Contestație act administrativ fiscal. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.729
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele B, cu sediul în B,-, jud. B și Direcția Regională Vamală G, cu sediul în G,-, jud. G, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,- împotriva sentinței nr. 373 din data de 14 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - Com SRL, cu sediul în com., nr. 256, jud.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Direcția Regională Vamală G, prin consilier juridic, care depune delegația nr. 13880/27.05.2008 și intimata-reclamantă - Com SRL, prin consilier juridic, care depune împuternicirea nr. 2/2008, lipsind recurenta-pârâtă B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta-pârâtă Direcția Regională Vamală G, prin consilier juridic, arată că la pronunțarea hotărârii instanța de fond a avut în vedere 2 elemente. Astfel, potrivit raportului de expertiză tehnică, pierderea irecuperabilă datorată uscării masei lemnoase a fost de 14-15%, mai mare decât cea declarată de reclamantă, de 9,5% la momentul prezentării autorizațiilor de perfecționare activă pentru operațiunile de export-import, motiv pentru care instanța de fond a reținut că pierderea declarată de 9,5% este reală, că aceasta nu reprezintă produse compensatoare secundare, astfel că nu se datorează obligații fiscale.
Totodată, a fost ignorată adresa nr. 574/2006 prin care reclamanta comunica autorității vamale că diferențele cantitative de masă lemnoasă au fost utilizate la alimentarea celor 2 centrale termice cu funcționare pe combustibil lemnos. Dacă situația ar fi fost astfel cum s-a reținut de către instanța de fond, soluția corectă
ar fi fost să se stabilească încălcarea de către reclamantă a legislației vamale, prin ocmpletarea unei declarații eronate.
Astfel, dacă s-ar aprecia că rata de randament declarată de reclamantă (de 90,5%) a fost cea corectă, iar în același timp și concluziile expertizei tehnice au fost corecte (pierderi de 14-15%), aceasta ar însemna că reclamanta a exportat mai mult decât a introdus în regim vamal suspensiv de perfecționare activă, cantitatea exportată fiind completată cu marfă indigenă.
Instanța de fond nu a reținut nici apărările privind operațiunile ce constituiau procesul de perfecționare activă. Dacă operațiunea de uscare ar fi fost efectuată s-ar fi putut justifica pierderea irecuperabilă de materie, însă nici instanța de fond și nici expertul tehnic nu au înțeles să răspundă acestui argument invocat de autoritatea vamală prin obiecțiunile la raportul de expertiză și prin notele de concluzii depuse la dosar.
În ceea ce privește adresa nr. 574/2006, s-a susținut precizările cuprinse de aceasta ar fi fost date la solicitarea și sub presiunea organelor de control. Situația este însă absolut legală, deoarece aceleași precizări fuseseră formulate verbal, în cadrul discuțiilor cu reprezentanții autorității vamale, iar aceștia din urmă au solicitat reprezentanților reclamantei ca aceste precizări să fie formulateși în scris. Faptul că inițial s-a declarat un lucru și apoi acesta a fost negat, fără a putea fi probat, nu poate fi considerat drept culpă a recurentei, iar în situația în care se constată motive de nulitate a acestui înscris, se poate solicita atragerea răspunderii celor vinovați pentru aceasta.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Intimata-reclamantă - Com SRL, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Soluția instanței de fond a fost cea corectă, deoarece probele administrate precum și argumentele prezentate au clarificat situația de fapt. Astfel, este știut faptul că un lemn este mai greu decât cel care a trecut printr-o instalație industrială de uscare. Concluziile celor 2 rapoarte de epxertiză efectuate în cauză nu au evidențiat alte pierderi - deșeuri sau plusuri cantitative.
Susținerile recurentei privind adăugarea de marfă indigenă au caracter vădit tendențios, întrucât se cunoștea faptul că reclamanta prelucrează atât masă lemnoasă internă cât și din import, iar acest aspect putea fi verificat oricând.
În ceea ce privește procesul-verbal încheiat și invocat de recurentă, se arată că acesta a fost încheiat la sediul autorității vamale și nu la sediul societății, după efectuarea de verificări, astfel cum era normal.
reală a fost stabilită în mod clar, fiind rezultată atât din înscrisurile contabile cât și din verificările de pe teren.
Recurenta-pârâtă Direcția Regională Vamală G, prin consilier juridic, având cuvântul în replică, arată că se pune întrebarea firească de ce expertul desemnat a consemnat existența înregistrărilor în conturile 7071 și 6071 - pierderi datorate prelucrării, dacă acestea nu au fost pierderi irecuperabile.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, cauză la care a fost conexat dosarul nr-, reclamanta - Com SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B și Direcția Regională Vamală G, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziei nr. 73/8.11.2006 emisă de pârâta B, a deciziei nr. 60/16.10.2006 emisă de pârâta G, precum și a procesului verbal de control nr. 19003/20.09.2006 încheiat de
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că actele evocate sunt nelegale întrucât pârâtele nu au ținut cont de pierderea imaterială, nerecuperabilă de 9,5%, datorată procesului de uscare pentru importul de cherestea fag și stejar neuscată, efectuat în perioada 1.02.2003-08.2006, constatându-se în mod eronat că aceasta ar reprezenta produse compensatoare secundare, cu consecința aplicării taxelor vamale.
Reclamanta a arătat că a mai fost verificată într-o perioadă anterioară, ocazie cu care s-a constatat că nu a săvârșit abateri de la legislația vamală. Totodată, pierderile și rata de randament au fost declarate la fiecare cerere de autorizare în regim de perfecționare activă și că acestea au fost însușite de către organul vamal.
Prin sentința nr. 373 din data de 14 martie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea deciziei nr. 73/8.11.2006 emisă de pârâta B, a deciziei nr. 60/16.10.2006 emisă de pârâta G, precum și a procesului verbal de control nr. 19003/20.09.2006 încheiat de
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând materialul probator administrat în cauză, a reținut că prin actele administrativ-fiscale contestate organele de control au reținut că reclamanta a realizat operațiuni de introducere temporară în țară de materii prime (cherestea de fag) neuscată, de origine extracomunitară, în scopul prelucării și obținerii de produse compensatoare constând în cherestea de fag uscată și a expedierii acesteia către partenerul din.
Pârâtele au motivat că pierderea irecuperabilă de 9,5 % declarată de reclamantă nu este reală, în fapt aceasta reprezentând produse compensatoare rezultate din tăierea, redimensionare și sortarea cherestelei pentru care reclamanta datorează suma de 74.393 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, majorări și penalități aferente taxe vamale și și comision vamal.
Conform concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, s-a reținut că pierderea datorată uscării masei lemnoase a fost de 14-15%, așadar mai mare decât cea declarată de reclamantă, de 9,5% la momentul prezentării autorizațiilor de perfecționare activă pentru operațiunile de export-import.
Concluziile raportului de expertiză tehnică coroborate cu cele ale raportului de expertiză contabilă au format convingerea instanței de fond conform căreia pierderea declarată de 9,5% este reală, că aceasta nu reprezintă produse compensatoare secundare, pierderea de 14,66% evidențiată de expertiza tehnică datorându-se modificării dimensiunilor lemnului de fag importat, urmare a procesului de contragere.
Împotriva sentinței au declarat recurs ambele pârâte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâta Baa rătat că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea, reținând faptul că potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, pierderea datorată uscării masei lemnoase a fost de 14 - 15%, așadar mai mare decat cea declarată, de 9,5% la momentul prezentării autorizațiilor de perfecționare activă pentru operațiunile de export - import.
In opinia recurentei, organul de control în mod corect a constatat că diferența procentuală de 9,5% declarată cu ocazia fiecărei cereri de autorizare a regimului de perfecționare activă de către reclamantă, ca pierderi irecuperabile rezultate în procesul de prelucrare, reprezintă produse recuperabile rezultate din procesul de producție, căpătând astfel caracterul de produse compensatoare secundare întrucât procesul tehnologic de prelucrare a materiilor prime importate include operațiuni tehnologice ce constau în uscare, tăiere, redimensionare, sortare, parafinare, paletizare și ambalare.
Pentru această categorie de produse compensatoare reclamanta trebuia să solicite spre aprobare autorizarea regimului vamal de perfecționare activă la momentul întocmirii cererii de autorizare a regimului de perfecționare activă pentru produsul compensator principal conform formularului de cerere prevăzut în anexa 25 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.
În urma controlului s-a constatat că reclamanta a utilizat aceste produse compensatoare secundare la alimentarea celor două centrale termice cu funcționare pe combustibil lemnos pe care le deține, în scopul realizării producției de produse compensatoare principale, destinate exportului. În conformitate cu prevederile art. 93 din Legea nr. 141/1997, reclamanta avea obligația de a înștiința autoritatea vamală despre existența și destinația tuturor produselor compensatoare rezultate.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, respingerea actiunii ca neîntemeiată și menținerea măsurilor dispuse prin actele administrativ-fiscale contestate ca fiind legale și temeinice.
În motivarea recursului său, recurenta Direcția Regională Vamală Gaa rătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că "pierderea declarată de 9,5% este reală, că aceasta nu reprezintă produse compensatoare secundare, astfel că nu se datorează obligații fiscale". Tot în mod eronat au fost înlăturate adresa nr. 18089/07.09.2006 prin care reclamanta a comunicat autorității vamale că diferențele cantitative de masă lemnoasă au fost utilizate la alimentarea celor două centrale termice cu funcționare pe combustibil lemnos, motivat de faptul că această adresă a fost emisă la solicitarea echipei de control, precum și concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
La pronunțarea sentinței nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 195 alin. 3 și 4 din Regulamentul vamal aprobat prin HG1114/2001, care prevăd că în cazul în care rata de randament declarată autorității vamale pe proprie răspundere nu este justificată, se încaseaza drepturi vamale de import pentru diferențele nejustificate.
Astfel, dacă s-ar aprecia că rata de randament declarată de către intimata-reclamantă (de 90,5%) a fost corectă și, în același timp și concluziile expertului tehnic au fost corecte (pierderi de 14-15%), ar însemna că intimata-
reclamantă a exportat mai mult decât a introdus în regim vamal suspensiv de perfecționare activă.
Se mai arată că prin adresa 574 din 06.09.2006, înregistrată la Direcția Regională Vamală G sub nr. 18089/07.09.2006, intimata-reclamantă a formulat anumite precizări, răspunzând solicitărilor echipei de control. Din adresa menționată nu rezultă că textul acesteia ar fi fost impus de către organele de control, înscrisul apărând ca o manifestare de voință a contestatoarei.
Atâta vreme cât adresa conținând declarațiile reprezentanților legali ai intimatei-reclamante, cu privire la destinația diferențelor cantitative de masă lemnoasă (resturi rezultate din procesul de perfecționare activă) nu a fost declarată ca fiind lovită de nulitate ca urmare a intervenției unuia din viciile prevăzute de art.953 cod civil (eroare, dol sau violență), ea a continuat să producă efecte juridice, neputând fi "înlăturată" legal de către instanța de fond.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, respingerea actiunii ca neîntemeiată.
Datorită faptului că motivele de recurs sunt asemănătoare, considerentele deciziei va viza o singură motivare în acest sens.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de cele 2 recurente, se constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele aspecte:
Instanța de fond a interpretat în mod eronat cauza dedusă judecății, deoarece pierderile datorate uscării masei lemnoase nu sunt pierderi tehnologice irecuperabile ci reprezintă produse compensatoare secundare pentru care se datorează obligații fiscale.
Aceste aspecte rezultă din înscrisurile depuse la dsoar, în special în baza contractului de import material lemnos, cu 6 declarații vamale de import, cu perfecționare activă cu suspendare și scutire de la plata taxelor vamale în cantitate de 137,862 care prin procesul de uscare a pierdut 9,5% rezultând o masă lemnoasă produs compensator principal în cantitate de 124,766, care a fost exportată finalizându-se prin depunerea notei de consum și a decontului justificativ la Biroul Vamal B, cu respectarea prevederilor reglementărilor vamale.
Instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale aplicabile în materie, pronunțând o sentință nelegală în sensul că în conformitate cu actele normative române, armonizate cu cele europene, prin uscare, un metru cub de cherestea de fag neuscată, la umiditatea de 50-70%, are greutate de 1200 kg, iar după uscare la o umiditate de 12% are un volum mai mic cu 9-12% și o greutate de 730-760 Kg.
În atare situație, organul de control, în mod corect și temeinic a constatat că diferența procentuală de 9,5 % declarată cu ocazia fiecărei cereri de autorizare a regimului de perfecționare activă de către - Com SRL ca pierderi irecuperabile rezultate în procesul de prelucrare, reprezintă produse recuperabile, respectiv produse compensatoarea secundare, întrucât procesul tehnologic de prelucrare a materiilor prime importate include operațiuni tehnologice ce constau în uscare, tăiere, redimensionare, sortare, parafinare, paletizare și ambalare.
În consecință, pentru această categorie de produse compensatoare, intimata-reclamantă trebuia să solicite spre aprobare autorizarea regimului vamal de
perfecționare activă pentru produsul compensator principal, în baza formularului de cerere, prevăzut în anexa 25 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, aprobat prin nr.HG 1114/2001.
În consecință, ținând seama de prevederile art. 93 din Legea nr. 141/1997, privind Codul vamal cu modificările ulterioare, intimata avea obligația de a înștiința autoritatea vamală despre existența și destinația tuturor produselor compensatoare rezultate în vederea acordării de către aceasta a unor aprobări speciale potrivit prevederilor art. 155, 211 și următoarele din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, raportat la dispozițiile art. 95 din Legea nr. 141/1997, republicată.
În atare context, sentința atacată este nelegală, ceea ce va determina admiterea celor 2 recursuri în sensul art. 304 pct. 7-9 cu aplicarea art. 312 alin.2-3 Cod pr.civilă, cu consecința modificării în tot a acesteia, iar pe fond se va constata neîntemeiată acțiunea fiscală a intimatei, care va fi respinsă.
Văzând că cele 2 recursuri sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele B, cu sediul în B,-, jud. B și Direcția Regională Vamală G, cu sediul în G,-, jud. G, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, cu sediul în B,- împotriva sentinței nr. 373 din data de 14 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta - Com SRL, cu sediul în com., nr. 256, jud.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge ca nefondată acțiunea fiscală formulată de reclamanta - Com SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
G - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Red. / - 3 ex./ 26.06.2008
dosar fond nr- - Tribunal
jud. fond,
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
