Obligația de a face. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 796/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant,împotriva sentinței civile nr. 113/CA din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a formulat recurs reclamantul, care este declarat și motivat în termen, legal timbrat prin depunerea taxei judiciare de timbru de 1 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
Recurentul-reclamant depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară. Precizează că nu are alte cereri prealabile.
Instanța constată că intimata-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă și, față de această împrejurare, acordă cuvântul recurentului-reclamant pe fondul cauzei.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4216/103/- pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județul N - Serviciul Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule Nas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ineficacitatea articolelor din G nr.50/2008 față de normele dreptului comunitar și să dispună obligarea Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare N la înmatricularea autovehiculului marca 230// fără plata taxei de primă înmatriculare. Se mai solicită ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei să se dispună obligarea Serviciului Public Regim Permise de Conducere și Înmatriculare vehicule N din cadrul Instituției Prefectului să înmatriculeze provizoriu autovehicule arătat mai sus. Această solicitare este determinată de paguba iminentă care i se creează prin imposibilitatea de a circula pe drumurile publice.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a cumpărat autoturismul mai sus-arătat din Germania fiind obligat să plătească o taxă de 17.763 cu ocazia primei înmatriculări. Solicitarea înmatriculării i-a fost respinsă de pârâtă motivat de necesitatea plății taxei de poluare.
Potrivit reclamantului, există o discriminare în defavoarea autoturismelor second-hand importate, față de cele similare înmatriculate în România. Astfel, după 1 iunie 2008, autoturismele second-hand importate din statele membre în România li se aplică taxa de poluare, taxă prevăzută de dispoziții OUG, în timp ce autoturismelor second-hand care sunt în circulație în România, nu li se aplică nici o taxă de poluare la înmatriculare, acesta fiind deja înmatriculare, iar datorită acestui fapt sunt exceptate de la plata ei, ce se plătește doar la prima înmatriculare.
Prin faptul ca aceasta taxă se aplică în mod egal doar autoturismelor noi autohtone și autoturismelor noi importate, nu și în cazul autoturismelor second-hand importate respectiv celor care sunt înmatriculate deja în România, această taxă este una discriminatorie pentru autoturismele second-hand importate, față de cele similare înmatriculate în România. Esențialul rămâne ca taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, astfel că se află în fața unui regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxe nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectivă pentru aceste lucru. De pildă, trebuie comparată situația juridică a unei persoane care deține au autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează au autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008. Ambele măsuri circulă în România și este evident ca, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele măsuri poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr.50/2008 însă, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008 al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul sau poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Reclamantul a susținut încălcarea dispozițiilor art.25 și 28 din precum și art.90 din tratat. Potrivit reclamantului, normele dreptului comunitar mai sus arătate împiedică un stat membru să adopte dispozițiile precum cele din OUG 50/2008, conform căruia persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, să achite o taxă specială "de poluare" pentru înmatricularea în România, aceasta taxă fiind o taxă cu efect echivalent în înțelesul articolului 25.
Noțiunea de taxă cu efect echivalent, rezultă dintr-o jurisprudență a Curții Europene de Justiție și se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE și 25 CE.
Prin sentința civilă nr. 113/CA/17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI - SERVICIUL PUBLIC REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE VEHICULE
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand din Germania și a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei de poluare prevăzută de G nr.50/2008, cerere respinsă de pârâtă.
Este adevărat că inițial taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 a fost neconformă cu prevederile dreptului comunitar, respectiv cu art.90 paragraful 1 din E, însă nu același caracter neconform cu prevederile dreptului comunitar la-u avut reglementările ulterioare care au înlocuit art.241 1 - 214 3din Codul Fiscal.
După intrarea în vigoare a G nr.208/2008 anexele 1, 2 și 3 ale G nr.50/2008 au fost modificate și înlocuite cu anexele 1, 2 și 3 ale G nr.208 din 04.12.2008. Ulterior au intrat în vigoare G nre.218/2008 și G nr.7/2009.
Potrivit art. IV (3) din G nr.218/2008 procedura de înmatriculare a autovehiculelor se consideră inițiată la data depunerii documentelor prevăzute la art.5 din OUG nr.50/2008. Contribuabililor li se aplică regimul juridic în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art. 5 din G nr.50/2008.
Dacă taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.214 alin.1 contravine normelor dreptului comunitar, noua taxă aplicabilă între 01.07.2008 și 04.12.2008 nu este în contradicție cu aceste norme. Noua taxă având ca scop protejarea mediului este calculată în funcție de vechimea autovehiculului și a riscului acestuia de a emite noxe și emisii poluante.
S-a apreciat de instanța de fond că nu contravine dreptului comunitar prerogativa statului de a percepe și impune taxe și obligații fiscale. În măsura în care aceste taxe nu favorizează produsele naționale în detrimentul altor produse provenite din Uniune aceste taxe nu contravin dreptului comunitar. Nu rezultă că prin aplicarea taxei de poluare se favorizează producția de pe piața internă ci doar se urmărește restrângerea numărului de autovehicule vechi și protejarea mediului, fără ca această taxă să încalce dreptul comunitar.
Împotriva sentinței 113/CA din 17 martie 2009 formulat recurs, apreciind că instanța de fond interpretat greșit dispozițiile OUG50/2008. Astfel, se arată că prin impunerea taxei de poluare se urmărește restrângerea numărului de autoturisme vechi aduse din afara țării, creându-se o situație de discriminare între autoturismele deja înmatriculate în România și autoturismele importate din spațiul comunitar. Apreciază recurentul că singurele diferențe între taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214 al. l Cod fiscal și taxa de poluare sunt denumirea, modalitatea de calcul (care este distinsă numai în ceea ce privește autovehiculele Euro 3 și Euro 4) și reglementarea prin acte normative distincte.
Se arată că taxa de poluare este nelegală întrucât potrivit art. 4 al. 1 Cod fiscal orice modificare se face numai prin lege. Ori, câtă vreme OUG 50/2008 nu a fost aprobată prin lege nu poate produce efecte juridice. Invocă recurentul că taxa de poluare este contrară art. 90 din Tratatul iar instanța de fond, în aplicarea art. 148 al. 2 și 4 din Constituție trebuia să aplice principiul supremației dreptului comunitar asupra celui intern să constate că taxa de poluare reprezintă taxă cu efect echivalent în sensul art. 23 - și 25 -
Prin întâmpinare, Instituția Prefectului Nas olicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente.
Sub un prim aspect se reține că obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea intimatei - pârâte să înmatriculeze un autoturism fără plata taxei de poluare și constatare ineficacități - OUG50/2008.
Pornind de la obiectul cererii Curtea reține că în materia contenciosului administrativ instanța poate obliga autoritatea la emiterea unui act sau la a face ceva atunci când constată un refuz nejustificat.
În cauză nu se poate reține un refuz nejustificat a intimatei de înmatricula autoturismul fără taxă de poluare cât vreme taxa de poluare este percepută în temeiul OUG50/2008.
Este adevărat că în aplicarea art. 148 al. 2 din Constituie judecătorul național poate înlătura dispozițiile legale interne, însă pentru a face aplicarea dreptului comunitar normele interne trebuie să fie contrare celor comunitare.
În cauză recurentul a reclamat incompatibilitatea dreptului național, nr.OUG 50/2008 cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 E, sub acest aspect instanța fondului răspunzând criticilor petentului, răspuns pe care instanța de recurs urmează a-1 detalia în prezenta hotărâre.
Se cuvine pentru început să stabilim locul pe care dispozițiile art. 90 alin. 1 E îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 E, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art. 23 stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 90 alin. 1 E interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C - 393/04 și C - 41/05 Industries, par.5 5 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile G nr. 50/2008 reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, și C-333/2005, "o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente". Și nu este inutil de observat că această hotărâre a Curții a fost pronunțată la cererea unei instanțe din Ungaria, țară care, la data intrării în UE, se afla în aceeași poziție ca și România, aceea de a nu fi avut anterior o taxă de primă înmatriculare (sau echivalentă), așa încât valoarea reziduală a acesteia să fie inclusă în prețul autoturismelor aflate în circulație cu care intră în concurență autoturismele second-hand nou importate (acestea din urmă fiind dezavantajate prin faptul că includ valoarea reziduală a taxei, având teoretic un preț mai ridicat).
Prin urmare, eventualul caracter discriminatoriu al dispozițiilor G nr. 50/2008 poate fi analizat doar prin raportare la autovehiculele intrate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de poluare, iar nu cu privire la autovehiculele înmatriculate în România înainte de 01.01.2007 și nici cu privire la autovehiculele înmatriculate în perioada 01.01.2007 - 01.07.2008, supuse taxei de primă înmatriculare. Așa încât, speculațiile recurentului cu privire la favorizarea vânzării de autoturisme second-hand deja înmatriculate în România nu pot fi luate în considerare, trimiterea la cauza C-193/85 fiind, de asemenea, nerelevantă.
Acestea fiind premisele, Curtea a trebuit să analizeze în fapt, dacă taxa de poluare impusă autovehiculelor second-hand importate dintr-un stat membru, depășește sau nu cuantumul valorii reziduale a taxei de primă înmatriculare deja încorporată în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în România. Din această perspectivă, comparația poate fi făcută "exempli gratia" între un autoturism înmatriculat în România după 01.07.2008, cu plata taxei de poluare introdusă prin G nr. 50/2008 și un alt autoturism second-hand importat din statele membre și înmatriculat în România la data de 01.11.2008. (De asemenea, în baza aceluiași raționament al Curții după modificarea G nr. 50/2008, comparația poate privi două autoturisme înmatriculate sub același regim fiscal, astfel încât dublarea sau triplarea taxei de poluare nu încalcă norme comunitare decât dacă este însoțită de o exceptare a anumitor autovehicule de la plata acestei taxe sau de impunerea unor categorii de autovehicule la o taxă mai mică sau mai mare, după caz). Iar analiza, potrivit raționamentului Curții Europene de Justiție din cauza C - 47/1988, Comisia Danemarca, trebuie să pornească de la premisa că valoarea autovehiculului nou este compusă din prețul acestuia, la care se adaugă taxa de primă înmatriculare. Raportul dintre cele două componente se păstrează constant pe toată durata de funcționare a autovehiculului. Spre exemplu, la momentul la care valoarea autovehiculului a scăzut cu 50%, atât valoarea reziduală a prețului plătit cât și valoarea reziduală a taxei de primă înmatriculare plătită, se vor diminua cu același procent, respectiv cu 50%. In consecință, o taxă de primă înmatriculare nediscriminatorie pentru un autovehicul similar (ca vechime, motorizare), dar importat dintr-un stat membru trebuie să aibă un cuantum de cel mult 50% din valoarea taxei de primă înmatriculare plătită pentru același autovehicul în stare nouă.
Sigur, evaluarea deprecierii unui autoturism poate fi extrem de dificilă, ceea ce a condus legiuitorul român la utilizarea unei grile de calcul, care însă nu este incompatibilă cu dreptul comunitar. Aceasta pentru că, așa cum a reținut Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/1998, Valențe Publica, deprecierea exactă a unui autovehicul nu poate fi calculată decât printr-o expertiză individuală. Cu toate acestea, datorită faptului că un astfel de sistem este prea împovărător pentru statul membru ce impune o astfel de taxă, Curtea a admis totuși și posibilitatea impunerii taxei de primă înmatriculare, potrivit unei grile fixe de impozitare, ce ar putea să aibă în vedere diverse criterii în baza cărora să se poată realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai apropiată de realitate (vechimea autovehiculului, numărul de kilometri parcurși, tipul de motor, starea autovehiculului, modelul autovehiculului, etc.). Curtea a apreciat că și un astfel de sistem va fi compatibil cu art. 90 CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile (fără nici o excepție) că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul membru respectiv. Curtea a mai reținut că un astfel de sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei, dacă respectă trei cerințe:
. să nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poată
realiza un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac,în fața
instanțelor naționale în ipoteza în care consideră că valoarea deprecierii calculate în
baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. Pentru exercitarea eficientă
dreptului la acțiune, cel interesat ar trebui să cunoască factorii în funcție de care au
fost stabilite procentele de depreciere.
Analizând din această perspectivă G nr. 50/2008, Curtea observă că actul normativ în discuție respectă cerințele impuse de raționamentul instanței comunitare și în consecință nu contravine Tratatului.
Astfel, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 1 din G nr. 50/2008, toate autovehiculele sunt supuse taxei de poluare, exceptările prevăzute de art. 3 alin. 2 din ordonanță vizând nu proveniența ci destinația autovehiculelor.
Sistemul este suficient de precis, acesta conținând elemente legate de norma de poluare, emisa de 02, capacitatea cilindrică dar și o grilă de reducere a taxei, extrem de vastă prin categorii de "vârstă" a autovehiculelor, aptă să producă un calcul al deprecierii autoturismului foarte aproape de rezultatul pe care o expertiză individuală l-ar putea revela. Iar aceste criterii au fost deja recunoscute de J ca fiind criterii obiective care pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (Cauza C-290/2005, par.52).
În fine, cel care consideră că valoarea deprecierii calculată pe baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității, are în dispozițiile art. 10 din ordonanță, o cale eficace de a contesta măsura deprecierii, respectiv o procedură judiciară în cadrul căreia poate obține expertizarea tehnică a caracteristicilor autovehiculului rulat.
În ce privește împrejurarea că OUG50/2008 nu produce efecte deoarece nu a fost aprobată prin lege, instanța urmează al înlătura actul normativ în discuție, intrând în vigoare și producând efecte de la data de 01 iulie 2008. Aspectele ce vizează imposibilitatea modificării codului fiscal și trimiterea la art. 4 Cod fiscal vizează neconstituționalitatea actului normativ în discuție, însă instanța nu are competența a statua asupra constituționalității dispozițiilor OUG50/2008.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant,cu domiciliul în P N, Bd. - -, nr. 490, județul N, împotriva sentinței civile nr. 113/CA din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtăInstituția Prefectului - județul N, pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în P N,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2009.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
Red.
red.
Tehnored. 4 ex.
28 oct. 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
