Contestație act administrativ fiscal. Decizia 796/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 796
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, cod poștal -, județ D, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 594 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă Târgoviște- MEF, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimatul reclamant .
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru și s-a depus întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Consilier juridic pentru recurenta pârâta arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă consideră nelegală și netemeinică soluția instanței de fond, fiind dată cu încălcarea legii, respectiv prev. art. 1 al. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 al. 1 din OG nr. 92/2003 potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă. Intimatul nu a indicat care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită, considerând că dintr-o gravă eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5.02.2008 sub nr- pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Trezoreria Târgoviște și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pentru obligarea pârâtelor, în solidar, să-i restituie suma de 6.728 lei pe care a achitat-o cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul proprietatea sa.
În motivarea cererii reclamantul susține că suma precizată mai sus a achitat-o la data de 29.05.2007 conform calcului Trezoreriei Târgoviște, în temeiul Legii nr. 343/2006, modificată prin OUG 110/1006 corespunzător capacității cilindrice a normei de poluare sau tipului autoturismului și vârstei acestuia.
De asemenea motivul principal invocat de reclamant pentru care a solicitat admiterea acțiunii cu consecința obligării pârâților la restituirea taxei de primă înmatriculare încasate, l-a reprezentat perceperea acestei taxe speciale cu încălcarea dreptului comunitar, invocând textul a cărei încălcare s-a produs prin aplicarea art. 2141- 2143Cod fiscal, respectiv prevederile art. 90 par.1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene.
Deși reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă, Trezoreria Târgoviște prin încheierea de ședință de la 14 martie 2008, la cererea reprezentantului Târgoviște, s-a dispus scoaterea din cauză a acestei pârâte, întrucât nu are personalitate juridică.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin adresa nr. 36328/20.03.2008, a solicitat instanței, în baza art. 87 pct.1 pr.civ. să se ia act că și-a ales domiciliul procedural la sediul DGFP D, prin delegația nr. 5935/13.03.2008 desemnând ca reprezentant în prezenta cauză consilierul juridic din cadrul Administrației Finanțelor Publice Târgoviște, unitate care a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamant.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ a pronunțat sentința nr. 594 din 11 aprilie 2008 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice D, Ministerul Economiei și Finanțelor B, fiind obligați pârâții, în solidar la plata sumei de 6728 lei reprezentând taxa de primă matriculare cu dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării până la data restituirii efective a sumei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut faptul că potrivit jurisprudenței CJCE, consacrate interpretării art.90 par.1 din Tratatul CE și prezentate pe larg în acțiunea introductivă, acest articol este încălcat atunci când un stat membru percepe o taxă discriminatorie pentru prima înmatriculare a unui autoturism pe teritoriul național.
De asemenea, a apreciat că se impune a concluziona că problema juridică nu este reprezentată de existența taxei (accizei) sau de cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxe intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene. Mai mult, problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate, ori protejarea producției interne, în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul
S-a mai reținut de instanța de fond, că prin aplicarea art. 2141- 2143Cod fiscal statul român îngreunează intrarea pe piața românească a autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, întrucât taxa aplicată produselor provenind din alte state membre este mai mare decât taxa percepută produselor naționale similare.
S-a mai precizat de tribunal faptul că nu poate decât să dea incidență principiului rangului prioritar al dreptului comunitar (în speță art. 90 par.1 din Tratatul ) față de dreptul național ( în speță art. 2141- 2143Cod fiscal ) consacrat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea Costa c ENEL din 1964 ind.3 și reiterat de art. 148 din Constituția României.
A considerat că esențială pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prima instanță a remarcat de asemene că se interzice prin art.90 par.1 din Tratatul discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele aflate pe piața internă și care sunt de natură similară. Comparând situația fiscală a celor două categorii de produse se observă că pentru produsele naționale (autoturisme deja înmatriculate în România) schimbarea proprietarului nu antrenează nici o obligație fiscală. În schimb, pentru autoturismele second-hand achiziționate dintr-un stat membru există obligația administrativă a înmatriculării autoturismului în România, dublată de obligația fiscală de a plăti taxa fiscală, în cuantumul prevăzut de Codul fiscal.
Totodată comparația efectuată a relevat astfel existența unui regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre și în mod evident pentru contribuabilii care introduc asemenea produse în România, interzis explicit prin dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul CE.
A mai reținut că potrivit art. 2 par.1 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare și actele adoptate de instituții și de Banca Centrală Europeană înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria și România și se aplică în aceste state în condițiile stabilite prin tratate și prin prezentul act, astfel că aplicarea art.90 par. 1 din Tratatul CEC este deci obligatorie pentru statul român și pentru toate autoritățile sale.
Conform art. 220 din Tratatul, asigură interpretarea dispozițiilor tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre. Prin urmare, jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art.90 par.1 în materia taxelor de primă înmatriculare discriminatorii trebuie luată în considerare de statul român și de toate autoritățile sale.
S-a menționat de instanța de fond că urmare a efectului direct al art.90 par.1 din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143Cod fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabilă în cauza de față - taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 6728 lei a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 par.1 din Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării dispozițiile tratatelor originare adoptate înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare. De altfel Codul fiscal nu conține nici o prevedere referitoare la actul administrativ fiscal, în schimb normele metodologice dispun, la pct. 312alin.(2) în temeiul căruia, organele fiscale au perceput și percep taxa.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate, ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE.
A mai precizat tribunalul, că aceste condiții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, încălcându-se astfel principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect autoturismele din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone, iar suma plătită nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, reținând că taxa trebuie restituită.
Împotriva sentinței nr. 594 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că este dată cu încălcarea legii deoarece prima instanță deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit că actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, republicată, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă, intimatul reclamant neindicând nici în acțiune și nici ulterior în timpul judecății care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită, în mod nelegal instanța a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care este obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Printr-un alt motiv de recurs arată că, acțiunea privind restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, calculată și achitată conform art. 214 din Legea nr. 343/2006, modificată prin OUG nr. 110/2006 și nr. 418/2007, a fost admisă motivat de faptul că norma internă încalcă flagrant disp. art. 90 din Tratatul, considerente ce nu sunt fondate deoarece organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale de primă înmatriculare la solicitarea părții cu respectarea prevederilor legale în materie respectiv art. 2141introdus în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006 și a procedurii de calcul prev. prin nr. 418/2007, astfel încât taxa achitată este perfect legală, temeiul de drept fiind prevederile unei legi ordinare, act normativ ce emană de la puterea legislativă Parlamentul României care este un izvor de drept.
Consideră recurenta, că printr-o gravă eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale, taxa specială pentru prima înmatriculare fiind introdusă după 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal care s-a aplicat până la 31 decembrie 2006.
Arată recurenta că, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României se instituie supremația tratatelor constitutive ale, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru Ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România, semnat de România la Luxemburg la 25.04.2005, legea este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor, astfel încât potrivit acestor dispoziții legale rezultă faptul că legile-cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care aceste dispoziții devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Consideră recurenta că nu sunt incidente în speță disp.art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul are în vedere introducerea unei limitări a drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, deci Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, astfel că taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, astfel că nu erau motive temeinice pentru a se dispune restituirea acestei taxe, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, revenind exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - termeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce au adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice Târgoviște, care le-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.214 - 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal însă, față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia indiferent de cale pe care reclamantul înțelege să o folosească.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiile Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora, pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, cod poștal -, județ D, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 594 din 11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Red. DF / CMF
2.ex./17.06.2008
f- - Tribunal D
/
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
