Contestație act administrativ fiscal. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 81/CA
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Pinte Violeta Elena
JUDECĂTOR 3: Tăbâltoc
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta " ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ INSURANCE " sucursala V, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ V, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - Decizia nr.149/2C2/6498/13.01.2009a
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această încheiere. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 23 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra plângerii de față;
Prin decizia nr. 149/2C2/6498 din 13 ianuarie 2009, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a respins, ca nefondată, contestația formulată de Asigurarea Românească Vienna Insurance - Sucursala V, în contradictoriu cu autoritatea contractantă Direcția Silvică
Pentru a se pronunța astfel, organul administrativ - jurisdicțional a reținut că, conform procesului verbal de deschidere a ofertelor, pentru lotul 2, oferta depusă de a avut prețul cel mai scăzut, iar autoritatea contractantă, în aplicarea dispozițiilor art. 200 du nr.OUG 34/2006 și a art. 13 din nr.HG 925/2006, a desemnat-o ca și câștigătoare a procedurii de achiziție publică, oferta având, potrivit dispozițiilor art. 171 din nr.OUG 34/2006, caracter obligatoriu, din punct de vedere al conținutului, pe toată perioada de valabilitate stabilită de autoritatea contractantă, ofertă financiară și tehnică pentru care fiecare dintre ofertanți își asumă întreaga responsabilitate.
Consiliul a apreciat totodată că dispozițiile art. 21 alin. 2 din Ordinul nr. 20/17 noiembrie 2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca și eventualele sancțiuni pentru nerespectarea acestora, pot fi constatate și aplicate doar de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în raport direct cu societățile de asigurări, nefiind atributul autorității contractante de a aprecia ca neconforme (pe motive legate de nivelul discountului acordat) o ofertă fermă asupra căreia ofertantul își asumă răspunderea.
Consiliul a reținut că, de altfel, variantele și posibilitățile de acordare a facilităților de către societatea de asigurări la încheierea de asigurări RCA, sunt, conform ofertelor publice ale acestora, extrem de variate și complexe, nefiind posibilă calcularea, de fiecare dată, a unui procent de discount peste care nu ar mai fi asigurată legalitatea și că, oricum, autoritatea contractantă nu se află în situația de a putea proba nelegalitatea ofertei depuse de ofertantul și de a constata neîncadrarea în vreuna din situațiile prevăzute de art. 36 alin. 1 sau 2 din nr.HG 925/2006, ea având doar obligația de a evalua oferta în cauză exclusiv funcție de criteriul de atribuire stabilit prin documentația elaborată.
Împotriva acestei decizii a formulat plângere contestatoarea, care critică hotărârea organului administrativ - jurisdicțional pe motiv că în mod greșit s-a reținut că autoritatea contractantă nu ar avea obligația verificării sumei ofertate de câștigător.
Ori, sub acest aspect, petenta apreciază că cei implicați în procedura achiziției publice erau obligați să constate că suma ofertantă este mult prea mică față de cea standard și că acest fapt este fie urmarea faptului că s-a acordat la tariful de bază o reducere mai mare decât cea maximă de 25 %, aprobată de A, prin Ordinul nr. 20/2008, fie că s-a efectuat o încadrare incorectă, cu nerespectarea art. 21 din Ordinul menționat.
Petenta mai susține că dispozițiile art. 21 alin. 2 din Ordinul nr. 20/2008 al au fost interpretate greșit, ignorându-se faptul că raportarea trebuia făcută la tarifele de primă notificare, publicate pe site-ul fiecărui asigurător, că prima de asigurare se calculează pentru un an întreg de subscriere și că tarifele trebuiau raportate la anul pentru care se acordă asigurarea, oferta nerespectând nici una din aceste dispoziții.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Scopul aplicării procedurii reglementată de nr.OUG 34/2006 este, astfel cum rezultă din chiar documentația de atribuire, furnizarea de servicii de asigurare a autovehiculelor pentru avarii și furt CASCO și de asigurare a vehiculelor și autovehiculelor de răspundere civilă auto RCA, servicii în cadrul cărora prestatorul (societatea de asigurare) - se obliga să despăgubească pe achizitor (autoritatea contractantă) împotriva oricăror reclamații și acțiuni în justiție, ce ar fi rezultat din încălcarea unor drepturi de proprietate, și plata de daune interese, costuri, taxe și cheltuieli de orice natură pentru bunurile asigurate.
În vederea atribuirii contractului de achiziție a acestui tip de servicii, autoritatea contractantă a stabilit prin fișa de date a achiziției, un unic criteriu și anume "prețul cel mai scăzut al serviciilor pe fiecare lot", după "analizarea cerințelor minime de calificare".
În concordanță cu cele stabilite prin documentația de atribuire a contractului de servicii "Asigurări CASCO și RCA" și cu prevederile art. 200 din nr.OUG 34/2006, autorității contractante din prezenta cauză îi revenea astfel o singură obligație principală, anume aceea de a stabili oferta câștigătoare pe baza unicului criteriu de atribuire precizat în anunțul de participare și documentația de atribuire, respectiv cel mai scăzut preț pentru primele de asigurare, pe care achizitorul trebuia să le plătească prestatorului, după prealabila verificare a îndeplinirii cerințelor minime de calificare.
Ca atare, raportat la obiectul și natura activității a cărei prestare face obiectul contractului - plata de despăgubiri în cazul producerii cazului asigurat - autoritatea contractantă nu avea, astfel cum în mod corect a reținut și Consiliul, obligația de a verifica modul în care asigurătorul și-a format prețul ofertat și nici de a aprecia dacă nivelul discountului se încadrează sau nu în limitele stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor și nici a cerceta dacă schema de asigurare este conformă cu practicile concurențiale și prudențiale acceptate în materia asigurărilor de bunuri, atâta timp cât, potrivit art. 171 din nr.OUG 34/2006, oferta prezentată de are caracter obligatoriu, din punct de vedere al conținutului, pentru aceasta, pe toată durata de valabilitate stabilită de către autoritatea contractantă.
Dacă nu respectă, în activitatea ce o desfășoară, prevederile Ordinului nr. 20/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, nu este atributul autorității contractante să se sesizeze și să investigheze pretinsele nereguli întrucât, pe de o parte, nu are calificarea și competența de a exercita un astfel de control, iar pe de altă parte pentru că singurul lucru care o interesează, legalmente, este să obțină prestarea serviciului la un preț cât mai scăzut, indiferent de riscurile pe care și le-ar asuma, sau la care s-ar expune, prestatorul serviciului; nimic neîmpiedecând-o pe contestatoare să sesizeze ea însăși Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau să cheme în judecată pe comerciantul acuzat de practici neloiale, pentru repararea prejudiciului pretins suferit, toate aceste chestiuni excedând procedurii privind atribuirea contractelor de achiziție publică. Procedură în care se cercetează exclusiv conduita autorității contractante, în raport cu prevederile nr.OUG 34/2006.
Ca atare, constatând că hotărârea organului administrativ - jurisdicțional atacată este temeinică și legală și că problemele ridicate prin plângerea de față exced atributelor autorității contractante și cadrului normativ stabilit prin nr.OUG 34/2006, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge plângerea contestatoarei, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge plângerea introdusă de Asigurarea Românească Vienna Insurance împotriva deciziei nr. 149/2C2/6498 în 13 ianuarie 2009 a Consiliului Național de Soluționare Contestațiilor, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
16.03.2009
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Pinte Violeta Elena, Tăbâltoc
