Contestație act administrativ fiscal. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta - reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr. 77/ CF din 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, precum și recursul promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, îndreptat împotriva aceleiași sentințe, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, lipsind recurenta reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 06.01.2009 s-a depus la dosar din partea recurentei - reclamante - SRL precizări la recursul formulat, după care:
Consilier juridic pentru recurenta - pârâtă depune la dosar delegație de reprezentare, primește un exemplar al precizărilor depuse de recurenta - reclamantă și arată că nu are de formulat cereri noi.
Instanța constată că în cauză sunt declarate două recursuri ambele la primul termen de judecată, declarate și motivate în termen, recursul promovat de recurenta - reclamantă - SRL legal timbrat și recursul declarat de recurenta -pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PNl egal scutit de plata taxelor judiciare a timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul cu privire la recursul declarat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate. În susținerea motivelor de recurs arată că este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană juridică care a fost obligată la plata primei de primă înmatriculare conform dispozițiilor legale în vigoare. Această obligație nu intră în contradicție cu art.90 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Invocă dispozițiile nr. 50 din 1 iulie 2008.
Cu privire la recursul promovat de recurenta - reclamantă solicită respingerea acestuia. Arată că nu sunt invocate motive care privesc fondul cauzei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr.1539/103/ 04.06.2008, reclamanta - SRL P N în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, a solicitat anularea actelor administrative fiscale nr. 58863/27.05.2008 și nr.58898/29.05.2008, emise de pârâtă precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 1018 lei actualizată cu dobânda legală.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că în cursul anului 2007 achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să plătească în România taxa specială în sumă de 1018 lei cu chitanța nr.-/18.06.2007; că a solicitat restituirea acestei taxe, iar prin adresa nr. 58863/27.05.2008 i-a fost respinsă cererea formulata și prin Decizia nr.58898/29.05.2008 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului PNa respins contestația reclamantei.
Reclamanta consideră nelegale aceste acte față de prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedire a depus la dosar în copie: chitanța nr.-/18.06.2007, copia certificatului de înmatriculare N -T, pentru autoturismului VOLKSWAGEN cu număr de înmatriculare -.
Prin întâmpinarea depusă (filele 19-23) pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu încalcă Tratatul Uniunii Europene, neputându-se astfel invoca încălcarea prevederilor art.90, iar restituirea sumelor de la buget se face în condițiile art.117 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin OG nr.92/2003 republicată, condiții care nu sunt îndeplinite de debitoare, la data cererii.
A mai arătat că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Prin sentința civilă nr. 77/CF/26 septembrie 2008 Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să-i restituie reclamantei suma de 1018 lei, reprezentând taxă specială pentru autovehiculele la prima înmatriculare, cu dobânda legală până la data efectivă a plății.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat in contul Trezoreriei N suma de 1018 lei conform chitanța nr.-/18.06.2007.
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, sub nr.58863/27.05.2008 reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu același număr din 27.05.2008 PNa respins cererea de restituire a taxei pe motiv că a fost încasată în temeiul art.2141- 2143din Codul fiscal.
Contestația formulată împotriva acestui răspuns a fost respinsă prin Decizia nr.58898 din 29.05.2008 (F 8-11), pe motiv că în mod corect organele fiscale au aplicat legislația specifică în România cu privire la perceperea și modul de calcul al acestei taxe.
Reclamanta a invocat în cauza incidența art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Instanța constată că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (E) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de EJ. în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența EJ. (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor,
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant in jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hotărârea Outokumpu, C-213/96, hotărârea Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art.90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioara, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora; "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, emițând Decizia nr.58898/29.05.2008 în acest sens, aceasta va fi anulată. Această decizie constituie act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât este emisă de organul fiscal competent si privește drepturi și obligații fiscale astfel încât este atacabilă pe calea contenciosului administrativ.
Adresa nr.58863 din 27.05.2008 emisă de pârâtă nu constituie act administrativ în accepțiunea art.2 alin 1 lit. c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturile juridice.
Această adresă nu poate fi considerată act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din G nr.92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală, respectiv act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, drept pentru care a respins capătul de cerere privind anularea acestei adrese.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de către reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin 3 din OG nr.9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ambele părți.
Recurenta P N susține că sentința este greșită sub aspectul denumirii societății și sediului. Arată că denumirea corectă este L și nu L, iar sediul social este în P neamț, str. -, -. B,. 3,. 25.
Ulterior recurenta a precizat că și- schimbat sediul social în P N,-, -2,. A,. 1 și că sediul menționat în sentință este în concordanță cu ultimele mențiuni înscrise în Registrul Comerțului cu privire la sediul social.
Cu privire la acest recurs, Curtea reține că este nefondat și urmează a fi respins. Criticile formulate nu pot constitui motiv de casare sau de modificare a sentinței recurate.
Eroarea cu privire la denumirea recurentei poate fi îndreptată printr-o încheiere pronunțată de instanța de fond în condițiile art. 281 Cod procedură civilă.
II. Recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P N, în motivarea recursului, invocă dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție și susține că obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, text de lege ce este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Recurenta mai susține că această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, subliniază faptul că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu. Precizează faptul că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite de debitoare la data formulării cererii.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere nr.OUG 50/2008, în vigoare de la data de 01 iulie 2008.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea directă și prioritară a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
Apărările invocate de recurentă nu sunt de natură a duce la reformarea sentinței recurate, instanța de fond apreciind și aplicând corect dispozițiile constituționale și cele ale dreptului comunitar.
Principiul invocat de recurentă, cel al supremației legii, stabilit de art. 1 alin. 5 din Constituție, este corect, însă trebuie aplicat în sensul de a da eficiență dispozițiilor constituționale, în speța art. 148 alin. 2 din Constituție, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În cauză nu s- pus probleme neconstituționalității art. 241 alin. 1 din Codul fiscal, ci aceea a încălcării dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratat, prin introducerea unei dispoziții în dreptul intern incompatibilă cu dreptul comunitar.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second - hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza Ndasdi și, unde Curtea Europeană de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atât timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru de o asemenea manieră încât valoarea acesteia, atunci când se aplică autoturismelor importate din statele membre, excede valorii reziduale a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Recurenta susține că taxa specială auto se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, așa încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Afirmația recurentei este adevărată, dar numai dacă se referă la autoturisme noi, pentru că în situația în care se achiziționează autoturisme second - hand, cumpărătorul care achiziționează un astfel de autoturism dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene este dezavantajat față de cel care cumpără un autoturism second - hand deja înmatriculat în România și care nu mai este obligat la plata unei asemenea taxe.
Invocarea de către recurentă a dispozițiilor din legile fiscale interne în temeiul cărora s-a prevăzut taxa specială auto, dovedite a fi contrarie normelor de drept comunitar înfrânge dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
În ipoteza în care o lege internă contravine normelor dreptului comunitar, jurisdicțiilor naționale le revine sarcina să elimine aceste disfuncționalități, recunoscând particularilor drepturile ce le revin prin aplicarea directă a Tratatului, iar instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile constituționale interne și cele ale Tratatului.
Recurenta a mai susținut că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții pe care intimata -reclamantă nu le îndeplinește.
Curtea reține că potrivit articolului invocat de recurentă restituirea de sume de la buget se face la cerere, că intimatul a formulat o asemenea cerere, ce i-a fost respinsă de recurentă, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
Față de considerentele expuse anterior cu privire la legalitatea încasării taxei de primă înmatriculare, curtea reține că intimatul se încadrează în situația prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, fiind vorba de suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și că cererea intimatului este admisibilă.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că acest act nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic și nu se poate aplica retroactiv, iar dispozițiile art. 11 din acest act normativ nu pot fi reținute ca fiind aplicabile în speță, în situația în care s-a apreciat că perceperea taxei de primă înmatriculare este contrarie normelor de drept comunitar și din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei și nu numai a unei diferențe între taxa stabilită în baza legislației interne în vigoare până la data de 01 iulie 2008 și cea stabilită în temeiul unui act normativ adoptat ulterior datei la care a luat naștere raportul juridic fiscal și care este stabilită pe alte principii și are altă destinație.
Pentru considerentele mai expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile contencios administrativ fiscale promovate de recurenta - reclamantăP Nși recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 77/CF din 26 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la09 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red.
tehnored. 2 ex.
20 ian. 2009
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac, Vasilică Pintea, Lăcrămioara Moglan
