia 715/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 715
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr.73 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu sediul în T, STR. -, -. 10, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă SC SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta pârâtă DGFP
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură întâmpinare din partea intimatei reclamante SC SRL iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimata reclamantă, arată că alte cereri nu mai are de administrat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă SC SRL, arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, susținerile recurentei sunt nefondate cu privire la faptul că s-a mai dedus încă odată cheltuielile operatorului economic, respectiv ale societății petente. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că organul de inspecție fiscală, pentru cele 49 de facturi fiscale lipsă, nu a procedat conform art. 60 din codul d e procedura fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, care prevede estimarea bazei de impunere pentru calcularea impozitului pe profit. Organul de inspecție fiscală a socotit baza de impunere egală cu veniturile estimate, ceea ce este absurd pentru ca textul normativ în cauza reglementează estimarea bazei de impunere și nu veniturile neînregistrate.S-a concluizionat în mod corect prin raportul de expertiză că nu se datorează bugetului de stat impozit pe profit suplimentar.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 73 din 12 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis în parte cererea formulată de contestatoarea SC Metal SRL Târgoviște, în contradictoriu cu intimata DGFP Târgoviște, a anulat în parte decizia de impunere nr. 148/29.07.2008 și a menținut-o doar în ce privește suma de 4.788 lei TVA suplimentar, obligând pârâta la 6.000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că societatea reclamantă a pierdut un număr de 49 de facturi fiscale pe care nu le-a putut reconstitui, astfel că la controlului efectuat de inspectorii pârâtei aceștia au estimat în urma recalculării rezultatelor economico financiare înregistrate și a impozitului de profit, că reclamanta datorează bugetului de stat 62578 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar, suma de 5882 lei cu titlu de majorări de întârziere la plata impozitului suplimentar, suma de 4788 lei cu titlu de TVA, respinsă la rambursare și suma de 93501 lei cu titlu de pierdere fiscală acoperită din exercițiile anilor 2005-2007.
Se reține prin hotărâre că potrivit art. 67 din OG nr. 92/2003, dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze, situație în care vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de codul fiscal și din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert contabil rezultă că organul de control a calculat greșit baza de impozitare pentru impozitul pe profit ținând cont doar de venituri fără a ține cont și de cheltuieli, situație în care reclamanta nu mai datorează bugetului de stat impozit pe profit suplimentar și nici majorări de întârziere, ci doar TVA suplimentar în sumă de 4.788 lei, considerente pentru care instanța de fond a admis în parte acțiunea și a anulat în parte decizia de impunere, menținând-o pentru suma de 4788 lei TVA suplimentar datorată de către reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că greșit instanța de fond a reținut că nu s-a ținut cont la calculul bazei de impozitare decât de venituri, fără a se ține cont și de cheltuieli, deși toate actele administrative ce fac obiectul soluționării acțiunii cuprind precizarea că organul de inspecție fiscală menționează că societatea petentă a înregistrat în contabilitate cheltuielile cu costurile mărfurilor în perioada respectivă în baza documentelor pe care le-a deținut, astfel încât cheltuielile operatorului economic au fost deja evidențiate în evidențele contabile, astfel încât greșit instanța de fond a luat în considerare concluziile raportului de expertiză contabilă și a admis în parte acțiunea, anulând în parte decizia de impunere.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Criticile aduse sentinței de recurentă că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că la baza de impozitare organul fiscal a avut în vedere doar veniturile nu și cheltuielile și că greșit s-a anulat în parte decizia de impunere sunt nefondate.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert rezultă că cele concluzionate în raportul de expertiză că organul de inspecție fiscală a luat în considerare la calcularea bazei de impozitare, la impozitul pe profit stabilit suplimentar doar veniturile nu și cheltuielile, au fost stabilite pe baza materialului documentar, din cuprinsul raportului de expertiză la fila 36 dosar fond rezultă că administratorul societății reclamante, a pus la dispoziția expertului actele de evidență contabilă pentru întreaga perioadă expertizată, astfel încât expertul a avut în vedere la efectuarea expertizei atât actele contabile ale societății recurente cât și actele aflate în dosarul cauzei.
Potrivit disp.art. 67 din OG nr. 92/2003, se prevede că dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, trebuie să o estimeze situație în care va avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunul impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal, potrivit legii pentru impozitul pe profit baza de impozitare constituind-o diferența dintre venituri și cheltuieli.
Cum organul fiscal a avut în vedere la estimarea bazei de impozitare doar veniturile fără cheltuieli, în mod corect și legal instanța de fond a anulat în parte decizia de impunere, considerând că intimata reclamantă nu datorează bugetului de stat impozit pe profit suplimentar și nici majorări de întârziere, menținând decizia doar pentru suma de 4788 lei TVA suplimentar datorat către intimată.
Pentru aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul art. 312 alin. 1 pr.civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
In temeiul disp.art. 274 pr.civilă, ca o consecință a respingerii recursului, recurenta va fi obligată la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs către intimată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.73 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu sediul în Târgoviște, str. -, -. 10, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenta la plata sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.CE
Tehnored. CMF
2.ex/07.06.2009
- - - Tribunal D
-
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
