Contestație act administrativ fiscal. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 815/2009
Ședința publică de la data de 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta - reclamantă SC - & - SRL PNî mpotriva sentinței civile nr.35/CF din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru intimata - Direcția Generală a Finanțelor Publice N și consilier juridic, cu delegație de reprezentare din partea intimatei-pârâte Administrația Finanțelor Publice P N, lipsă fiind recurenta-reclamantă - & - P
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs reclamanta - & - P N, recurs declarat și motivat în termen și legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea, mai constată că recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune copii de pe facturile - și respectiv - menționate în raportul de inspecție fiscală, dar până la acest termen nu au fost depuse la dosar.
Reprezentanta intimatei N arată că organele de control fiscal nu se află în posesia celor două facturi, întrucât acestea nu au fost fotocopiate. Totodată, arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatei Administrația Finanțelor Publice PNa rată, de asemenea, că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta intimatei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice N, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică având în vedere ansamblul probatoriului administrat în cauză, din care rezultă că facturile arătate de societatea reclamantă, nu au fost menționate în contabilitatea acesteia într-o modalitate care sa reflecte susținerile acesteia, în sensul că utilajele achiziționate au fost folosite ca piese de schimb.
Reprezentanta intimatei-pârâte Administrația Finanțelor Publice PNa vând cuvântul achiesează la concluziile puse de reprezentanta intimatei P N, solicitând respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
E
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ de față reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr-, reclamanta - & Lac hemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 429/09 noiembrie 2007 și a Deciziei nr. 41/24 ianuarie 2007 (de respingere a contestației administrative împotriva deciziei de impunere).
Reclamanta a susținut, în esență, că în luna decembrie 2004 achiziționat de la L un autotractor și o remorcă, potrivit facturilor nr. -/12 decembrie 2004 și nr. -/12 decembrie 2004, achitând prețul total de 99.000 lei, din care 28.810 lei -
Reclamanta a arătat că organele fiscale i-au respins în mod nelegal cererea de deducere a - aferentă celor două facturi, considerând că bunurile achiziționate nu au fost utilizate de societate în folosul operațiunilor sale taxabile și nu s-a justificat cu documente care a fost destinația finală a acestor bunuri.
Reclamanta consideră că pârâtele au dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 145 din Legea 571/2003, susținând că operațiunea de achiziționare a celor două mijloace de transport a fost reală, prețul a fost plătit, facturile au fost legal întocmite și înregistrate în contabilitate, iar în ce privește destinația finală a celor două autovehicule - a arătat că acestea au fost folosite pe părți componente, ca piese de schimb pentru alte mașini ale societății. În opinia reclamantei această destinație are semnificația utilizării bunurilor în folosul operațiunilor sale taxabile.
Prin sentința civilă nr. 35/CF/26 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca nefondată, reținând în esență că operațiunile taxabile ale reclamantei sunt transportul și prelucrarea masei lemnoase, ori față de acest obiect de activitate, ca urmare a schimbării destinației economice a bunurilor achiziționate, reclamanta nu mai este îndreptățită la deducerea
A mai reținut tribunalul că cele două autovehicule nu au fost achiziționate ca piese de schimb, iar prețul lor a fost stabilit ca fiind corespunzător unor autovehicule destinate transportului de masă lemnoasă, cu includerea unui A corespunzător acestei destinații.
Ca urmare, constatând că reclamanta nu avea dreptul de a deduce aferent celor două facturi, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - & - L, care a invocat nelegalitatea soluției instanței de fond în raport de dispozițiile art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă și 3041Cod procedură civilă, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs societatea arată că îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 145 al. (3) din Legea 571/2003, în sensul că bunurile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile; că în orice situație cota de este aceeași, respectiv 19 %, indiferent dacă se achiziționează mijloace de transport sau piese de schimb, că opinia exprimată de instanța de fond, în sensul că "nu a fost încălcată legea în speța de față" trebuia să conducă la o altă concluzie, respectiv aceea a temeiniciei acțiunii promovate.
Intimata - - Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât recurenta - reclamantă nu este îndreptățită la rambursarea
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Societatea recurentă a dedus în sumă de 18.810 lei, înscrisă în facturile nr. 0-/12 decembrie 2004 și nr. -/12 decembrie 2004 emise de L M, facturi în baza cărora a achiziționat mijloace de transport în valoare de 99.000 lei (tractor și semiremorcă platformă transport bușteni).
Organele de inspecție fiscală au constatat că mijloacele de transport achiziționate nu au fost destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, motiv pentru care nu au acordat drept de deducere pentru taxa pe valoare adăugată în sumă de 18.810 lei, consecința fiscală a acestei măsuri fiind respingerea la rambursare a taxei în sumă de 18.574 lei și stabilirea în sarcina - & Lau nei taxe pe valoarea adăugată de plată în sumă de 236 lei și a accesoriilor aferente în sumă de 3.156 lei.
Constatările organelor de inspecție fiscală au la bază declarația administratorului societății contestatare, potrivit căreia mijloacele de transport în cauza nu au fost înmatriculate pentru ca acestea se înmatriculează în momentul când sunt puse în circulație, precum și faptul că acestea au fost achiziționate pentru a fi folosite în activitatea firmei, dar datorită situației că firma a intrat în perioada de stagnare a activității nu au mai fost înmatriculate, dar au fost folosite piese de schimb pentru cele funcționale.
În cauză sunt incidente următoarele prevederi legale:
Referitor la dreptul de deducere:
Art. 145 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
" (3) Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă;"
Art. 50 alin. 3 din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
" (3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) și (2) trebuie îndeplinite următoarele cerințe:
a) bunurile respective urmează a fi utilizate pentru operațiuni care dau drept de deducere;
b) persoana impozabilă trebuie să dețină o factură fiscală sau un alt document legal aprobat, prin care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor achiziționate".
Organele fiscale au procedat corect, înlăturând apărările societății în sensul că utilajele achiziționate ar fi fost utilizate ca piese de schimb pentru alte utilaje.
Pentru a se reține acest argument ar fi fost necesar ca societatea să prezinte documente contabile în acest sens, respectiv: decizie de casare a mijloacelor fixe, proces - verbal privind piesele rezultate din dezmembrări, dovada încorporării acestor piese în alte utilaje.
Ori recurenta - reclamantă nu a probat aceste aspecte, după cum nu a administrat probe nici cu privire la utilajele despre care susține că au fost reparate cu piese de schimb provenite de la autovehiculele achiziționate în decembrie 2004.
Așa fiind, este corectă concluzia instanței de fond, în sensul că cele două autovehicule menționatenu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei.
Este adevărat că, așa cum a susținut recurenta - reclamantă, cota de este aceeași, indiferent de titlul cu care au fost achiziționate bunurile (mijloacele de transport sau piese de schimb), dar acest lucru nu este în măsură să conducă la o altă soluție.
În ce privește constatarea instanței de fond, în sensul că "nu a fost încălcată nici prevedere legală", aceasta se referea strict la schimbarea destinației economice bunurilor achiziționate - din mijloace de transport în piese de schimb.
Instanța de fond reține, însă, în argumentarea acestei chestiuni, că respectiva schimbare a destinației bunurilor achiziționate nu echivalează cu dreptul reclamantei de a deduce, concluzie corectă în raport de situația de fapt și de prevederile sus invocate.
Față de considerentele expuse, constatând că toate criticile recurentei - reclamantei sunt neîntemeiate, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, se va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul contencios administrativ declarat de recurenta - reclamantă C- & - LPNcu sediul în-,. 29 împotriva sentinței civile nr.35/CF din 26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice P N, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,15 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 5 ex.
29 oct.2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
