Contestație act administrativ fiscal. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.777
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.45/PI/CA din 13.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile. Recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 15.05.2009, un set de înscrisuri din partea pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.06.2008 pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, formulată de reclamantul prin care a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 1.002,00 lei achitată la data de 07.04.2008, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.- precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente, începând cu data plății și până la data restituirii sumei menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că a achiziționat un autovehiculul la data de 30.01.2008 în, Germania, și pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să achite în contul bugetului de stat suma de 1.002,00 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare, percepută în temeiul art.2141- 2143Cod fiscal.
La data de 05.05.2008 a solicitat pârâtei restituirea sumei și dobânda aferentă, susținând ilegalitatea perceperii acesteia în raport cu dispozițiile art.90 alin.1 Tratatul și, întrucât pârâta nu a răspuns plângerii, a formulat prezenta acțiune.
Reclamantul a arătat că această taxă contravine dispozițiilor art.90 alin.1 Tratatul, tratat ce face parte integrantă din ordinea juridică națională începând cu 01.01.2007 și care se aplică prioritar fiecărei norme de drept național, așa cum impune principiul supremației dreptului comunitar invocat în repetate rânduri de jurisprudența Curții de Justiție Europene, însăși Constituția României instituind principiul supremației dreptului comunitar.
Reclamantul a învederat că a formulat o cerere cu privire la interesul legitim rezultat din aplicarea prioritară a dispozițiilor comunitare, cerere soluționată de autoritatea administrativă, astfel încât devin aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora "se asimilează actele administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, după caz, de a răspunde solicitantului în termenul legal"
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare solicitând admiterea în parte a acțiunii, cu privire la taxa rezultată ca diferența între suma de 1.002 lei achitată de reclamant la data de 07.04.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii, ca neîntemeiată, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală și respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a învederat, în apărare că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr.50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în Of. nr.327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din aceasta ordonanță.
S-a susținut că dispozițiile OUG nr.50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11 din acest act normativ. Având în vedere faptul ca taxa care face obiectul prezentei cauze, în suma de 1.002 lei, a fost achitată de către reclamant la data de 07.04.2008, cu chitanța seria - nr. -/07.04.2008, rezultă că și aceasta intra sub incidența dispozițiilor retroactive ale art.11 din nr.OUG50/2008. Prevederile retroactive ale dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 oferă o soluție legală cauzei deduse judecații, drept pentru care instanța de judecată a trebuit să le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Pârâta a învederat că în ceea ce privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG50/2008, respectiv a diferenței între suma de 1.002 lei achitată de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțata în prezenta cauza, ca autoritate fiscală competenta în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 și art.7 din nr.OUG50/2008. Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzuta în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate în Of. nr.480/30.06.2008.
Pârâta a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plații 07.04.2008 până la restituirea efectivă, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală, arătând că reclamantul nu putea eventual să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art.124 din Codul d e procedură fiscală, începând cu data de 20.06.2008, dată reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art.70 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, calculat începând cu data depunerii plângerii la. T, și numai pentru diferența de taxa menționată anterior.
Reclamantul a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respingerea susținerilor pârâtei potrivit căreia i s-ar cuveni doar diferența dintre cele două taxe, iar în ceea ce privește susținerile pârâtei că nu i s-ar cuveni dobânzi legale, reclamantul solicită să se ia act că însăși pârâta recunoaște că i se cuvine dobânda la nivelul majorării de întârziere, iar faptul că a indicat un termen legal greșit nefiind să ducă la respingerea cererii, cu atât mai mult cu cât temeiul legal nu împiedică instanța de judecată să califice în mod corect o cerere.
Prin sentința civilă nr.45/PI/CA din 13.01.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.002 lei reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr.- din 07.04.2008 precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 20.06.2008 până la restituirea efectivă. Totodată a obligat pârâta să plătească reclamantului 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.01.2008 reclamantul a cumpărat un autoturism marca Mercedes-Benz, înmatriculat pentru prima dată în Germania, pe care ulterior l-a înmatriculat în România sub nr.-. Pentru înmatriculare reclamantul a plătit în temeiul art.2141Cod fiscal o taxă specială în cuantum de 1.002 lei conform chitanței seria - nr.- din 07.04.2008.
La data de 05.05.2008 reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice T restituirea taxei, cererea fiind înregistrată sub nr.93397.
Nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi răspuns cererii.
Starea de fapt este necontestată de părți, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinare.
În drept, potrivit art.117 alin.1 lit. d) Cod procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Așadar, tribunalul este chemat să stabilească dacă în momentul plății organele fiscale au aplicat corect prevederile legale.
La data plății taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art.2141- 2143Cod fiscal.
Potrivit art.2141alin. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art.2142alin.2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul a pretins că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr.157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art.148 alin.2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul, tribunalul a aplicat cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art.90 alin. 1 din Tratatul, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că art.2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. În schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Germania, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării - cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art.90 din Tratatul deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Germania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul a lipsit de efecte art.2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește nr.OUG50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, tribunalul a constatat că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art.14 alin.1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art.15 alin.2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
OUG nr.50/2008 este incidentă în cazul cererilor formulate după intrarea ei în vigoare.
În consecință, văzând că taxa a fost percepută ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.002 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr.- din 07.04.2008.
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art.124 alin. 1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau l art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art.70, termenul va fi de 45 de zile și se va calcula începând din 05.05.2008, cu respectarea dispozițiilor art.68 Cod procedură fiscală raportat la art.101 alin. 1 Codul d e procedură civilă, împlinindu-se la data de 19.06.2008.
În consecință, pârâta a fost obligată să plătească și dobânda legală la suma ce se cuvine restituită începând cu data de 20.06.2008 până la restituirea efectivă.
În temeiul art.2 alin.3 raportat la art.274 Codul d e procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantului 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice solicitând modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 1.002 lei achitată de contribuabil la data de 07.04.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituire a taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, aspect cu privire la care recurenta arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speță, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor neexistând dispozițiile legale care să prevadă acest aspect. În condițiile în care contribuabilii nu au plătit niciodată dobânzi de vreme ce taxa nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței prevăzută prin lege, tot astfel, în conformitate cu principiul echivalenței juridice nici restituirea taxei nu este purtătoare de dobânzi, aceasta putând fi restituită cel mult cu actualizarea în raport de rata inflației.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 1.002 lei reprezentând taxa specială auto pentru prima înmatriculare. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală de la 20.06.2008. Totodată prima instanță a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 39,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă T ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta Tac riticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr.45/PI/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/02.06.2009
TEHNORED:/02.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
