Obligația de a face. Decizia 747/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--23.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.747
Ședința publică din 19 MAI 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Municipiului T prin Primar împotriva sentinței civile nr.32/12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat în substituirea av., în reprezentarea pârâtului-recurent se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție calitatea procesuală a recurentului Municipiul T prin Primar.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că acesta are calitate de recurent întrucât a fost parte și în prima instanță și că din eroare s-a consemnat Primăria Municipiului T în loc de Municipiului T prin Primar.
Reprezentanta pârâtului recurent achiesează la concluziile reprezentantei reclamantei intimate și arată că Municipiului T prin Primar are calitate procesuală de recurent.
Asupra recursului, reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta reclamantei intimate - SRL T, doamna avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe paratul PRIMARUL MUN. T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la eliberarea adeverinței de existenta a construcției clădire anexa corp 2 existenta pe terenul înscris in CF 5315 T, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că, prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului T sub nr.-4987/22.11.2007 a solicitat eliberarea unei Adeverință de existență la adresa din T, str.-.-, nr. ll a unei construcții anexă neintabulată în cartea funciară, alăturată imobilului înscris în CF nr.5315 T și identificată potrivit planului de situație întocmit de - SRL.
Prin adresa nr.-4987/22.11.2007 i s-a comunicat că din actele anexate nu rezultă cine a construit această clădire și nici modul de transmitere a acesteia către Sindicatul Independent al învățământului Preuniversitar din județul T, care a vândut acest imobil în aceste condiții a încercat să suplinim aceste lipsuri constate de către autoritatea administrativă și am consultat istoricul acestui imobil cu ajutorul cărții funciare, ocazie cu care a constatat că acest imobil a avut din anul 1951 și până în anul 2004, când a intervenit prima înstrăinare a acestuia, un singur proprietar, în persoana vânzătorului, Sindicatul Independent al învățământului Preuniversitar din județul
Reclamanta arată că este proprietară tabulară al acestui imobil care se află într-o stare avansată de degradare și care se află amplasat pe un istoric protejat prin legea monumentelor, astfel că orice intervenție la acest imobil trebuie făcută cu respectarea strictă a procedurilor de autorizare.
Se mai arată că, a demarat deja procedurile de obținere a autorizațiilor necesare pentru renovarea clădirii din față, ce este evidențiată în CF, însă pentru acest corp de clădire nu poate face nimic atâta timp cât el nu este intabulat în CF. Ori, fiind vorba de o construcției edificată anterior anului 1989, pentru intabularea acesteia este necesar actul administrativ care să ateste existența construcției edificată a cărui eliberare i-a fost refuzată.
Pârâtul a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece, apreciază că instituția sa nu poate fi obligată la eliberarea autorizației de funcționare din moment ce nu au fost respectate etapele premergătoare emiterii acesteia, construcția este executată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr.50/1991 actualizată, iar potrivit dispozițiilor art. 67 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru probarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea - executării lucrărilor de construcții singurele persoane investite de către legiuitor cu tribuni de control sunt autoritățile administrației publice locale ce au obligația de a se figura de aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, proiectarea și funcționarea construcțiilor.
Prin sentința civilă nr. 32/12.01.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișaa dmis acțiunea formulata de către reclamanta -" "SRL in contradictoriu cu paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI T și a obligat pârâtul sa emită reclamantei adeverința de existență a construcției (de funcționare) pentru clădire anexa corp 2, existenta pe terenul înscris in CF 5315 T, nr. top 12136.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea adeverinței de existenta a construcției, întrucât imobilul a fost edificat înainte de 1970 și nu a fost intabulat în cartea funciară.
Pârâtul PRIMARUL MUN. Tar ăspuns reclamantei ca nu se poate elibera adeverința solicitată pe cale administrativa fără să motiveze răspunsul în fapt sau în drept.
Împotriva acestui răspuns, reclamanta a formulat contestație pe care tribunalul a considerat-o întemeiata și a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din 50/1991 rep. construcțiile se realizează în conformitate cu autorizația de construcție emisă anterior începerii construcției, aceleași prevederi fiind înserate șiîn L4/1973 privind construcția și vânzarea de locuințe.
Având în vedere că, din actele depuse la dosar, din planșele de situație precum și din declarațiile martorilor date în fața notarului, reiese faptul că această construcție a fost edificată înainte de 1970, rezultă că nu intră sub incidența celor două legi enunțate.
Întrucât construcția exista conform dosarului tehnic depus la dosar, că aceasta a fost construită înainte de 1970 când nu era necesară autorizația de construcție, mai ales ca aparține Statului Român, tribunalul a constatat și reținut că refuzul pârâtului este unul nejustificat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul Municipiul T prin Primar solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că, pronunțarea sentinței recurate este rezultatul încălcării dispozițiilor legale cuprinse la art. 37 Legea 50/1991 republicată, întrucât instituția recurentă nu poate fi obligată la eliberarea autorizației de funcționare din moment ce nu au fost respectate etapele premergătoare emiterii acesteia, construcția fiind executată cu încălcarea Legii mnr.9/1998 la momentul construirii, iar pe de altă parte fiind construită înainte de anul 1970 nu-i sunt aplicabile nici dispozițiile Legii 50/1991. Aceasta nu înseamnă însă că înainte de anul 1970 nu era necesară autorizația de construire pentru edificarea unui imobil, întrucât Legea 9/1968 prevedea obligativitatea obținerii autorizației de construire, caz în care culpa neobținerii acestui înscris aparține vânzătorului reclamantei.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 .p. c, Legea 50/1991.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că, la momentul edificării construcția a aparținut unei instituții a Statului român, fiind astfel evident faptul că nu a făcut obiectul Legii 9/1968. Sub acest aspect în mod corect prima instanță a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 50/1991, iar pe de altă parte un argument în plus în sensul respingerii recursului este cel legat de protecția dreptului de proprietate privată ce trebuie asigurată conform art. 44 din Constituția României.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 304 indice 1. Curtea reține următoarele:
Reclamanta - SRL s-a adresat Primăriei T solicitând eliberarea unei adeverințe de existența unei construcții anexă neintabulată aferentă imobilului din T Str. -. - nr.11, înscrisă în CG 5315 Refuzul de eliberare a adeverinței solicitate a atras formularea acțiunii în contencios administrativ în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 scop în care, reclamanta a chemat în judecată Municipiul T prin Primar, această instituție fiind citată în fața primei instanțe și depunând întâmpinare la dosar.
Prin sentința recurată s-a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T fără ca instanța să se pronunțe asupra pârâtului chemat în judecată și anume Municipiul
Curtea reține astfel că cele două instituții, Municipiul T pe de o parte și Primarul Municipiului T nu pot fi confundate. Astfel, Municipiul T ca și unitate administrativ teritorială conf. art. 20 alin. 1 din Legea 215/2001 reprezintă o persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu și este titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii.
Ca și persoană juridică de drept public Municipiul T este reprezentat în justiție de către Primar conform art. 21 alin 2 din legea 215/2001 republicată dar aceasta nu înseamnă că se poate produce o identificare a persoanei juridice reprezentate cu persoana reprezentantului.
Astfel Primarul reprezintă parte a autorităților administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii alături de consiliile locale, conf. art. 23 alin 1 din Legea 215/2001 republicată, Primarul având calitatea de autoritate deliberativă ce funcționează ca și autoritate a administrației publice locale pentru rezolvarea treburilor publice din comune, orașe și municipii în condițiile legii.
Față de această distincție între cele două autorități ce rezultă din însăși cuprinsul Legii 215/2001 republicată, instanța de recurs reține că nu există identitate între persoana juridică de drept public reprezentată de Municipiul T și autoritatea executivă a administrației publice locale reprezentată de Primarul Municipiului T motiv pentru care de vreme ce a fost sesizată cu o acțiune îndreptată împotriva Municipiului T, instanța de fond avea obligația să se pronunțe și asupra acestui pârât. Sub acest aspect Curtea reține că Municipiul T are calitatea de recurent câtă vreme a fost chemat în judecată prin acțiune introductivă depunând întâmpinare în acest sens dar acțiunea nu s-a pronunțat și în contradictoriu cu acesta ci numai cu Primarul Municipiului T căruia nu i s-a reținut calitatea de reprezentant al Municipiului
În condițiile în care autorității Primarului Municipiului T îi revin competențe privind eliberarea adeverinței de existența a construcției în baza Legii 50/1991, prima instanță avea obligația pentru lămurirea raportului juridic dedus judecății să pună în discuția părților calitatea procesuală pasivă a Municipiului T reprezentat prin Primar și a Primarului Municipiului T, două autorități distincte cu competențe distincte.
De vreme ce așa cum s-a reținut anterior prima instanță nu s-a pronunțat asupra raportului juridic dedus judecății față de pârâtul Municipiul T, devine incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 alin. 5.c Cod Penal și ca atare admițând recursul declarat de pârâtul Municipiul T, Curtea va proceda la casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare la ribunalul Timiș ocazie cu care prima instanță se va pronunța și asupra calității procesual pasive a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul Municipiul T prin Primar împotriva sentinței civile nr.32/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata - SRL.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la ribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.- AP-01.06.2009
Tehnored. 01.06.2009/
2 ex/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător-
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Ionel Barbă
