Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 775/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.775
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.118/02.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent lipsă, avocat, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului - recurent depune la dosar practică judiciară constând în hotărâri judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr.4265/30/30.05.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, obligarea acestora la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu ce i se cuvin pe anii 2002 - 2003 în calitate de polițist - funcționar public din cadrul, sume actualizate cu coeficientul de inflație; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.118/02.02.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului.
În motivarea acțiunii s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de polițist aflându-se în raporturi de serviciu cu T și iar potrivit art.1 din Legea nr.360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002 respectiv 24.08.2002.
S-a constatat de către instanță că actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor îl reprezintă nr.OG38/2003 act normativ care la art.37 instituit dreptul polițiștilor la prima de concediu dar, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004. Se menționează că reclamantul invocă faptul că anterior datei de 01.01.2004 era îndreptățit la plata primei de vacanță în condițiile în care Legea nr.360/2002 îi conferea statutul de funcționar public cu statut special astfel încât îi sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea nr.188/99 invocând în acest sens și dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/99 privind statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Instanța a apreciat că nu poate reține o asemenea interpretare juridică în condițiile în care Legea nr.360/2002 prevede la același art.78 dar la alin.2 faptul că până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aceleași dispoziții legale fiind aplicabile și în cazul pensionarii polițiștilor. (alin 3). Ca atare, în prezența alin.2 al art.78 din Legea nr.360/2002 nu se poate reține incidența Legii nr.188/99 câtă vreme acestui domeniu, respectiv cel al salarizării polițiștilor, i se aplică în mod expres dispozițiile legale privind salarizarea personalului militar, respectiv aceștia erau retribuiți în baza Legii nr.138/99 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, ținând cont și de faptul că până la data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 polițiștii aveau calitatea de cadre militare, o categorie distinctă de cea a funcționarilor publici.
Instanța a mai reținut că Legea nr.138/99 privind salarizarea militarilor nu prevede dreptul la prima de concediu pentru categoriile profesionale ce cad în incidenta sa, polițiștii nefiind remunerați cu salarii ci cu solde ori, în ipoteza invocată de reclamant plata primei de concediu se face prin raportare la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, situație de nerealizat în speță în condițiile în care în perioada 2002 - 2003 reclamantul nu a fost retribuit cu salariu ci cu soldă, astfel încât nu există o măsură etalon între soldă și salariu.
Un alt argument îl reprezintă și faptul că prin nr.OUG146/2007 care a reglementat plata primelor de concediu, respectiv în preambulul acesteia se indică în mod clar actele normative în baza cărora s-a stabilit dreptul la prima de concediu pentru diferitele categorii profesionale, fiind invocat cuprinsul art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 ceea ce confirmă încă odată faptul că dreptul polițiștilor la plata primei de concediu s-a născut odată cu intrarea în vigoare a nr.OG38/2003, aspect confirmat și de care a decis în soluționarea unui recurs în interesul legii că aceștia au dreptul la plata primei de concediu în perioada 2004 - 2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a apreciat că polițiștilor nu li se aplică prevederile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici ci, în ceea ce privește salarizarea, s-ar aplica prevederile Legii nr.138/1999.
Arată că această susținere este eronată pentru următoarele motive: polițiștii nu primesc soldă, ci salariu, anexând adeverințele eliberate de T cu privire la salariul realizat în calitate de ofițer activ în cadrul acestei instituții; nu are nici o relevanță faptul că, anterior Legii nr.360/2002, polițiștii ar fi avut calitatea de cadre militare, în primul rând că, chiar și în aceste condiții, aceasta nu ar determina automat aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.138/1999 în detrimentul Legii nr.188/1999 invocată iar în al doilea rând că obiectul litigiului nu are în vedere perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 astfel încât nu interesează statutul polițistului anterior anului 2002. Se solicită a se observa că Legea nr.360/2002 a intrat în vigoare la data de 23 august 2002 iar perioadele de concediu pentru care are dreptul la prima de concediu sunt ulterioare intrării în vigoare a legii (20.10.2002 - 02.11.2002 și 14.07.2003 - 18.07.2003), conform adeverinței eliberate de
Mai arată că, dacă într-adevăr s-ar aplica prevederile Legii nr.138/1999 și nu ale Legii nr.188/1999 și deci polițiști nu ar fi avut dreptul la prime de concediu pentru perioada 2002 - 2003, atunci prevederile Legii nr.172/2008 privind aprobarea nr.OUG146/2007 și dispozițiile acestei ordonanțe de urgență a guvernului nu ar mai avea aplicabilitate. Se solicită a se observa faptul că prin Legea nr.172/2008 se stipulează în mod expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile nr.OUG146/2007 (adică a persoanelor cărora urmează să li se plătească primele de concediu suspendate pentru perioada 2001 - 2006) funcționarii publici cu statut special (adică polițiștii, conform art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002).
Precizează că, în susținerea aplicabilității Legii nr.138/1999 în detrimentul Legii nr.188/1999, prima instanță a invocat prevederile art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 dar, conform alin.4 "modul de aplicare a prevederilor alin.2 se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor", ordin care nu a fost emis. În aceste condiții, nu se poate susține de către instanță faptul că se aplică totuși prevederile alin.2 și, în schimb, nu vom aplica prevederile alin.1 care trimit în mod direct și expres la Legea nr.188/1999, care constituie temeiul de drept al acțiunii. Rezultă din cele de mai sus că raționamentul primei instanțe este eronat iar în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr.360/2002 și ale Legii nr.188/1999.
Mai arată că, tot în ceea ce privește dreptul său la prima de concediu, a depus la dosar practică judiciară care privește exact aceeași perioadă, depunând practică judiciară și pe anii 2004 - 2005, cu care dovedește de asemenea că în spețe similare s-a dispus calcularea primei de concediu pe baza salariului polițiștilor, având în vedere că aceștia sunt remunerați cu salariu, nu cu soldă cum în mod eronat a susținut prima instanță.
Lega citat, intimatul Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În considerentele întâmpinării se arată că pentru perioada invocată de reclamant, dispozițiile art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
În această situație, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale anterior prezentate, exercițiul dreptului prevăzut de art.37 alin.2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a fost suspendat pentru perioada anilor 2004 - 2006, apreciind că acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată, iar T nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată deoarece acest lucru ar avea ca rezultat încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare.
Arată că, mai mult de cât atât, în actele normative menționate este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite de a se încadra în cheltuielile de personal, menționate pentru fiecare, în anexele la legile bugetare iar conform prevederilor art.57 din nr.OG38/2003 "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual", unităților Ministerului Internelor și Reformei Administrative aflate sub incidența Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului.
Menționează că, potrivit art.2 alin.1 din nr.OUG118/24.11.2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative publicată în Of. Partea I nr.1138 din 02.12.2004 "în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003, privind salarizarea polițiștilor și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulteriore".
Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau și nu pot produce efecte juridice.
Precizează că, în această situație, în bugetul aprobat Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2002 - 2003, nu au fost prevăzute fonduri pentru plata primei de concediu iar acordarea drepturilor bănești reglementate prin această ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual (art.57 din nr.OG38/2003).
Se arată că, având în vedere prevederile legale imperative invocate, exercițiul dreptului prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendat în anul 2005, T nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință, era suspendată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În considerentele întâmpinării se arată că întrucât reclamantul are calitatea de polițist în cadrul T, îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului, acesta făcând parte din categoria funcționarilor publici cu statut special. Salarizarea polițiștilor este reglementată de nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, dreptul acestuia la primă de concediu fiind instituit de dispozițiile art.37 alin.2 teza I din nr.OG38/2003 potrivit cărora "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004 (conform art.60) fără ca anterior acestei date să fi existat prevederi legale care să fi instituit dreptul solicitat.
Se arată că, înainte de intrarea în vigoare a nr.OG38/2003, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea nr.138/1999, atât anterior intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului cât și ulterior până la intrarea în vigoare a nr.OG38/2003 (conform prevederilor art.78 alin.2 din legea nr.360/2002 care dispun că "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională"), act normativ care nu prevedea dreptul la primă de concediu.
Se solicită a se constata că în domeniul drepturilor salariale ale polițistului nu pot fi aplicate prevederile art.78 alin.1 din legea nr.360/2002 privind statul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind statul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică a polițistului" deoarece, salarizarea polițiștilor nu reprezintă un domeniu nereglementat.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În considerentele întâmpinării se arată că potrivit art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională". Actul normativ la care face trimitere textul citat este Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar această lege nu prevede acordarea primei anuale de concediu.
Menționează că, salarizarea polițiștilor se realiza în temeiul acestui act normativ și anterior intrării în vigoare a Legii nr.360/2002, perioadă în care aveau calitatea de militari, și nu de funcționari publici cu statut special. Așadar, pentru anii 2002 - 2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Reiterează faptul că acordarea primei de concediu polițiștilor a fost dispusă prin nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, până la această dată polițiștii fiind salarizați potrivit Legii nr.138/1999 care nu prevedea acordarea acestui drept. Având în vedere aceste aspecte solicită să se constate că din moment ce existau prevederi legali privind salarizarea polițiștilor, nu se poate vorbi despre un domeniu nereglementat.
Arată că, în sprijinul celor expuse sunt și prevederile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Recurentul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând recursul de față, prin raportare la prevederile art.304 și urm. Cod procedură civilă, față de înscrisurile existente la dosarul cauzei Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Analizând actele dosarului, Curtea reține că reclamantul a avut calitatea de polițist aflându-se în raporturi de serviciu cu T și iar potrivit art.1 din Legea nr.360/2002 polițistul este funcționar public cu statut special, statut ce i-a fost conferit începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002 respectiv 24.08.2002.
sa a solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu aferentă anilor 2002 și 2003,
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.(2) teza I din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art.329 alin.1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art.329 alin.3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, Curtea reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr.77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art.34 alin. (2) (devenit art.35 alin.2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art.37 alin.(2) teza I din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art.34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamantul susține că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici îi sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr.38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr.360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr.101/2004); prin Legea nr.101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr.562/2004; și prin Legea nr.24/2005.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art.78 alin.1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr.360/2002, instanța constată că reclamantului îi sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr.38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr.138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002 - 2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului dispozițiile art.34 alin.(2) (devenit art.35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr.188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamantului pentru perioada 2002 - 2003, iar dispozițiile Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamantul. Curtea constată că susținerea recurentului în sensul că au fost pronunțate sentințe prin care s-au recunoscut drepturile solicitate prin prezenta acțiune, Curtea constată că practica judiciară depusă de reclamant în susținerea pretențiilor sale nu reprezintă izvor de drept iar pe de altă parte nu dovedește existența unei practici judiciare unitare la nivelul întregii țări în aceasta chestiune.Totodată trebuie avute în vedere și modificările legislative intervenite între momentul pronunțării sentințelor invocate de către reclamant și data la care a fost pronunțată sentința atacată.
Astfel fiind, Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, considerent pentru care va respinge ca neîntemeiat recursul domnului.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului în contradictoriu cu intimații - pârâți, T împotriva sentinței civile nr.118/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/01.06.09
TEHNORED:/01.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
