Contestație act administrativ fiscal. Decizia 801/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 801/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P împotriva sentinței civile nr. 88/CF din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar, prin intermediul compartimentului arhivă al acestei instanțe, precizări scrise formulate de intimatul-reclamant, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant, instanța pune în discuție excepția tardivității recursului și urmează a rămâne în pronunțare cu privire la excepție.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, DGFP N și MINISTERUL FINANAȚELOR PUBLICE, a solicitat obligarea pârâților la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 5464 lei actualizată cu dobânda legală și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că la data de 5-05-2008, achiziționat din Germania un autoturism marca Volkswagen Passat Variant pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială în sumă de 5464 lei.
Reclamantul consideră nelegală taxa față de prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă (11) pârâta Nas olicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu încalcă Tratatul Uniunii Europene, neputându-se astfel invoca încălcarea prevederilor art.90, iar restituirea sumelor de la buget se face în condițiile art.117 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin OG nr.92/2003 republicată, condiții care nu sunt îndeplinite de debitoare, la data cererii. A mai arătat că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu. DGFP în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor publice Nad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Prin sentința 88/28.05.2009 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Direcția Generala a Finanțelor Publice N și Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtaAdministrația Finanțelor Publice Nși a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice N să restituie reclamantei suma de 5464 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare cu dobânda legală de la data încasării -- și până la plata efectivă, fiind obligată și să plătească reclamantului suma de 39 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul a achitat in contul Trezoreriei N suma de 5404 lei, taxă de primă înmatriculare pentru un autoturism fabricat în anul 2002, cumpărat din Germania, iar prin cererea înregistrată la. P N, sub nr.24144 reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară reglementărilor comunitare. În acest context, apreciază ca întemeiată excepția invocată de către Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP N, urmând a fi admisă, raportul juridic dedus judecății fiind legat între plătitorul taxei de primă înmatriculare și organul fiscal ce pretins și încasat taxa și s-a pronunțat asupra cererii de restituire a acesteia în prealabil.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național și că în conformitate cu jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de EJ. în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența EJ. (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor. Așadar, reține instanța, este incidentă încălcarea art.90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat, iar din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Reținând în speța că suma plătită de către reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, a statuat că taxa trebuie restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta să fie obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin 3 din OG nr.9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P
În motivarea recursului recurenta arată că avea obligația, potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României, de respecta legile în vigoare și astfel restituirea taxei speciale de înmatriculare, s-ar fi realizat cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor constituționale, taxa specială fiind reglementată prin art. 241din Legea 571/2003 cu modificările aduse prin Legea 343/2006, text de lege ce nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Susține recurenta că taxa avută se aplică tuturor autoturismelor indiferent de locul fabricației și astfel nu se poate vorbi de un regim fiscal discriminatoriu, că, chiar și într-o atare situație obligația de confirmare a legislației aparține autorităților competente potrivit art. 21 al. 3 din Legea 24/2000.
Se solicită să se aibă în vedere prevederile art. 11 din OUG50/2008 precum și data de curgere a dobânzilor, respectiv data formulării cererii de restituire și nu data încasării taxei.
Intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată, sub aspectul motivelor invocate, constată fondat recursul numai în raport de ultimul motiv de recurs.
Astfel, potrivit art. 124 al. l din Codul d e procedură fiscală în vigoare la data achitării taxei de primă înmatriculare pentru sumele de restituit sau rambursat de la buget, contribuabilii au drept la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 al. 2 Cod procedură fiscală sau 70, după caz, restituirea sumelor fiind consacrată prin art. 117 Cod procedură fiscală.
Potrivit art. 70 cererile depuse de către contribuabili se soluționează în termen de 45 zile de la înregistrare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 124 și 70 al. 1 din Codul d e procedură fiscală, rezultă că reclamanta - intimată avea dreptul de a solicita dobânda pentru suma de 5.464 lei supusă restituirii, începând cu ziua următoare aceleia în care se împlinise termenul de 45 zile de la data solicitării restituirii.
În cauză cererea de restituire fost formulată la 13 februarie 2009, dată de la care curge termenul de 45 zile prevăzut de art. 70 Cod procedură fiscală și de la care curge dobânda legală din materia fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 din proc.fiscală.
Este adevărat că instanța a acordat relamantului dobânda legală calculată conform art.3 alin 3 din OG nr.9/2000 și nu dobânda fiscală așa cum dispune proc. friscală însă acest aspect nu a fost criticat de niciuna din părți.
Prin hotărârea recurată dobânda a fost acordată începând cu data achitării taxei a cărei restituire s-a solicitat la 13 februarie 2009. Cum prin cererea de recurs s-a criticat de recurent doar faptul că dobânda a fost acordată de la data plății și nu la data cererii de restituire, solicitând ca instanța să acorde dobânda de la această dată, instanța, în respectarea principiului disponibilității, va admite recursul sub acest aspect și va modifica în parte sentința recurată numai cu privire la data de la care sunt datorate dobânzile în limita criticilor formulate de recurentă urmând să oblige recurenta la plata dobânzii stabilită de instanță începând cu data formulării cererii de restituire, respectiv 13.02.2009
Celelalte motive nu se fondează, instanța de fond a reținut o situație de fapt în concordanță cu probele administrate și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 148 al. 4 din Constituția României și a art. 90 din Tratatul E statuând că aplicarea dispozițiilor art. 2141din codul fiscal autoturismelor second-hand sunt contrare dreptului comunitar.
Astfel în ceea ce privește principiul constituțional consacrat prin art. 1 al. 5 din Constituție, potrivit căruia este obligatorie respectarea legilor și a Constituției, susținerea recurentului este corectă însă acest text constituțional trebuie interpretat coroborat cu art. 148 (2) din legea fundamentală potrivit căruia urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Pe de altă parte, potrivit art. 17 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit alin. 2 din același articol Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică. În acest context organele fiscale sunt doar reprezentanții statului în raporturile juridice fiscale, restituirea sumelor plătite de contribuabili în temeiul unor acte normative contrare dreptului comunitar realizându-se de la bugetul de stat în condițiile art. 117 din Cod procedură fiscală și nu din bugetul propriu al organului fiscal.
Este adevărat că dispozițiile legale care consacră taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii într-o altă procedură internă sau europeană, însă Constituția consacră prin art. 148 al. 4 obligația judecătorului național de a garanta îndeplinirea obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile art. 148 alin 2. Potrivit acestora din urmă norme constituționale Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare, sunt obligatorii și au, în raport cu legile interne, o aplicare prioritară.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și de a înlătura legea internă când este contrară celei comunitare fiind fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie, în acest context fiind nefondată și critica privitoare încălcarea prevederilor Legii 24/2000
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată, taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 9 proc. Civ. pentru primul motiv de recurs analizat și în temeiul art. 312 alin. 3 proc. Civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată numai sub aspectul datei de la care curg dobânzile pentru suma a cărei restituire s-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a municipiului P, cu sediul în P N,- Bis, județul N, împotriva sentinței civile nr. 88/CF din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în P N,-, - 12,. C,. 55, județul N, și cu intimații - pârâți Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în P N,- Bis, județul N șiMinisterul Finanțelor Publice, cu sediul în B, Sector 5,-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N să plătească dobânda legală începând cu data formulării cererii de restituire, respectiv 13.02.2009.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2009.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana |
Grefier, |
Red. Red. tehnored. 7 ex. 20 octombrie 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
