Obligare emitere act administrativ. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.78
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Primăria T, Primarul Municipiului T și Consiliul Local T împotriva sentinței civile nr. 740/12.VIII.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată T, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea celor trei pârâți recurenți, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâților recurenți depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată. În principal arată că susține excepția puterii de lucru judecat întrucât prima instanță s-a mai pronunțat în contradictoriu cu Primăria și Consiliul Local T prin sentința civilă nr.59/20.01.2009 pronunțată în dosarul nr-. Mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate iar cheltuielile de judecată acordate sunt excesive și solicită scutirea de la plata acestora, iar în subsidiar modificarea în sensul reducerii cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 740/12.VIII.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantei T împotriva pârâților Primăria Municipiului T, PRIMARUL Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
A obligat pârâtul Primarul Mun.T să elibereze certificatul de urbanism pentru imobilul situat în T, B-dul.- -, înscris în CF -
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei către reclamantă, reprezentând onorariu de avocat.
În motivare s-a reținut că reclamanta a depus o cerere pentru eliberarea unui certificat de urbanism în vederea elaborării PUZ și autorizației de construcție pentru terenul înscris în CF-
Prin adresa nr. -4638/2008 pârâtul i-a comunicat reclamantului că documentația nu poate fi promovată deoarece terenul se află în zona propusă și nu respectă OG 114/2007 cu privire la schimbarea destinației terenului.
Certificatul de urbanism solicitat de către reclamantă are un caracter informativ și nu ține loc de autorizație de construcție.
Prin certificatul de urbanism s-a adus la cunoștința celui care l-a solicitat, date despre identificarea în teren, despre regimul juridic, regimul economic și regimul tehnic și nu a dat dreptul de a executa lucrări de construcții.
În aceste condiții, refuzul pârâtului de a elibera certificatul urbanism a fost un refuz nejustificat în înțelesul art. 2 lit l L5 54/2004 ") refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;2) Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."
Potrivit art (1) din 554/2004"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
(2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept."
Întrucât, reclamantul a fost vătămat în dreptul său de a-i fi recunoscută proprietatea prin eliberarea unui certificat de urbanism, deși conform extrasului CF depus la dosar terenul se afla în proprietatea reclamantului, prin refuzul nejustificat al pârâtului, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr.554/2004 și în conformitate cu art. 18 din L 554/2004, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtul să elibereze reclamantului certificatul de urbanism solicitat.
Întrucât, s-au solicitat cheltuieli de judecată și s-a făcut dovada acestora cu chitanța privind plata onorariului de avocat depusă la dosar, tribunalul în conformitate cu art. 274 proc.civ. a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
În cauză au declarat recurs pârâții Primăria T, Primarul Municipiului T și Consiliul Local T, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii, cu aplicarea art. 304 aliniatul 8 și 9.pr.civ.
Recurenții critică prima instanță pentru că în primul rând nu a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru judecată având în vedere că prin Sentința civilă nr. 59/CA/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de "F- H având ca obiect obligarea recurenților la eliberarea certificatului de urbanism cu privire la imobilul situat în T, str. -, pe terenul înscris în CF nr.- T, nr. cadastral 29307/2/1/2/1, 29307/2/1/2/2.
Deși a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului T și a Consiliului Local al Municipiului T, în fața primei instanțe, având în vedere faptul că, doar Primarul Municipiului T poate fi obligat la emiterea unu certificat de urbanism și a autorizației de construire, iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001, Primăria Municipiului T nu poate sta în judecată în fața instanțelor judecătorești, deoarece nu are capacitate de folosință, iar în atribuțiile Consiliului Local prevăzute la art. 36 din Legea nr. 215/2001, nu sunt prevăzute aceste atribuții, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre în contradictoriu atât cu Primăria Municipiului T și cu Consiliul Local al Municipiului T, nepronunțându-se asupra acestor excepții.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției neîndeplinirii procedurii prealabile. În susținerea acestei excepții are în vedere dispozițiile art. 7 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004.
Tot pe cale de excepție, se susține că Tribunalul Timișa încălcat dispozițiile art. 8 aliniatul 1 și art. 18 aliniatul 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, nerespingând ca inadmisibil capătul de cerere constând în constatarea refuzului nejustificat al pârâților de a soluționa cererea înregistrată sub nr. -4638/15.07.2008 având ca obiect solicitare pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru eliberare PUZ și a autorizației de construire pentru imobilul situat în T, str. - -."
Pe fondul cauzei recurenții susțin că petentei, în calitate de societate de proiectare a reclamantei i s-a răspuns prin adresa nr. -4638/20.08.2008 iar reclamantei prin adresa -111/ 12.02.2009, faptul că, certificatul de urbanism nu poate fi eliberat deoarece conform - ului aprobat prin nr. 157/2002, prelungit prin nr. 139/2007 parcela respectivă se află amplasată în " propusă de spații verzi amenajate, plantații de protecție", iar potrivit nr.OUG 114/2007, pentru modificarea și completarea nr.OUG 195/2005, privind protecția mediului, se reglementează situația juridică a terenurilor amenajate ca spații verzi astfel: potrivit art. 71 aliniatul 1 și 2:
"(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor, este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
(2) Actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea aliniatului 1 sunt lovite de nulitate absolută".
De asemenea, potrivit art. 96 aliniatul 2 punctul 1, indice 1, se instituie "obligația autorităților publice locale de a nu schimba destinația terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzută ca atare, în documentațiile de urbanism, de a nu reduce suprafețele acestora ori obligația de a nu le strămuta.
Menționează faptul că, în ceea ce privește invocarea îngrădirii dreptului de proprietate, însăși definiția acestui drept din Codul Civil la art. 480 și interpretarea acestei în spiritul legii și al Constituției României este: "proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod absolut și exclusiv, în limitele determinate de lege", în limitele ordinii juridice, cu obligația corelativă de a exercita dreptul de proprietate în conformitate cu datoriile sociale și exigențele de utilitate generală, cu respectarea sarcinilor privind protecția mediului, asigurarea bunei vecinătăți, precum și cu respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Referitor la cheltuielile de judecată în cuantum de 10.000 lei, la care au fost obligați de instanța de fond, consideră că acestea sunt excesiv de mari raportate la obiectul pricinii, motiv pentru care, în principal solicită scutirea instituției sale de la plata acestora, având în vedere faptul că și-au îndeplinit toate obligațiile legale, răspunzând reclamantei la cererea formulată în termenul legal, iar în subsidiar solicită reducerea onorariului în temeiul art. 274 aliniatul 3.pr.civ. având în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304.pr.civ. se admit cererile de recurs formulate de pârâții Primăria T și Consiliul Local T împotriva sentinței civile nr. 740/12.VIII 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei F - T împotriva pârâților Primăria T și Consiliul Local T pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă și înlătură obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului T împotriva aceleiași sentințe pentru că:
Raportat la obiectul acțiunii formulată de reclamantă, Curtea constată că potrivit art. 6 aliniatul 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor certificatul de urbanism se eliberează de primar.
Așa fiind, reținând competența exclusivă a primarului în eliberarea actului administrativ solicitat de reclamantă, Curtea constată lipsă de calitate procesuală pasivă a pârâților Consiliul Local T și a Primăriei T, în cauză considerent pentru care recursul acestor doi pârâți se admite cu aplicarea art. 304 punctul 9.pr.civ. împotriva sentinței Tribunalului Timiș, așa cum s-a menționat anterior, respingându-se acțiunea reclamantei pe excepție, înlăturându-se totodată și măsura de obligarea celor doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei cuprinsă în sentință, cu aplicarea art. 274.pr.civ. menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
Privitor la recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului, Curtea constată că în cauză nu operează excepția autorității de lucru judecat pentru că nu există identitate de părți cu cele din sentința civilă nr. 59/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și temeiul juridic este de asemenea diferit, în cauza de față invocându-se prevederile Legii nr. 554/2004 iar în primul dosar, dispozițiile nr.OUG 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
Este nefondată și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru că în cazul refuzului de eliberare al actului administrativ, aceasta nu este obligatorie conform art. 7 aliniatul 5 raportat la art. 2 aliniatul 2 din lege.
Nu este întemeiată nici critica legată de nesoluționarea excepției privind inadmisibilitatea cererii privind constatarea refuzului pârâților pentru că sentința nu cuprinde în dispozitiv o asemenea constatare.
În ceea ce privește refuzul eliberării certificatului de urbanism solicitat privitor la imobilul situat în T, înscris în nr. - Curtea reține că aceasta este vătămător în raport cu reclamanta, ca proprietară a imobilului astfel că bine s-a admis acțiunea față de pârâtul Primarul Municipiului
Concluzia instanței se întemeiază pe aprecierea că potrivit art.6 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism are caracter informativ și prin conținutul său evidențiază doar date despre regimul juridic al terenului, despre regimul tehnic sau economic, indicându-se documentația ce trebuie depusă în vederea obținerii autorizației de construcție, fără ca eliberarea sa să aibă vreo consecință juridică în planul obligării autorității publice la eliberarea autorizației.
Așa fiind, invocarea nr.OUG 195/2005 de către pârât, ca temei al refuzului, încalcă dreptul reclamantei de a i se elibera certificatul de urbanism, conform Legii nr. 50/1991, în cuprinsul ordonanței de urgență neexistând nici o dispoziție care să împiedice eliberarea certificatului de urbanism pentru terenurile care cad sub incidența sa.
În consecință, pentru motivele expuse recursul pârâtului Primarul municipiului T se respinge ca nefondat cu aplicarea art. 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă și în privința criticii legate de onorariul de avocat acordat, neexistând o disproporție între munca depusă de acesta și suma acordată în primă instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții Primăria T și Consiliul Local T împotriva sentinței civile nr. 740/12.VIII.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința în parte în sensul că respinge acțiunea reclamantei T împotriva pârâților Primăria T și Consiliul Local T pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă și înlătură obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă.
Menține în rest sentința.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./22.01.2010
Tehnored./29.01.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
