Contestație act administrativ fiscal. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.76
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.708/29.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL F, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire de reprezentare juridică și întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată la fond și fără cheltuieli în recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 708/29.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș, a admis acțiunea reclamantei F împotriva pârâtei T, a anulat Decizia nr. 1125/83/18.04.2008 emisă de T, a anulat Decizia de impunere nr. 14979/13.12.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii. A obligat pârâta să emită o nouă decizie de impunere, pe seama reclamantei, ținând cont de concluziile expertizei contabile, parte integrantă a prezentei hotărâri.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivare instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea în totalitate de contestației formulată de către reclamantă și pe cale de consecință, să se desființeze în întregime actele administrativ fiscale atacate, respectiv să dispună obligarea organului fiscal competent la emiterea unei decizii de impunere întemeiate pe o bază de impozitare corespunzătoare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 17.12.2007, organul fiscal respectiv Administrația Finanțelor Publice a Orașului F, a comunicat societății reclamante actul administrativ fiscal nr. 14979 din data de 13.12.2007, care face referire la decizia de impunere nr. 14956/12.12.2007,act ce a dispus ca societatea să fie obligată la plata unor majorări de întârziere în sumă de 14.899 RO, sumă care a fost ajustată apoi la cuantumul de 13.651 lei, reținută astfel și de T în decizia nr. 1125/83/18.04.2008.
Actul administrativ fiscal a fost atacat cu contestația depusă la data de 08.01.2008, înregistrată sub numărul 286/08.01.2008 în termenul legal, iar răspunsul negativ, concretizat prin Decizia nr. 1125/83/18.04.2008, a fost comunicat abia la data de 15.05.2008, așa cum rezultă din data poștei de pe plicul anexat.
Dat fiind complexitatea cauzei tribunalul a cerut părerea unui expert contabil, Care funcție de actele depuse la dispoziție și prevederile legale aplicabile în speță a apreciat că:
Referitor la perioada de raportare martie 2007, aprilie 2007, mai 2007, iunie 2007, iulie 2007, august 2007, septembrie 2007 și octombrie 2007 expertul a identificat erori de operare datorate pârâtei, respectiv personalului ce a întocmit și operat în sistemul informatic. Astfel s-au înscris majorări de întârziere în sarcina societății reclamante datorită soluționării greșite a cererilor de compensare sau emiterea de "Note privind compensarea obligațiilor fiscale" fără a se ține cont de prevederile legale potrivit cărora pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare.
Expertul a considerat că erorile strecurate în deciziile de impunere nu sunt datorate unor deficiențe ale programelor informatice pe care le utilizează administrațiile financiare ci, ele sunt datorate erorii umane, având în vedere modul eronat și deficitar de introducere a datelor în program.
Concluzionând, expertul arată că există accesorii artificial create și a propus anularea privind compensarea obligațiilor fiscale, aferente perioadei martie 2007 - octombrie 2007 și emiterea unor alte note care să țină cont de cererile de compensare emise de către reclamantă.
Pârâta în obiecțiuni a revenit descriind aceiași situație de fapt, reținută și în conținutul întâmpinării, însă cu privire la Obiectivul 2 privitor la stabilirea erorilor în generarea majorărilor de întârziere calculate, dacă ele sunt datorate erorii materiale sau viciilor sistemului informatic și a legalității aplicării de majorări întârziere în sarcina societății, exprimă un punct de vedere cel puțin ciudat afirmând că "acest obiectiv nu se poate răspunde prin trimitere la dispozițiile legale și procedurale din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și nici nu are relevanță în stabilirea corectă a cuantumului majorărilor de întârziere", deși art.122 aliniatul 1 litera a din Codul d e procedură fiscală, stabilește într-un mod clar și fără echivoc, procedura și data stingerii obligațiilor fiscale prin compensare cu deconturile de TVA cu opțiune de rambursare.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul văzând dispozițiile nr.OG 92/2003 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, a dispus admiterea acțiunii formulată de reclamanta a dispus anularea deciziei nr. 1125/83/18.04.2008 a T, prin care a fost respinsă contestația împotriva Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, precum și a deciziei de impunere ținând cont de concluziile raportului de expertiză contabilă, parte integrantă a prezentei sentințe și a dispozițiilor legale în materie.
În temeiul art. 274.pr.civ. a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu expert conform Ordinului de plată nr. 41/30.01.2009 depus la dosar.
În cauză a declarat recurs pârâta T solicitând casarea în principal a sentinței cu trimiterea spre rejudecare, cu aplicarea art. 312 aliniatul 5.pr.civ.
Recurenta critică în primul rând sentința pentru nelegalitate întrucât organul emitent al deciziei de calcul al accesoriilor nu a fost citat de către Tribunalul Timiș.
Astfel, învederează că, deși prima instanță a dispus anularea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 18513/14.10.2008 emisă de F, aceasta nu a fost citată în calitate de pârâtă.
Menționează că prima instanță, în virtutea rolului său activ, avea obligația de a-i pune în vedere reclamantei să își stabilească cadrul procesual, în cazul în care a înțeles să solicite și anularea deciziei emise de
De asemenea se arată că dispozitivul hotărârii s-a întemeiat pe Raportul de expertiză contabilă judiciară, instanța apreciind că acest raport face parte integrantă din sentința pronunțată.
Învederează că și din acest punct de vedere hotărârea recurată este nelegală, întrucât raportul de expertiză judiciară constituie doar o probă administrată la cererea unei părți.
Având în vedere că dispozitivul unei hotărâri judecătorești ar trebui să cuprindă un conținut cât mai complet, să arate în mod concret în ce constă soluția și care sunt limitele admiterii acțiunii pentru a fi pusă în executare, consideră că dispozitivul sentinței este nelegal.
Examinând recursul pârâtei T, în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se constată că este fondat astfel că se admite împotriva sentinței civile nr. 708/29.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță Tribunalul Timiș, cu aplicarea art. 312 aliniatul 5.pr.civ. pentru că:
Potrivit probelor dosarului impunerea în sumă de 13.651 lei a fost calculată pe seama reclamantei prin decizia de impunere nr. 14979/2007 emisă de F, care însă nu a fost chemată în judecată de reclamantă și prin sentință s-a anulat această decizie fără ca emitentul actului administrativ fiscal să fie parte în cauză, ceea ce înseamnă încălcarea principiilor contradictorialității procesului civil prevăzut de art. 129 aliniatul 2 și 4.pr.civ. și cel al dreptului la apărare consacrat și prin Convenția Europeană privind Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului.
De asemenea, din analiza considerentelor sentinței recurate rezultă că soluția pronunțată se întemeiază exclusiv pe concluziile expertizei contabile dispuse în dosar, hotărârea reproducându-le, fără a rezulta punctul de vedere al instanței cu privire la starea de fapt și respectiv problemele de drept incidente cauzei.
Lipsa motivării sentinței în fapt și drept conduce la imposibilitatea realizării controlului judiciar, necunoscându-se argumentele care au condus la pronunțarea soluției.
Așa fiind, cum lipsa motivării echivalează cu o necercetare a fondului litigiului, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 aliniatul 5.pr.civ. recursul pârâtei se admite așa cum s-a menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.708/29.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.01.2010
Tehnored./02.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.10.2009
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul privind recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.708 din 29.VI.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL F, având ca obiect contestație act administrativ fiscal,
Întrucât ptin decizia civilă nr.76/21.01.2010 s-a admis recursul și s-a dispus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotat conține file.
Anexă:. nr- - Tribunalul Timiș = 271 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored.MS/03.02.2010
Ex.2
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
