Contestație act administrativ fiscal. Decizia 829/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia civilă nr. 829/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 64 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ca fiind declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La solicitarea instanței, intimatul-reclamant depune un set de acte care fac dovada că autoturismul a fost achiziționat din Germania, contractul de vânzare-cumpărare și cartea de identitate a vehiculului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței tribunalului. respectiv restituirea taxei de primă înmatriculare și a dobânzilor legale până la data plății potrivit dispozițiilor art. 1084 cod civil coroborat cu art. 2141din Codul fiscal, precum și a încălcării dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 64/CF/19.09.2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice N;
- a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei speciale pentru suma de 5464,07 lei, cu dobândă legală;
- a respins capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr. -/31.01.2008;
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul Fiscal, în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. În urma modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților. În practică însă s-a făcut distincție între necomercianți și comercianți ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministerului, Economiei și Finanțelor nr. 418/2007 pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul a invocat incidența art. 90 alin. 1 (ex. art. 95) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatul de Instituire a Comunității Europene un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de EJ. în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența EJ. (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor. Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
Un sistem de impozite este compatibil cu art. 90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art. 90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90. Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 alin. 2 și 4.
Chitanța seria - nr. -/31.01.2008, ce face dovada plății de către reclamant a taxei speciale instituite prin art. 2141- 2143din Codul fiscal, nu constituie un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. De asemenea, acest act nu poate fi considerat act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art. 41 din Codul d e procedură fiscală.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
3. În cauză nu poate fi reținută culpa sa întrucât actele emise de Administrația Finanțelor Publice P N nu au fost anulate de instanță, iar textele legale în baza cărora s-a dispus obligarea la plata taxei speciale de primă înmatriculare erau în vigoare la data plății. Prin urmare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu este fondat.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 10.683,32 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
Recurenta-pârâtă nu poate pretinde respectarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală referitoare restituirea sumelor de la buget atâta vreme cât ea însăși nu a respectat dispozițiile codului referitoare la individualizarea obligației fiscale și la posibilitatea ei de contestare.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
3. Pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă întrucât acțiunea a fost admisă, chiar dacă în parte, Administrația Finanțelor Publice PNf iind obligată la restituirea taxei speciale în litigiu.
Nu este suficient ca textele legale în baza cărora taxa a fost colectată să fi fost în vigoare pentru ca aplicarea art. 274 din Codul d e procedură civilă să fie înlăturată. Aceasta întrucât pârâta, în calitatea sa de autoritate publică, adică de organ de stat, nu poate invoca împotriva particularilor dispoziții legale interne contrare dreptului comunitar, dat fiind efectul direct vertical al dispozițiilor tratatelor originare. Potrivit art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României la Uniunea Europeană, de la data aderării dispozițiile tratatelor originare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin aceste tratate și prin Tratatul de aderare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pîmpotriva sentinței civile nr. 64 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
2 ex. 30 dec.2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
