Contestație act administrativ fiscal. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și
CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 83/CA/2008 -
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vîrtop Florica JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu
- - - JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursurile în contencios administrativ declarate de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMd in S M, Romană nr.3-5 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5 împotriva Sentinței nr. 221/CA pronunțată la 06.06.2007 de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul reclamant - S M, cu sediul în S M, Șoseaua S M - Z km 9,5 și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL PENTRU BIROUL DE CONTROL AL ȘI ADMINISTRĂRII PUBLIC ȘI PRIVAT AL STATULUI, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect
CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul reclamant - SMc onsilier juridic în baza delegației nr.176/27.02.2008, lipsă fiind recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL PENTRU BIROUL DE CONTROL AL ȘI ADMINISTRĂRII PUBLIC ȘI PRIVAT AL STATULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la al treilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ Bar ăspuns adresei, după care:
INSTANȚA, nefiind alte excepții sau chestiuni prealabile, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimatul reclamant - SMs olicită respingerea recursurilor, menținerea ca legală a hotărârii Tribunalului Satu Mare, susținând că art. 145 alin.13 al Codului Fiscal obligă societatea ca sumele deduse și neutilizate să fie virate la bugetul de stat sau bugetul local. Taxa dedusă este obligatoriu să fie vărsată la bugetul local, însă, în opinia sa, în speță obligativitatea este eronată, astfel cum rezultă din probatoriul depus în cauză. Societatea are dublă finanțare, atât de la bugetul statului cât și de la bugetul jud. S M, a plătit TVA, la bugetul consolidat fiind virate sumele reprezentând TVA. Societatea a fost amendată, iar sumele au fost virate la buget.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 221/CA din 06 iunie 2007, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta S M cu sediul în localitatea S M, Șoseaua S M-Z km 9,5 împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SME. Romană nr. 3-5,. B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - DE CONTROL AL ȘI ADMINISTRĂRII PUBLIC ȘI PRIVAT AL STATULUI și, în consecință:
A anulat Decizia nr. 32920/30.06.2006 emisă de SMp rivind soluționarea contestației reclamantei înregistrată sub nr. 32920/27.04.2006, admite în parte contestația reclamantei, în sensul că,
A anulat în parte Decizia de impunere nr. 142/28.03.2006 emisă de ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 23577/27.03.2006 ce a stat la baza emiterii acesteia, cu privire la stabilirea în sarcina reclamantei a TVA suplimentar în cuantum de 22.213,06 RON, precum și a accesoriilor aferente acestei sume.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la rambursarea TVA în sumă de 11.865 RON aferentă perioadei octombrie 2005 - decembrie 2005.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei o parte din cheltuielile de judecată suportate în cuantum de 1.200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
Reclamanta SMe ste o regie autonomă de interes local, sub autoritatea Consiliului Județean SMî nființată în baza HG nr. 125/1992, modificată prin HG nr. 731/1992 și HG nr. 23/1992 la data de 09.03.1992.
În această calitate, reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. 13 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit căruia:
"Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau la bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar bugetar și financiar contabil, emise de ".
Prin cererea de rambursare nr. 17501/25.01.2006, reclamanta a solicitat rambursarea sumei de 11.865 lei aferentă perioadei octombrie 2005 - decembrie 2005, sumă care potrivit raportului de inspecție fiscală (fila 4 din raport, fila 10 din dosar) întocmit urmare a acestei cereri de rambursare provine din activitățile curente, în principal din faptul că unitatea efectuează operațiuni de export cu drept de deducere (aterizări externe de aeronave).
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. 23577/27.03.2006 întocmit de Biroul de Control al și administrării patrimoniului public și privat al statului se propune respingerea cererii de rambursare a TVA solicitat în cuantum de 11.865 lei și se stabilesc în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare, respectiv 23.219,34 lei TVA și 1.346,72 lei majorări de întârziere aferente TVA.
Cu ocazia controlului efectuat de către organele fiscale, s-a constatat că investițiile efectuate de S M se realizează din alocarea de la Consiliul Județean SMa unor alocații bugetare pentru investiții din două surse de finanțare: fondul special al civile și alocații bugetare cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat al regiei. Prin urmare, unitatea avea obligația de înregistrare în jurnalul de cumpărări TVA deductibil aferent facturilor fiscale privind investițiile, de a utiliza TVA astfel dedus pentru finanțarea aceluiași obiectiv de investiții, iar pentru sumele deduse și neutilizate, avea obligația virării acestora către bugetul de stat sau bugetul local.
În perioada octombrie-decembrie 2005 reclamanta nu a înregistrat în jurnalul de cumpărări TVA din facturile fiscale emise în această perioadă, ci a înregistrat întreaga valoare a facturilor pe Contul 231 " corporale în curs", neînregistrând TVA-ul deductibil al cărui cuantum total se ridică la suma de 22.213,06 Ron. De asemenea, s-a constatat că reclamanta, în perioada de referință, a dedus TVA din facturile fiscale emise în realizarea obiectivelor de investiții în cuantum de 1.006,228 RON, dar această sumă nu a fost utilizată pentru același obiectiv de investiții și nu a fost virată bugetului de stat sau bugetului local până în 25.01.2006 conform Ordinului nr. 1952/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2005.
În baza acestui raport de inspecție fiscală, s-a emis Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 142/28.03.2006 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a TVA trimestrial suplimentar în cuantum de 23.219 lei și majorări de întârziere în cuantum de 1.347 lei și s-a respins cererea de rambursare a TVA în sumă de 11.865 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 142/28.03.2006 reclamanta a formulat contestație potrivit art. 185.proc.fiscală, contestație respinsă de SMp rin Decizia nr. 32920/30.06.2006.
La solicitarea reclamantei, în vederea verificării realității de fapt a constatărilor cuprinse în procesul verbal de control, în cauză s-a efectuat o expertiză judiciară contabilă de către expert contabil (filele 95-101).
În urma expertizării facturilor emise de furnizorii de prestări servicii, expertul a constatat că suma de 22.213 lei TVA a fost achitată de către S M, la furnizorii de servicii și, fiind înregistrată în baza facturilor primite în Contul 231 "imobilizări corporale în curs", a avut loc o reîntregire a disponibilităților de investiții, alocate din bugetul statului, conform art. 145 alin. 13 din Legea nr. 571/2003, deci nu era cazul de solicitare a rambursării de la bugetul statului. Faptul că aceste facturi nu au fost înregistrate în registrul jurnal de cumpărări, nu era posibilă trecerea acestei sume în decontul de TVA pentru a solicita rambursarea sumei de mai sus. De asemenea, expertul a constatat în urma expertizării facturilor primite de la furnizori, care au conținut și TVA, că acestea au fost înregistrate direct în contul de investiții, Cont 231 "imobilizări corporale în curs", astfel unitatea a justificat folosirea alocației bugetare pentru investiții la nivelul aprobat, adică din suma de 83.000 lei, a realizat 81.994 lei, iar diferența de 1.006 lei a fost restituită Consiliului Județean. Expertul apreciază că, în urma virării la bugetul statului a sumei de 22.213 lei reprezentând TVA deductibil, a avut loc o dublă impunere, în primul rând cu ocazia achitării facturilor către furnizori și în al doilea rând cu ocazia achitării și către bugetul statului. a achitat suma totală de 24.566 lei la care a fost obligată pe baza deciziei de impunere nr. 142/28.03.2006 pe baza procesului verbal de compensare și a ordinelor de plată întocmite.
Față de starea de fapt anterior reținută, instanța a apreciat că organul de control a aplicat greșit dispozițiile art. 145 alin. 13 din Legea nr. 571/2003.
Constatând faptul că reclamanta în mod greșit a înregistrat TVA aferent facturilor primite de la furnizori în legătură cu obiectivele de investiții finanțate de la bugetul de stat sau bugetul local în Contul 231 "imobilizări corporale în curs" și nu în jurnalul de cumpărări, precum și faptul că în mod greșit, reclamanta nu a solicitat la deducere TVA aferentă acestor facturi, organul fiscal, în mod eronat, cu interpretarea greșită a legii, a apreciat că prin nededucerea și nesolicitarea la deducere a TVA, neutilizarea TVA dedus pentru realizarea aceluiași obiectiv de investiții, reclamanta ar fi obligată la plata acestui TVA la bugetul de stat.
În primul rând, organul fiscal nu a identificat sursa de finanțare a sumelor utilizate pentru realizarea obiectivelor de investiții și bugetul în care, în caz de respectare a dispozițiilor art. 145 alin. 13 Cod fiscal trebuia virat acest TVA, respectiv dacă aceste sume provin de la bugetul de stat sau de la bugetul local. Față de sursa de finanțare a SM precizată chiar de către organul de control fiscal se constată că investițiile efectuate de S MAREA provin din alocații bugetare din două surse de finanțare, fondul special al societății civile și alocații bugetare cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat al regiei. Astfel că, în cazul în care reclamanta ar fi fost obligată să restituie TVA dedus bugetului de la care a primit finanțarea, cea mai M parte a acestui TVA trebuia plătit bugetului local al Consiliului Județean S M și nu bugetului de stat. concret sau procentual bugetul de la care provine sursa de finanțare și obligând reclamanta să achite bugetului de stat întregul TVA potrivit art. 145 alin. 3 Cod fiscal, organul fiscal a procedat nelegal, întrucât reclamanta nu datora bugetului de stat întreaga sumă stabilită în sarcina acesteia și a dispus cu privire la sume de bani datorate altui buget și în legătură cu care nu avea competență materială potrivit art. 32 și urm. proc.fiscală.
În al doilea rând, s-a constatat că, prin greșita înregistrare a facturilor furnizorilor, reclamanta a pierdut dreptul de deducere a TVA aferent acestor facturi. Prin această înregistrare eronată, reclamanta a încălcat normele legale aplicabile în materie, fapt pentru care a și răspuns din punct de vedere contravențional, însă se constată că prin fapta sa aceasta nu a produs nici un prejudiciu bugetului de stat sau bugetului local.
Astfel, deși îndreptățită la deducerea TVA aferentă facturilor fiscale emise de furnizor prin pierderea acestui drept de deducere, TVA achitată de către reclamantă furnizorilor a rămas în bugetul general consolidat al statului.
Prin dispozițiile art. 145 alin. 13 Cod fiscal s-a intenționat acordarea unor facilități unităților finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetul local, respectiv s-a creat posibilitatea ca întreaga sumă acordată de la bugetul public pentru realizarea unor obiective de investiții de interes public să fie utilizată pentru realizarea investițiilor fără a fi supuse unor taxe și impozite indirecte. Acesta a fost scopul pentru care beneficiarii finanțării au fost obligați să deducă TVA aferent facturilor privind obiectivele de investiții și să utilizeze acest TVA pentru realizarea aceluiași obiectiv de investiții. În măsura în care TVA astfel dedus nu este reutilizat conform destinației sale speciale acesta urmează să fie restituit bugetului de la care a fost primit.
În speță, reclamanta nededucând TVA aferent facturilor nu a beneficiat de acesta pentru a putea fi realizat același obiectiv de investiții, astfel că nu dispunea de acest TVA pentru a-l restitui la finele exercițiului bugetar ca neutilizată.
Organul fiscal, procedând la stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de a restitui o sumă de bani la bugetul de stat, de care nu a beneficiat, a determinat îmbogățirea fără just temei a bugetului de stat care, încasând deja același TVA de la furnizor urmă să primească aceeași sumă de bani, realizându-se astfel o dublă impunere cu privire la mărfurile achiziționate de către reclamantă.
Pe de altă parte se constată că, față de sursa de finanțare a reclamantei, în măsura în care reclamanta ar fi dedus TVA aferent facturilor fiscale și nu ar fi utilizat suma încasată pentru realizarea aceluiași obiectiv de investiții în legătură cu care a fost achitată, aceasta trebuia să restituie TVA astfel dedus în cea mai M parte bugetului local și nu bugetului de stat. Legat de acest aspect al speței, în baza raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, instanța constată că, în fapt, prin nededucerea de către reclamantă a TVA aferent facturilor fiscale emise de furnizori și prin înregistrarea acestora în contul "imobilizări corporale în curs", acest TVA a fost utilizat în scopul urmărit de legiuitor, respectiv pentru realizarea obiectivelor de investiții aflate în curs. Astfel, nu s-a creat vreo pagubă nici în bugetul local, destinația specială a fondurilor alocate fiind practic realizată, pentru nerespectarea dispozițiilor legale în materie reclamanta răspunzând din punct de vedere contravențional.
În legătură cu suma de 1.006,4 lei reprezentând TVA dedus de către reclamantă și neutilizat pentru realizarea aceluiași obiectiv de investiții, se constată că potrivit art. 145 alin. 13 Cod fiscal reclamanta avea obligația de aor estitui bugetului de la care a provenit sursa de finanțare, plata ulterioară a acesteia neîmpietând asupra temeiniciei actului administrativ fiscal prin care obligația de plată a acesteia a fost stabilită.
În ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la rambursarea TVA în sumă de 11.865 lei RON aferentă perioadei octombrie 2005 - decembrie 2005, instanța a constatat că, în conformitate cu art. 1169 Cod civil, reclamanta nu a produs în cauză nici o probă pentru a justifica faptul că TVA solicitată la rambursare provine din activitățile curente ale reclamantei și că acest TVA nu ar avea același regim juridic cu cel stabilit în mod suplimentar de către organul fiscal. Nelegalitatea actelor administrativ fiscale contestate fiind susținută doar prin prisma dispozițiilor art. 145 alin. 13 Cod fiscal, instanța a apreciat prin prisma reținerilor organului de control fiscal și a raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză că, în măsura în care TVA solicitată la rambursare pentru perioada octombrie 2005 - decembrie 2005 are același regim juridic cu cel stabilit suplimentar de către organul fiscal, reclamanta nu mai este îndreptățită la rambursarea acestei sume datorită eventualei înregistrări eronate a acesteia. În măsura în care TVA solicitată de către reclamantă este aferentă altor facturi fiscale decât cele reglementate de art. 145 alin. 13 Cod fiscal, fapt de altfel nesusținut și nedovedit în cauză, instanța a apreciat că îndreptățirea reclamantei la rambursarea acestei TVA nu este dovedită prin probele administrate în cauză.
Față de considerentele anterior expuse, instanța a apreciat că actele administrativ fiscale contestate de către reclamantă sunt parțial nelegale, respectiv cu privire la stabilirea în sarcina reclamantei a obligației de plată a TVA suplimentar în cuantum de 22.213,06 RON aferent facturilor fiscale achitate în vederea realizării unor obiective de investiții finanțate de la bugetul de stat sau bugetul local. În consecință, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d, art. 10 din Legea nr. 554, art. 188 alin. 2.proc.fiscală, art. 274.proc.civ. și a textelor de lege amintite, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantei, să anuleze decizia emisă de S M, să admită în parte contestația reclamantei în sensul că va anula în parte Decizia de impunere nr. 142/28.03.2006 cu privire la suma de 22.213,06 lei de mai sus, a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la rambursarea TVA în sumă de 11.865 lei și a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.200 lei, reprezentând taxe judiciare și onorariu expert, conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursurilor recurentele au arătat că organul de control a precizat sursele de finanțare a sumelor utilizate pentru realizarea obiectivelor de investiții, iar stabilirea obligațiilor de plată față de bugetul de stat a fost urmare a faptului că regia nu a respectat prevederile art. 145 al.13 Cod fiscal și nu art. 145 al.3 Cod fiscal, cum este scris în sentință, pag.4 al.4.
Faptul că unitatea a achitat sau nu suma de 22.213 lei TVA aferentă facturilor furnizorilor de servicii și bunuri, nu are nici o legătură cu modul de înregistrare a TVA în jurnalele de cumpărări și în contabilitate, fie pe contul 231 " corporale în curs ", fie pe 401 " Furnizori " sau 404 " Furnizori de mobilizări " și nu scutește unitatea de înregistrarea corectă în jurnale cu respectarea prevederilor art. 147 al.3 din Legea nr. 571/2003, ceea ce unitatea nu a întocmit.
Achitarea sau neachitarea facturilor purtătoare de TVA nu are nici o influență, conform normelor legale în vigoare, asupra rambursării sumei negative de TVA.
Organul de control a constatat încălcarea normelor legale referitoare la înregistrarea în registre specifice de TVA a acestor facturi fiscale.
Unitatea avea obligația să deducă și TVA aferentă facturilor fiscale neînregistrate în jurnalul de cumpărări pentru investițiile efectuate din alocațiile bugetare în sumă de 22.213 lei și în baza prevederilor art.145 al.13 din Legea nr.571/2003, deci prin virarea TVA neutilizată către bugetul de stat nu are loc nicidecum o dublă impunere, ci o sancționare a unității prevăzute de actul normativ menționat mai sus.
Până la data întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală nr.23.577/27.03.2006, respectiv data de 27.03.2006, unitatea nu a virat la bugetul de stat TVA aferentă facturilor fiscale pentru care s-a exercitat dreptul deducere în sumă de 1.006 lei, respectiv TVA pentru care nu și-a îndeplinit această obligație în sumă de 22.213 lei, cu toate că suma virată până la data de 25.01.2006, în baza prevederilor pct.3.2 din Normele Metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2005 prevăzute în anexa care face parte integrantă din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1952/2005.
Prin faptul că suma de 22.213 lei a fost înregistrată pe conturile 231 " corporale în curs " și 208 " Alte imobilizări necorporale ", unitatea a evidențiat această sumă în alt mod decât cel prevăzut de lege, care trebuia evidențiată pe contul 4426 " TVA deductibilă " și virată la bugetul de stat sau bugetului local, în cazul neutilizării pentru aceleași obiective legate de investiții.
Legat de faptul că unitatea consideră plata către bugetul de stat sau bugetul local a acestor sume drept dublă impunere, prin faptul că regia achită aceste sume și către furnizori nu reprezintă plata către bugetul de stat. Prin virarea către bugetul de stat a sumelor neutilizate nu se realizează dubla impunere, ci o respectare a legii.
Până la data întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală nr. 23577/27.03.2006, respectiv data de 27.03.2006, unitatea nu a virat la bugetul de stat suma de 22.213 lei, organul de control a calculat accesorii aferente, de la data scadenței, respectiv 25.01.2006 până data întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală nr. 23577/27.03.2006.
În ceea ce privește suma de 1.006,28 lei, a fost dedusă și rambursată, prin actele de control anterioare prezentate verificării pentru a fi reinvestită în același obiectiv, fiind o sumă provenită din alocația bugetară pentru investiții pe anul 2005, acordată unității de Consiliul Județean S
Regia nu a respectat obligațiile legate de a deduce TVA din facturile fiscale pentru investiții, de a utiliza TVA astfel dedusă pentru finanțarea acelui obiectiv de investiții și de a vira bugetului de stat sau bugetului local sumele neutilizate, respectiv nu a respectat prevederile art.145 al.13 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, coroborat cu nr.1952/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2005.
În drept au fost invocate dispozițiile legale menționate în cuprinsul recursurilor.
Prin întâmpinare intimatul - S a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 145 al.13 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, " TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurile de produse cu destinație agricolă, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu TVA dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investire. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale, în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar - bugetar și financiar contabil".
La pct. III 3.2 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1952/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2005, se menționează:
" 3.2 (1) În aplicarea prevederilor art.145 akl.13 din Codul Fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de TVA, care au primit în anul 2005 alocații de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții își exercită dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor achiziționate, în condițiile legii ".
Sumele deduse în anul 2005 cu care au fost reîntregite disponibilitățile de investiții se înregistrează ca reconstituire de plată în conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilități, după caz, deschise la unitățile trezoreriei statului și se utilizează numai pentru plățile aferente aceluiași obiectiv de investiții, până la finele anului 2005.
(2) Sumele deduse și neutilizate pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții reprezentând TVA aferente sumelor și serviciilor achiziționate în cursul anului 2005, inclusiv în luna decembrie 2005 pentru investiții proprii finanțate din sume de la bugetul de stat sau bugetele locale se virează de către agenții economici respectivi la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în conturile 20.30.01.03 " Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anului precedent" și respectiv 21.30.02.03 " Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți până la data de 25 ianuarie a anului 2006".
În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că organul fiscal, procedând la stabilirea în sarcina reclamantului a obligației de a restitui o sumă de bani la bugetul de stat, de care nu a beneficiat, a determinat înregistrarea fără just temei a bugetului de stat care, încasând deja același TVA de la furnizor, urma să primească aceeași sumă de bani, realizându-se astfel o dublă impunere cu privire la mărfurile achiziționate de către reclamantă.
Este nefondată critica recurentei cum că faptul că unitatea a achitat sau nu suma de 22.213 lei TVA aferentă facturilor de servicii și bunuri nu are nici o legătură cu modul de înregistrare în jurnalele cumpărări și în contabilitate, deoarece tocmai împrejurarea că intimatul a achitat suma menționată este prioritară în determinarea sumei negative de taxă față de modul de înregistrare a TVA în jurnalele de cumpărări și în contabilitate, greșeală care poate avea cel mult ca o consecință aplicarea unei amenzi fiscale compartimentului contabil, nu refuzul de regularizare și rambursare a taxei.
- SMa plătit TVA pentru serviciile și bunurile achiziționate în sumă totală de 22.213 lei și ca atare, TVA fiind un impozit indirect și-a îndeplinit obligația de plată a acestuia.
Unitatea avea într-adevăr obligația să înregistreze toate facturile fiscale în jurnalele de TVA și să deducă TVA în sumă de 22.213 lei și să folosească suma dedusă la întregirea disponibilităților de investiții, numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. Organul de control nu a extins verificarea utilizării alocațiilor de la bugetul de stat și bugetul județean, urmărind doar modul de utilizare a acestora din punct de vedere al deducerii TVA din facturile fiscale de investiții. Dacă taxa dedusă a fost reinvestită în același obiectiv sumele deduse și neutilizate, conform prevederilor art.145 al.13 din Codul fiscal, se virează la bugetul de stat sau la bugetul local.
Cum - SMa re dublă finanțare, o mică parte de la bugetul statului și cea mai M parte de la bugetul județului S M, organul de control a făcut greșit aplicarea prevederilor legale menționate mai sus, dispunând obligarea la plata a obligației suplimentare față de bugetul statului și nu față de bugetul județului S M, fără a extinde controlul cu privire la determinarea sursei bugetare de finanțare reinvestibilă.
Dreptul de deducere ia naștere în momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă. - Aeroportul SMa înregistrat suma de 22.213 lei pe conturile 231 și 28 și nu pe contul 4426. Din înregistrările efectuate rezultă indubitabil greșita operare, care nu este în măsură să justifice organul de control să constate că și să stabilească că această sumă nu mai poate face obiectul unei rambursări ulterioare, bazându-se doar pe prevederile art.145 al.13 din Legea nr.571/2003 și pe cele ale nr.1952/2005, fără a le corobora cu prevederile art.148 și 149 din Legea nr.571/2003.
TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate nu a fost practic dedusă, apreciindu-se că nu mai există timp fizic pentru utilizarea ei în același obiectiv de investiții, motiv pentru care a fost înregistrată pe corporale și nu în Alte mobilizări necorporale.
După această operațiune, făcută cu scopul de a nu realiza o plată dute - vino, prin bugetul de stat sau județean, pentru sume negative de taxă pe valoarea adăugată, care urmau oricum după regularizare să facă obiectul rambursării, unitatea a procedat la determinarea sumei negative a TVA pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare prin decontul de TVA.
Prin decontul de TVA, unitatea impozabilă a determinat diferențele dintre suma negativă a TVA cumulată și TVA de plată cumulativ și a stabilit soldul sumei negative a TVA ca fiind în sumă de 22.213 lei în perioada fiscală de raportare. După realizarea acestei operațiuni, unitatea a solicitat rambursarea soldului sumei negative a TVA din perioada fiscală de raportare.
Constatând abaterile de la lege și norme privind înregistrarea TVA, faptul că unitatea nu a evidențiat corect taxa deductibilă și că aceasta nu a fost virată la bugetul de stat sau județean, după sursa de finanțare, organul de control, după stabilirea faptei contravenționale și identificarea contravenientului, avea obligația, pentru a evita dubla impunere, TVA fiind un impozit indirect datorat bugetului de sta, să verifice decontul de TVA, care reprezenta regularizarea de taxă și să stabilească conformitatea acestuia.
Nu s-a procedat astfel, apreciindu-se că obligația de a vira la bugetul de stat sau la bugetul județean TVA dedusă și neutilizată pentru aceleași obiective de investiții este de natură să înlăture dreptul la regularizare și la rambursarea soldului sumei negative de TVA din perioada fiscală de raportare.
Pe de altă parte, afirmația recurentei ca faptul achitării TVA către furnizori nu este echivalent cu achitarea taxei către bugetul de stat, deși adevărată, nu are incidență în cauză, deoarece având în vedere și concluziile expertizei contabile efectuate de expertul, prima instanță, în mod temeinic și legal a reținut că prevederile art.145 al.13 din Codul Fiscal nu au fost încălcate, greșita înregistrare a TVA nefiind de natură să ducă la angajarea obligativității de a achita la bugetul de stat taxa, în condițiile în care aceasta a fost achitată furnizorilor de servicii în baza facturilor emise.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod Procedură Civilă raportat la prevederile art.145 al.3 din Codul fiscal, pct. III 3.2 din nr.1952/2005, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DGFP S
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMd in S M, Romană nr.3-5 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B,-, sector 5 împotriva Sentinței nr. 221/CA din 06.06.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimatul reclamant - S M, cu sediul în S M, Șoseaua S M - Z km 9,5 și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL PENTRU BIROUL DE CONTROL AL ȘI ADMINISTRĂRII PUBLIC ȘI PRIVAT AL STATULUI, cu sediul în B,-, sector 5, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red în concept O
07.03.2008
Jud.fond
tehnored.DN
10.03.2008
2 exemplare
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana
