Contestație act administrativ fiscal. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 774
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1012/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12.05.2009, care face parte din prezenta decizie.
Se contată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.2484 din 23.08.2006, reclamanta - T, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că Decizia nr. 389/137/19.07.2006 emisă de este netemeinică și nelegală și pe cale de consecință să dispună anularea deciziilor de impunere nr. 173, 174, 175, 176 și 177 din 12.04.2006 cu obligarea Direcției Finanțelor Publice T la rambursarea sumelor imputate prin deciziile menționate.
În motivarea acțiunii se arată că prin deciziile de imputare nr.: 173, 174, 175, 176 și 177 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare, stabilite de organul de control fiscal prin raportul de inspecție fiscală nr. 1571/05.04.2006, decizii și raport ce au fost contestate la. T la data de 23.05.2006.
Prin Decizia nr. 398/137/19.07.2006 a fost soluționată contestația și s-a dispus desființarea parțială a deciziei de impunere nr.175 și 176/2006 pentru suma de 28.193 lei dar s-a respins în totalitate contestația cu privire la deciziile de impunere nr. 173,174 și 177.
Față de reținerile T din decizia nr- și susținerile din contestația înregistrată la emitentul deciziei sub nr. 25296/2006, reclamanta a apreciat că decizia contestată este netemeinică și nelegală, întrucât emitentul nu a analizat în totalitate punctele de vedere și documentele anexate contestației înregistrată la. aceleași motive fiind invocate și în contestația ce face obiectul prezentului dosar.
Taf ormulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 389/137/19.07.2006 emisă de Ta D eciziilor de impunere 173, 174, 175, 176 din data de 12.04.2006 și 177 din data de 13.04.2006 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1.571/05.04.2006, toate emise de T -, pentru suma totală de 245.321 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare, respectiv TVA nedeductibilă,TVA colectată, impozit pe profit și dobânzi și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, iar la termenul de judecată din data de 11.12.2007 a solicitat efectuarea unei expertize contabile în cauză, depunând în acest sens și obiectivele la care expertul urma să răspundă prin expertiza solicitată.
Raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit de expert contabil, care, la obiectivele solicitate a răspuns doar parțial invocând că " întrucât o parte din modificări au fost efectuate prin decizia T prin care s-a dispus efectuarea recalculării dobânzilor și penalităților de către noul organ de control ce va efectua reverificarea, sau anulat în totalitate aceste dobânzi și penalități".
La raportul de expertiză contabilă efectuat, au formulat Obiecțiuni pârâta și reclamanta T, obiecțiuni la care expertul a răspuns punctual la fiecare, mai puțin la obiectivul nr. 8, situație față de care, la cererea atât a reclamantei cât și a pârâtei, instanța a solicitat expertului să se pronunțe și asupra acestuia și să indice exact sumele pe cere societatea reclamantă le datorează, dacă le datorează și ce anume reprezintă aceste sume.
Expertul a răspuns printr-un Raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, de data aceasta a defalcat pe fiecare trimestru al fiecărui an atât cheltuielile efectuate de reclamantă cât și în ce măsură aceste cheltuieli sunt sau nu deductibile, a calculat impozitele pe profit dar și pe veniturile persoanelor juridice nerezidente, nereținut ca impozit la sursă din sumele datorate către acestea, a verificat facturile stabilind veniturile aferente facturilor anulate după recalculare.
Prin sentința civilă nr. 182/CA din 18.02.2008, a fost admisă acțiunea reclamantei, s-a dispune anularea Deciziei nr. 389/137/09.07.20060 emisă de T, și anularea în parte a deciziilor de imputare nr.173, 174, 175, 176 din data de 12.04.2006 și 177, din data de 13.04.2006, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1.571/05.04.2006, emise de T, conform expertizei contabile efectuate, parte componentă a dosarului, și obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.286,00 RON, conform ordinelor de plată nr. 49/31.01.2007, 119/28.05.2007, 118/15.1.2007 și 120/14.11.2007, depuse de reclamantă, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta și pârâta, iar prin decizia nr. 714 din 12.06.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, au fost admise, casată sentința recurată iar cauza trimisă spre rejudecare.
În considerentele deciziei de casare, Curtea de APEL TIMIȘOARAa menționat că "soluția pronunțată trebuie să rezulte cu claritate din dispozitivul hotărârii, astfel că nu poate fi îndeplinită această cerință în situația menționării doar a anulării unor decizii conform "expertizei efectuate ca parte componentă a dosarului", fără individualizarea sumelor în privința cărora s-a dispus, împrejurarea care este de natură să creeze confuzii, la fel ca și dispoziția de anulare a deciziei nr. 389/137/19.07.2006 emisă de T în soluționarea contestației formulată în cadrul procedurii prealabile, ceea ce denotă anularea ei în totalitate,m iar pe de altă parte se dispune doar anularea în parte a deciziilor care au format obiectul contestării".
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 23.07.2008, sub numărul 2484.1/30.2006.
Având în vedere decizia Curții de Apel, tribunalul a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, ce a fost depus la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1012/ca din 28.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta T în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T; a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 389/137/09.07.20060 emisă de T; a dispus anularea în parte a deciziilor de imputare nr.173, 174, 175, 176 din data de 12.04.2006 și 177, din data de 13.04.2006, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. 1.571/05.04.2006, emise de T; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 175.117,5 lei, a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.286,00 RON.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta - - a solicitat Direcției Finanțelor Publice T rambursarea cu control anticipat a sumei de 453.881 lei cu titlu de TVA, raportat la următoarele deconturi: decont nr.477 526/25.08.2005 în cuantum de 136.944 lei, decont nr.480 219/26.09.2005 în cuantum de 103.528 lei, decont nr.488 438/26.10.2005 în cuantum de 49.996 lei, decont nr.497 248/25.11.2005 în cuantum de 123.121 lei, și decont nr.499 565/23.12.2005 în cuantum de 40.292 lei.
Pentru rambursarea sumei de 453.881 lei cu titlu de TVA s-a efectuat inspecție fiscală, rezultatele acesteia fiind consemnate în Raportul de inspecție fiscală nr.l571/2006, reținându-se că societatea a calculat în mod eronat TVA deductibil, TVA colectat suplimentar pentru suma de 113.472,00 lei, impozitul pe profit pentru suma de 112.868,00 lei, sume pentru care se calculează penalități și dobânzi, valoarea acestora fiind de 317.319,00 lei, suma ce se respinge la rambursare și se apreciază că sunt obligații fiscale suplimentare, aprobându-se la rambursare doar suma de 136.562,00 lei.
Pentru suma de 317.319,00 lei Tae mis deciziile de impunere nr. 173, 174,175,176 si 177/2006, prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare după cum urmează: -TVA nedeductibil 73.623,00 lei, TVA colectat suplimentar 39.849,00 lei, dobânzi TVA 17.038,00 lei, penalități TVA 4.673,00 lei, diferența impozit pe profit 112.868,00 lei, dobânzi impozit pe profit 45.159,00 lei, penalități impozit pe profit 12.329,00 lei, impozit pe venit nerezidenți 6.896,00 lei, dobânzi si penalități 5.484,00 lei.
Raportul de inspecție fiscală și deciziile de impunere au fost contestate la.P T, contestația fiind soluționată prin decizia nr.389/137/19.07.2006, decizie prin care au fost desființate în parte deciziile de impunere nr.175 si 176/2006, pentru suma de 27.833,00 lei, din care 20.565,00 lei reprezenta dobânzi și penalități la TVA, și suma de 7.268,00 lei reprezentând TVA ce nu a fost colectat suplimentar la importuri, situație in care obligațiile fiscale suplimentare impuse prin deciziile de impunere nr. 173,174,175,176 și 177/2006 se reduc de la suma de 317.319,00 lei la suma de 289.486,00 lei.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cursul primei judecăți în după reînregistrarea dosarului pe rolul instanței, a rezult următoarele:
Pârâta trebuia să admită la deductibilitate pentru facturile menționate în anexa 19/1 din raportul de inspecție fiscală, suma de 12.382 lei, aceasta neputând fi impusă ca obligație suplimentară, iar la facturile menționate în anexele 17 și 18 trebuia să admită deductibilitatea sumei de 10.831, 58 care nu trebuia impusă ca obligație fiscală. De asemenea pentru facturile menționate în anexa 20/7 al Raportului de inspecție fiscală, concluziile expertizei sunt pentru deducerea TVA în sumă de 16.202,92 lei, iar pentru facturile trecute în anexa 23 din același raport, TVA-ul ce trebuia colectat suplimentar este de 20.689,34 lei și nu 39.849,49 lei. Din concluziile stabilite la obiectivul nr. 5, rezultă că suma care trebuia dedusă suplimentar față de raport este de 7.267 lei, sumă reținută și în decizia 389/19.07.2006, aceasta neputând fii impusă ca obligație suplimentară. De asemenea din suplimentul la raportul de expertiză efectuat după reînregistrarea cauzei pe rolul tribunalului, rezultă o diferență totală de 87.179 lei formată din impozitul pe profit, dobânzi și penalități, diferență rezultată dintre sumele constatate în și cele rezultate in urma efectuării expertizei judiciare. De asemenea reclamanta nu datorează suma de 20.565 lei reprezentând dobândă și penalități la TVA, sumă reținută prin decizia -.
Tribunalul Timișa constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte, și în temeiul art. 218 din OG 92/2003, a anulat în parte decizia nr. 383/- și deciziile 173,174, 175, 176 și 177/2006 a obligat pârâta la plata sumei totale de 175.117, 5 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Dispozitivul sentinței civile nr. 1.012/CA/28.11.2008 cuprinde dispoziții incomplete si contradictorii care nu pot fi aduse Ia îndeplinire (art. 304, pct. 7.pr.civila). Astfel, pe de o parte se dispune "anularea in parte a Deciziilor de impunere nr. 173, 174, 175, 176 din data de 12.04.2006 si nr. 177 din data de 13.04.2006 si a Raportului de inspecție fiscala nr. 1.571 705.04.2006, emise de T - " fără a se preciza pentru ce suma se anulează in parte aceste acte administrative fiscale, iar pe de alta parte, in continuare se dispune obligarea paratei la plata către reclamanta a sumei de 175.117,5 lei, fără a se menționa ce reprezintă aceasta suma sau din ce este compusa aceasta.
După cum rezulta din cuprinsul Raportului de expertiza contabila, in opinia expertului contabil societatea reclamanta nu datorează suma totala de 145.754,65 lei, compusa din TVA cu accesorii in suma de 58.576,65 lei (12.382+10.831,58+16.202,92+19.160,15) si impozit pe profit cu accesorii in suma de 87.178 lei, si datorează suma totala de 111.235,76 lei. compusa din TVA cu accesorii in suma de 28.057,76 lei si impozit pe profit cu accesorii in suma de 83.178 lei.
Prin sentința civila nr. 1.012/CA/28.11.2008 a fost admisa acțiunea in contencios administrativ si a fost obligata parata sa plătească reclamantei suma totala de 175.117,5 lei in loc de 145.754,65 lei, cat rezulta din raportul de expertiza contabila.
Recurenta arată că in considerentele sentinței civile nr. 1.012/CA/28.11.2008 instanța de fond se pronunța si asupra sumelor de 7.267,94 lei (rotunjit la 7.268 lei), reprezentând TVA nedeductibila, precum si asupra sumei de 20.565 lei, reprezentând dobânzi si penalități de întârziere aferente TVA. deși aceste sume nu constituiau obiectul cauzei întrucât pentru aceste sume a fost deja admisa contestația prealabila prin Decizia nr. 389/137/19.07.2006 emisa de
Recurenta mai arată că acțiunea a rămas fara obiect pentru suma de 7.268 lei reprezentând TVA aferenta importurilor, suma pentru care s-a admis contestația prealabila prin Decizia nr. 289/137/19.07.2006, in sensul desființării parțiale a Deciziei de impunere nr. 177/12.04.2006 si refacerea parțiala a nr. 1571/05.04.2006 pentru acest capăt de cerere, pentru aceeași perioada si de către o alta echipa de control.
Se mai arată ca acțiunea a rămas fara obiect si pentru suma de 20.565 lei reprezentând dobânzi si penalități de întârziere aferente TVA, suma pentru care s-a admis contestația prealabila prin Decizia nr. 289/137/19.07.2006, in sensul desființării parțiale a Deciziei de impunere nr. 177/12.04.2006 si refacerea parțiala a nr. 1571/05.04.2006 pentru acest capăt de cerere, pentru aceeași perioada si de către o alta echipa de control.
Prin sentința civilă nr. 182 /CA/18.02.2008 instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304, pct. 6.pr.civila), astfel că instanța de fond a judecat si s-a pronunțat asupra unor sume care nu au făcut obiectul procedurii prealabile si nici obiectul acțiunii in contencios administrativ, situație care este o evidenta plus petita.
În consecința obiectul acțiunii in contencios administrativ nu putea fi reprezentat decât de sumele pentru care a fost respinsa contestația prealabila, si anume TVA cu accesorii in suma de 83.833 lei si impozit pe profit cu accesorii in suma de 160.521 lei, in total suma de 244.354. După rezulta din cuprinsul Raportului de expertiza contabila, instanța s-a pronunțat asupra unor sume care nu au făcut obiectul procedurii prealabile, si anume TVA cu accesorii in suma de 86.634,41 lei si impozit pe profit cu accesorii in suma de 170.356 lei, in total suma de 256.990,41 lei.
Recurenta arată că instanța s-a pronunțat asupra unui plus petit, in suma de 12.636,41 lei, după cum urmează: TVA cu accesorii in suma de 2.801,41 lei (86.634,41 lei - 83.833 lei); impozit pe profit cu accesorii in suma de 9.835 lei (170.356 lei - 160.521 lei);
Recurenta solicită în subsidiar instanței modificarea sentinței civile nr. 1.012/CA din 28.11.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș, rejudecarea cauzei si respingerea acțiunii ca neîntemeiata si menținerea ca temeinice si legale in totalitate a actelor administrative atacate
Recurenta arată referitor la TVA că în Raportul de inspecție fiscala nr. 1571/05.04.2006 organul de control a constatat ca in perioada verificata " " T, a dedus TVA cu incalcarea prevederilor legale aferente importurilor, achizițiilor de bunuri si servicii care nu sunt destinate operațiunilor taxabile si de pe documente incomplete. Cu privire la TVA aferenta importurilor, s-a constatat ca TVA inscrisa ca deductibila in jurnalele de cumpărări nu corespunde cu TVA inscrisa in documentele de import ( -declarații vamale de import) din punct de vedere al perioadei in care au avut loc respectivele operațiuni, deoarece sunt situații in care aceeași declarație vamala apare înregistrata in jurnalul de cumpărări de doua ori sau mai multe ori, iar in alte situații TVA din nu este înregistrata.
Referitor la TVA colectata, recurenta arată că organul de control a constatat ca facturile fiscale cuprinse in anexa nr. 23 si nr. 25 actului de control au fost emise de către contribuabil fara a fi înregistrate in jurnalele de vânzări si in contabilitate pe motiv ca aceste facturi au fost anulate. Anularea este considerata nejustificata deoarece: toate facturile exemplificate au la datele de identificare si semnătura de primire a delegatului beneficiarului pentru care au fost emise; pe exemplarul albastru al facturilor (cel care insoteste marfa) este aplicata stampila de magazie produse finite, precum si stampila si semnătura de ieșire pe poarta " *; unele din facturile detaliate la acest punct au fost transmise Serviciului de din cadrul Ministerului Economiei si Comerțului si decontate prin compensare; facturile anulate sunt operate in fisa de magazie condusa manual.
Recurenta arată că referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar organul de control a constatat următoarele: contribuabilul a inregistrat in contul 691 "cheltuieli cu impozitul pe profit" suma de 11.955 lei reprezentând diferența de impozit pe profit datorata pe anul 2001 si constatata prin procesul verbal de control nr. 1396 din martie 2003. Aceasta suma deși reprezintă cheltuiala cu impozitul pe profit din anii precedenți, a fost considerata in mod greșit deductibila fiscal la calculul impozitului aferent anului 2002, asa cum rezulta din pag. 6 registrului in care se calculează impozitul pe profit. In temeiul art. 9 alin. 7 lit. a) din Legea nr. 414/2002 aceste cheltuieli sunt nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit si in consecința s-a procedat la recalcularea impozitului pe profit datorat
Recurenta arată cu privire la obligarea sa la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecata in suma de 14.286, reprezentând onorariu expert, că o astfel de dispoziție este vădit neîntemeiata in condițiile in care acțiunea fost admisa doar in parte, situație in care parata nu putea fi obligata decât tot in parte la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu expert, proporțional cu suma admisa din totalul sumei contestate.
Recursul este neîntemeiat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea constată că prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 31.03.2006, organele de control ale pârâtei au stabilit pe perioada verificată, ianuarie 2004 - noiembrie 2005, următoarele obligații suplimentare pentru reclamanta - - și anume: TVA nedeductibil, TVA colectat, dobânzi și penalități TVA, diferență impozit pe profit, impozit pe venit nerezidenți, dobânzi și penalități aferente, amenzi contravenționale, în sumă totală de 332.319 lei.
Urmare verificărilor contabile efectuate de către expertul desemnat în cauză rezultă fără echivoc faptul că reclamanta nu datorează suma de 145.754, 65 lei, ce se compune din suma de 58.576, 65 lei reprezentând TVA plus accesorii și suma de 87.178 lei, reprezentând impozit pe profit plus accesorii.
La această sumă în mod corect prima instanță a adăugat și sumele de 7.269,94 lei reprezentând TVA plus suma de 20.565 lei, reprezentând dobânzi și penalități aferente TVA-ului, chiar dacă ele au fost anulate prin decizia nr. 289/137/19.07.2006 și aceasta întrucât ele nu au fost restituite reclamantei.
Drept urmare față de considerentele reținute recursul de față urmează să fie respins în condițiile dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 1012/CA/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. / 12.06.2009
Tehnored. /22.06.2009 / 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
