Contestație act administrativ fiscal. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 795/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă - Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 507 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, de către intimata-reclamantă SRL înscrisurile traduse solicitate de către instanță la un termen anterior.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrat sub nr-, pe rolul Tribunalului Bacău, astfel cum a fost precizată, reclamanta Itești - Județul Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta - B să se constate nelegalitatea deciziei de restituire a taxei auto, comunicată prin adresa nr. 37789/16 mai 2008 și restituirea taxei auto de primă înmatriculare chitanței în cuantum de 11.767 lei.
Prin sentința civilă nr. 507/08 octombrie 2008 a fost admisă acțiunea, s-a dispus anularea adresei nr. 37789/16 mai 2008 emisă de B cu obligarea acesteia să restituie reclamantei suma de 11.767 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală de la data plății efective.
A fost obligată pârâta și la plata sumei de 1.543,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța respectiva sentință, prima instanță reținut următoarele:
Reclamanta a achitat la Trezoreria B cu chitanțele nr.: -/10.04.2008, -/21.06.2007, nr. -/28.06.2007 și nr. -/14.01.2008 suma de 11.767 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Prin adresa din 37789/07.05.2008, reclamanta a solicitat B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. 37789/16.05.2008 a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturisme noi cât și pentru cele rulate.
Instanța apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal, a admis acțiunea, a dispus anularea adresei nr. 37789/16.05.2008 emisă de B și obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 11.767 lei achitată cu chitanțele nr.: -/10.04.2008, -/21.06.2007, -/28.06.2007 și -/14.01.200 reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, instanța neputând reține apărările pârâtei, deoarece G nr. 50/2008 și G nr. 686/2008, au intrat în vigoare după data achitării de către reclamantă a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, acestea neputând retroactiva.
În baza art. 1084 raportat la art. 1082 cod civil pârâtele au fost obligate să achite și folosul nerealizat constând în dobânda legală de la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța au fost obligate pârâtele să achite reclamantei suma de 1543,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În termen legal a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, criticând sentința pentru următoarele motive:
OUG nr. 50/2008 instituie prin art. 11 temeiul pentru restituirea diferenței achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prevăzută de taxa de poluare, iar procedura de restituire este reglementată în art. 6 din nr.HG 686/2008.
A arătat recurenta că în raport de aceste dispoziții legale, în sarcina reclamantului subzistă obligația de achitare parțială a taxei auto, iar dobânda legală datorată este cea aferentă sumei restituite.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat
Recursul de față apare ca nefondat.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, de modificare și completare Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal.
Dispozițiile art. 2131- 2143din Legea nr. 571/2003 au fost ulterior abrogate, pe data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, respectiv la data de 01 iulie 2008, după ce acest act normativ fusese publicat în Monitorul Oficial al României nr. 327/25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și modificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. l din
Concomitent și corelat cu adoptarea acestei soluții legislative, prin nr.OUG 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa de poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului de Mediu.
Totodată, pentru strângerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din faptul încasării taxei speciale, găsită incompatibilă cu prevederile și a obligațiilor de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil, cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând prin art. 11 din nr.OUG 50/2008, cu taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare aprobate prin nr.HG 686/2008.
Potrivit art. 14 din nr.OUG 50/2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (01 iulie 2008) s-au abrogat art. 2141- 2143din Codul fiscal.
În mod corect a apreciat prima instanță că prevederile art. 2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă dispozițiile art. 90 din, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
de primă înmatriculare au fost percepute în perioada 21.06.2007 - 10.04.2008 conform chitanțelor existente la dosar în temeiul fostelor art. 2141- 2143Cod fiscal, texte inaplicabile în dreptul intern, dar nu de la data abrogării exprese prin nr.OUG 50/2008, ci, implicit, din momentul aderării României la
Astfel, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
Prin modul de redactare a art. 2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă, rezultă că aceasta este o taxă fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 148 al. 2 și 4 din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță, art. 90 paragraful 1 din
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 (4) din Constituție, în sensul garantării aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul derulării, așa încât judecătorul național trebuia să aplice, în caz de conflict între norma națională și cea comunitară, textul din dreptul comunitar.
Sub aspectul dreptului material sunt aplicabile - normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal până la 10 aprilie 2008, dispozițiile nr.OUG 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile conform principiului neretroactivității legii.
sumelor de bani plătite necuvenit și dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală.
Astfel, recurenta - pârâtă datorează dobânda legală fiscală în condițiile art. 124 Cod procedură fiscală. Însă, cum aceasta ar echivala cu înrăutățire a situației în propria cale de atac, rămâne ca recurenta să suporte dobânda legală de la data plății efective după cum a stabilit prima instanță.
Urmează ca în raport de considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal declarat de recurenta-pârâtă- Direcția Generală a Finanțelor Publice B,cu sediul în B,- - 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 507 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantăSRL,cu sediul în comuna Itești, sat Itești, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2009.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 4 ex.
02 nov. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
