Contestație act administrativ fiscal. Decizia 760/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 07.04.2009
Nr. 760
Ședința publică din 19 Mai 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta DGFP T și AF T împotriva sentinței civile nr. 217/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimata - SRL și pârâtul intimat MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurenților consilier juridic iar în reprezentarea reclamantei intimate se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursurilor, în principal pentru lipsei calității procesual pasive a DGFP T iar în subsidiar respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca netemeinică și nelegală și menținerea actului administrativ unilateral emis de Trezoreria T,precum și respingerea cheltuielilor de judecată în cuantum de 9043 lei în sarcina DGFP T, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP T, respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 11.09.2008 pe reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B, a solicitat restituirea taxei speciale auto la prima înmatriculare în suma de 10.021 lei.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că la data de 06.05.2008 cu chitanța - nr. - a achitat pentru autoturismul marca BMW cu nr. de identificare -, suma de 10.021 lei reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare, taxă ce nu era datorată prin raportare la prevederile art. 90 paragraf I din Tratatul CE, text care are preeminente în raport cu dispozițiile Codului fiscal român, întrucât este o normă de drept comunitar, iar România este țara membră a Uniunii Europene. Reclamanta a mai arătat că la data de 23.06.2008, a primit răspuns la cererea de restituire din 18.06.2008 prin care i s-a arătat că această taxă nu poate fi restituită, iar la contestația formulată împotriva acestui răspuns a formulat contestație la 27.06.2008, dar nu i s-a răspuns.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 117 alin. I lit. d din Codul d e procedură fiscală, art. 90 paragraf. 1 din Tratatul CE.
Pârâta DGFP Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 10.021 lei achitată la data de 06.05.2008 cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, pârâta a arătat că prin OUG 50/2008 s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal, iar art. 11 din OUG 50/2008 oferă o soluție legală restituirii taxei de primă înmatriculare, soluție ce a fost comunicată prin adresa nr. -/18.07.2008 expediată la data de 27.07.2008.
Prin sentința civilă nr.217/20.02.2009 pronunțată în dosar nr- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B și respinge acțiunea față de acesta, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 10.021 lei, de către pârâtele T și și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 904,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță are ținut următoarele:
La data de 06.05.2008, prin chitanța seria - nr. -, reclamanta - SRL a achitat suma de 10.021 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule conform art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în vederea înmatriculării autoturismului marca BMW, cu nr. de identificare -.
La data de 18.06.2008, s-a adresat pârâtei T pentru restituirea acestei taxe, fiindu-i comunicată adresa nr. - din 20.06.2008, prin care i s-a respins cererea. Împotriva refuzului T de a restituii taxa achitată, reclamantul a depus contestație care trebuia soluționată de către DGFP T, și la care nu a primit răspuns.
În temeiul art. 137 din Codul d e procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor care fac de prisos cercetarea fondului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF și DGFP T, tribunalul a constatat că, taxa de prima înmatriculare face parte dintre taxele speciale datorate la bugetul de stat conform art. 214 ind. 2 din Codul fiscal și art. 31 ind. 2 al.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal iar conform art. 7 pct. 6 Cod fiscal prin autoritate fiscala competentă se înțelege organul fiscal din cadrul EF și serviciile de specialitate ale autorităților administrației publice locale după caz care au responsabilități fiscale, DGFP T fiind autoritatea care trebuia să soluționeze contestația reclamantului motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale a DGFP T și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta T, raportată la dispozițiile OUG 50/2008, tribunalul a constatat că aceasta nu este o excepție, ci vizează apărări de fond, care tind la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală intre produsele importate și cele similare autohtone. Or, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici înainte de 01.01.2007.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Ori potrivit art. 148 din Constituția României: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4)."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune soluția motivării de la aplicarea art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu obligarea pârâtelor la restituirea acestei taxe.
Instanța nu poate reține apărarea pârâtei T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței, întrucât conform dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
De asemenea se mai reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 904,3 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâții intimați DGFP T și
În motivarea recursului declarat de T se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de pârâta DGFP T ca urmare a reținerii lipsei calității procesual pasive a acestei instituții, iar în subsidiar, respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii cu consecința neobligării pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP în condițiile în care reclamanta a solicitat anularea unor acte ce au fost emise de T și nu de către DGFP T, iar Taf ost și instituția care a procedat la încasarea taxei de primă înmatriculare, motiv pentru care calitatea procesuală pasivă îi revine acesteia.
Pe fondul cauzei se arată că, taxa de primă înmatriculare a fost corect reținută în sarcina reclamantei care a procedat la înmatricularea pentru prima dată în România unui autoturism care nu făcea poarte din categoria celor scutite, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 214 indice 1 - 214 indice 3 Cod fiscal.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct. 9.
Prin recursul declarat recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 10.021 lei achitată de societate la data de 06.05.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal precum și reducerea onorariului avocațial la suma de 200 lei în temeiul art. 274. aliniatul 3.pr.civ.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG 50/2008.
Recurenta a mai solicitat în baza art. 274 aliniatul 3.pr.civ. reducerea onorariului de avocat acordat de prima instanță la 200 lei arătând că activitatea depusă de acesta în cauză a fost minimă.
În drept s-au invocat dispozițiile. art. 304 punctul 9.pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul PTe ste întemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâtele recurente T și DGFP T la restituirea sumei de 10.021 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Totodată prima instanță a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 904,3 lei.
În mod greșit prima instanță a procedat la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP T invocată de pârâtă în cauză, câtă vreme acțiunea formulată de reclamantă ce are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare achitată cu încălcarea dispozițiilor de drept comunitar cuprinse în art. 90 paragraf. 1 din Tratatul E, poate fi formulată numai împotriva autorității publice ce a procedat la încasarea efectivă a sumei a cărei restituire se solicită, raportul juridic în cauză fiind astfel stabilit între reclamantă ca și plătitoare a taxei de primă înmatriculare și T ca și instituție ce a procedat la încasarea taxei respective, iar ulterior a refuzat restituirea acesteia prin adresa nr.-/26.02.2008 aflat la fila 7 dosar fond, iar din această perspectivă nu poate fi reținută motivarea primei instanțe care a justificat calitatea procesuală pasivă a DGFP T prin aceea că, această instituție trebuia să soluționeze contestația reclamantei.
În speță nu se poate vorbi despre o obligația de soluționare a unei contestații fiscale din partea DGFP T întrucât în condițiile în care reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare singurul demers prealabil la care era obligată anterior introducerii acțiunii prezente îl constituia cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, iar împotriva refuzului manifestat de T prin adresa anterior menționată reclamanta avea deschisă calea acțiunii directe la instanța de contencios administrativ competentă.
Pentru aceste considerente curtea apreciază că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP T și ca atare soluția primei instanțe prin care s-a admis pe fond acțiunea împotriva acestei instituții, apare ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii astfel încât fiind în prezența motivului de recurs prev de art. 304 pct. 9,p,c și văzând și disp.art 312 alin. 1 și 3.c Cod Penal, instanța va admite recursul declarat de pârâta DGFP T în sensul că va modifica în parte sentința recurată prin respingerea acțiunii reclam,antei față de această pârâtă, aspect ce va atrage și exonerarea pârâtei DGFP T de la plata cheltuielilor de judecată solicitat e de reclamantă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta T acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, după cum urmează:
Cu privire la susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Referitor la cererea recurentei de reducerea onorariului avocațial în baza art. 274 aliniatul 3.pr.civ. instanța reține că potrivit dispozițiilor invocate judecătorii au dreptul să recolereze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzută în onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că acestea sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, Curtea, Constată că nu se impune reducerea onorariului avocațial ținând cont de valoarea obiectului cauzei și apreciind totodată că munca îndeplinită de avocat justifică plata onorariului avocațial de 900 lei nefiind nepotrivit de mare față de obiectul pricinii și de munca acestuia.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta T, menținând sentința recurată în ceea ce privește obligația acestei pârâte de restituirea taxei de primă înmatriculare în sumă de 10.021 lei precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 904,3 lei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta DGFP T împotriva sentinței civile nr. 217/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DGFP
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Mai 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AP-26.05.2009
Tehnored LM- 26.05.2009
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
