Contestație act administrativ fiscal. Decizia 831/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 831
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Duma Diana
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă S, împotriva sentinței civile nr. 995/CA/26.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și T, solicitând anularea în totalitate a deciziei nr. 166/49/11.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice În subsidiar, a solicitat anularea în totalitate a Raportului de inspecție fiscală nr. 651/05.02.2008 și anexele sale, respectiv Procesul al de control din 31.01.2008, Decizia de impunere nr. 142/05.-02.2008, Dispoziția nr. 651/05.02.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice T ca netemeinice și nelegale. De asemenea a solicitat suspendarea executării Deciziei de im punere nr. 142/05.02.2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Ca o consecință a suspendării executării Deciziei de impunere nr. 142/05.02.2008 a solicitat și anularea titlurilor executorii nr. 4007, respectiv 4008 din data de 16.02.2008 emise în baza dosarului de executare nr. 12105/B-3-1-55 la data de 26.02.2008, pentru care i s-a comunicat la data de 27.03.2008, somația nr. -/834 din dosar fiscal nr. 12105/B-3-1-55/7013 din 18.02.2008. Reclamanta a arătat că sumele pentru care s-au instituit aceste titluri executorii s-au achitat, dar ele s-au distribuit, potrivit prevederilor art. 115 aliniatul 1 litera b din nr.OG 92/2003. în contul obligațiilor suplimentare de plată stabilite prin Decizia de impunere nr. 142/05.02.2008.
Prin sentința civilă nr. 995/CA din 26 noiembrie 2008, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 651/5.02.2008 s-a constatat că în perioada ianuarie - octombrie 2003 a emis un număr de 30 de facturi fiscale în sumă de 699.244 lei din care TVA de 11.744 lei reprezentând servicii de administrare și diverse alte servicii iar din verificarea facturilor respective a rezultat că în anexele acestora este evidențiată numai denumirea serviciilor și valoarea fără a exista orice alte documente care să justifice efectuarea prestațiilor, motiv pentru care organul fiscal a reținut că reclamanta nu poate califica aceste cheltuieli caf iind cheltuieli deductibile din profitul impozabil astfel încât procedat la recalcularea profitului impozabil stabilind suma de 64.875 lei cu acest titlu, majorări de întârziere de 81,459 lei și penalități de 8370 lei.
Referitor la aceleași facturi organul fiscal a reținut că reclamanta a calculat greșit și TVA-ul deductibil câtă vreme nu s-a făcut dovada efectuării serviciilor prestate stabilindu-se suma de 49.305 lei TVA majorări de 64.525 și penalizări de 7799 lei rezultând un total de 276.33 lei. Cu ocazia verificării fiscale s-a întocmit și PV din 31.01.2008 precum și decizia de impunere nr. 142/5.02.2008.
În soluționarea contestației înregistrate la. T sub nr. 73795/25.02.2008 organul fiscal a dispus prin decizia nr. 166/49/11.03.2008 suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, decizie pe care reclamanta a înțeles să o atace prin acțiunea introductivă dar ulterior ca urmare a soluționării pe fond a contestației prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 pronunțată de T în urma rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosarul nr. 192/P/2008 reclamanta a înțeles să-și precizeze acțiunea astfel încât obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă verificarea legalității și temeiniciei actelor administrativ fiscale menținute prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 ce a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de anulare a actelor emise în procedura executării silite reprezentând titlurile executorii 4007 și 4008/16.02.2008, somația din 18.02.2008 și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 355/2008 la termenul de judecată din 5.11.2008 reprezentantul reclamantei a arătat că prezenta contestație vizează exclusiv actele administrativ fiscale menținute prin decizia nr- a Ta stfel încât raportat la acestea instanța nu a analizat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș în soluționarea contestației la executare.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 emisă de T s-a respins contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008 pentru suma de 277.33 lei reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada prestării serviciilor de către, astfel încât s-a procedat la recalcularea profitului impozabil și a TVA-ului deductibil, precum și a accesoriilor aferente acestora.
Principala argumentație a reclamantei privind netemeinicia acestei soluții vizează faptul că prin Sentința civilă nr. 1951/2-.06.2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 10/16.01.2008 s-a stabilit că reclamanta este obligată la plata către Las umei de 476.344 lei reprezentând contravaloarea servicii prestate și neachitate ori de vreme ce o instanță judecătorească a statuat definitiv și irevocabil asupra prestării acestor servicii organul fiscal nu putea să ignore hotărârea judecătorească reținând că nu s-a făcut dovada prestării serviciilor.
În ceea ce privește starea de fapt instanța a reținut că organul fiscal a procedat la verificarea fiscală a activității reclamantei în perioada ianuarie - decembrie 2003 privind modul de evidențiere a facturilor emise de și a implicațiilor fiscale cu privire la impozitul pe profit și TVA reținând cî între cele două societăți s-a încheiat un contract de administrare a centrului administrativ situat în, DN 6 iar în derularea acestui contract în perioada anterior menționată societatea prestatore a serviciilor a emis un număr de 30 de facturi fiscale în sumă totală de 699.244 lei din care 11.744 lei TVA, facturi raportat la care organul fiscal a reținut că în anexele acestora s-a trecut numai denumirea serviciilor și valoarea lor fără a exista orice alt document care să justifice efectuarea prestațiilor. Consecințele au vizat modul de calcul al profitului impozabil câtă vreme reclamanta a considerat cheltuielilor cu aceste servicii ca fiind cheltuieli deductibile de natură să micșoreze cuantumul profitului impozabil.
impozabil reprezintă diferența dintre veniturile totale față de care se scad cheltuielile deductibile adică cele aferente veniturilor impozabile, de asemenea se cad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile prevăzute de art. 9 aliniatul 7 Legea nr. 414/2002. Prin excepție de la aceste cheltuieli nedeductibile normele cuprinse în nr.HG 859/16.08.2002 punctul 9.14 pentru aprobarea instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit la Legea nr. 414/2002 stabilesc că nu intră sub incidența cheltuielilor nedeductibile (deci devin cheltuieli deductibile) serviciile cu caracter ocazional prestate de persoane fizice sau juridice care se referă la întreținerea și repararea activelor serviciilor poștale de comunicații și de multiplicare. În baza acestor prevederi este necesar ca serviciile să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract scris care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate precum și a tarifelor percepute, respectiv valoarea totală a contractului iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului.
Verificarea prestației se realizează prin analiza documentelor justificative care atestă efectuarea serviciilor cum ar fi situațiile de lucrări, procesele verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
În privința TVA-ului deductibil acesta reprezintă taxa aferentă achizițiilor ce poate fi dedusă conform dispozițiilor legale iar conform art. 22 aliniatul 5 din Legea nr. 345/2002 este TVA deductibil TVA-ul datorat sau achitat pentru bunuri ce au fost livrate sau urmează să fie livrate ori pentru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează să fie prestate de către o altă persoană impozabilă înregistrată la plătitor.
Este adevărat la momentul emiterii raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008, organele fiscale au reținut că reclamanta nu a prezentat un document justificativ pentru efectuarea prestațiilor dar la soluționarea pe fond a contestației prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 s-a procedat la analiza actelor invocate de reclamantă iar instanța a reținut că organul fiscal nu a ignorat hotărârea judecătorească care a stabilit că a prestat către societatea reclamantă servicii în baza contractului de administrare încheiat la 30.11.2002 în valoare de 476.344 lei, hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă dar reclamanta nu a făcut dovada în speță că facturile verificate de organul fiscal sunt cele ce au stat la baza acțiunii formulate de și care au dus la obligarea reclamantei la plata sumei de 476.344 lei. Astfel instanța a reținut că din cuprinsul nr. 1951/2.06.2006 a Tribunalului Timiș, depusă la dosar nu rezultă facturile pentru care societatea prestatoare a apreciat că serviciile prestate nu i-au fost plătite, pentru a verifica astfel identitatea acestora cu cele consemnate de organul fiscal în anexele la raportul de inspecție fiscală nr. 651/5.-02.2008. Astfel în anexa nr. 2 au fost prevăzute facturile emise de către reclamantă în anul 2003 pentru suma totală de 699.244 lei, iar acțiunea aceleiași societăți soluționată prin sentința anterior menționată a făcut referire la serviciile prestate în sumă de 476.344 lei. Situația facturilor invocate ca și temei al acțiunii la serviciile prestate în sumă de 476.344 lei. Situația facturilor invocate ca și temei al acțiunii societății beneficiare era necesar a fi cunoscută câtă vreme și organul fiscal în anexele la raportul de inspecție fiscală prezintă o situație a facturilor privind serviciile pentru care a apreciat că nu s-a făcut dovada prestațiilor reținând ca nedovedite servicii în sumă de 259.500 lei cu TVA în sumă de 49.304 lei. Ori în aceste condiții reclamanta nu s-a putut mulțumi să invoce pronunțarea sentinței civile nr. 1951/2.06.2006 a Tribunalului Timiș ci era necesar să dovedească că acțiunea introdusă de societatea prestatoare viza prin facturile invocate în susținerea pretențiilor că acestea sunt aceleași facturi față de care organul fiscal a reținut în anexa 2 la raportul de inspecție fiscală că serviciile respective nu au fost prestate către reclamantă întrucât nu existau la data controlului documentele justificative solicitate de nr.HG 859/2002 (pct.9.14) în acest sens.
Pentru considerentele de fapt șți de drept anterior menționate și ținând cont și de prevederile art. 218 aliniatul 2 din Codul d e procedură fiscală cu raportare la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei privind anularea raportului de inspecție fiscală nr. 651/5.02.2008 cu anexele reprezentând PV de control din 31.01.2008, decizia de impunere nr. 142/5.02.2008, dispoziția nr. 651/5.02.2008 emise de T și menținute prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 a
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii privind anularea actelor administrativ - fiscale deduse judecății și obligarea autorităților publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată în esență următoarele:
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de autoritățile publice pârâte, din motivarea sentinței putându-se deduce doar că aceste excepții au fost respinse.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Astfel prima instanță a înlăturat din probatoriul administrat sentința civilă nr. 1951 din 2.06.2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă invocată de aceasta în apărare, susținând că nu a dovedit că facturile menționate în actele administrativ fiscale sunt cele care au stat la baza pronunțării acestei sentințe civile, întrucât nu sunt menționate în sentință.
Se arata ca nelămurirea instanței de judecată legată de faptul că cele 30 de facturi emise în anul 2003 de către și menționate în actele administrativ fiscale, însumează 699.244 lei, iar, "acțiunea aceleiași societăți soluționată prin sentința anterior menționată face referire la serviciile prestate în sumă de 476.344 lei" ar fi fost înlăturată dacă instanța ar fi consultat și actele din dosarul nr. 4268/com/2006 al Tribunalului Timiș în care a fost pronunțată această sentință.
Mai prima instanță nu a făcut nici o referire la o altă probă importantă, invocată de aceasta în această cauză. și anume procesul verbal de constatare și sancționare contravențională din 31.01.2008, emanat chiar de la pârâta Administrația Finanțelor Publice T, prin care aceiași inspectori financiari, în aceeași zi, au constatat că "în perioada ianuarie - octombrie 2003 a efectuat acte și fapte de comerț fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege.
Se menționează ca nu se poate susține, pe de o parte că, aceste servicii le-au fost prestate de către fără a avea autorizarea legală, motiv pentru care autoritatea publică fiscală a sancționat-o contravențional, iar pe de altă parte, că aceasta nu a putut face dovada prestării efective a acestor servicii.
La dosar s-a depus de către intimata T, întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii judecătorești atacate ținând cont că în mod temeinic și legal a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legale actelor administrativ fiscale atacate, respectiv a deciziei nr. 1711/212/30.09.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a Deciziei de impunere nr. 142/05.02.2008, Raportul de inspecție fiscală nr. 651/05.02.2008 și a Dispoziției nr. 651/05.02.2008.
T prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, prin raportare la inscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea constata următoarele:
Curtea constata ca prin raportul de inspecție fiscală nr. 651/5.02.2008 s-a constatat că în perioada ianuarie - octombrie 2003 a emis un număr de 30 de facturi fiscale în sumă de 699.244 lei din care TVA de 11.744 lei reprezentând servicii de administrare și diverse alte servicii iar din verificarea facturilor respective a rezultat că în anexele acestora este evidențiată numai denumirea serviciilor și valoarea fără a exista orice alte documente care să justifice efectuarea prestațiilor, motiv pentru care organul fiscal a reținut că reclamanta nu poate califica aceste cheltuieli ca fiind cheltuieli deductibile din profitul impozabil astfel încât procedat la recalcularea profitului impozabil stabilind suma de 64.875 lei cu acest titlu, majorări de întârziere de 81,459 lei și penalități de 8370 lei.
Organul fiscal a reținut că reclamanta-recurenta a calculat greșit și TVA-ul deductibil întrucât nu a făcut dovada efectuării serviciilor prestate stabilindu-se suma de 49.305 lei TVA majorări de 64.525 și penalizări de 7799 lei rezultând un total de 276.33 lei. Cu ocazia verificării fiscale s-a întocmit și PV din 31.01.2008 precum și decizia de impunere nr. 142/5.02.2008.
Reclamanta recurenta a depus contestație sens in care s-a pronunțat decizia nr. 166/49/11.03.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
Decizi a fost contestata de către reclamanta prin acțiunea introductivă dar ulterior ca urmare a soluționării pe fond a contestației prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 pronunțată de T în urma rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosarul nr. 192/P/2008 reclamanta-recurenta si-a precizat acțiunea in sensul ca solicita verificarea legalității și temeiniciei actelor administrativ fiscale menținute prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 ce a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 142/5.02.2008 pentru suma de 277.33 lei reținându-se că reclamanta-recurenta nu a făcut dovada prestării serviciilor de către, astfel încât s-a procedat la recalcularea profitului impozabil și a TVA-ului deductibil, precum și a accesoriilor aferente acestora.
Cu privire la prima critica din cererea de recurs in sensul ca instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor invocate de către intimate, Curtea constata ca instanța de fond a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP T cat si excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei.
In analizarea apărărilor reclamantei-recurente formulate pe fondul cauzei, Curtea a dispus atașarea dosarului nr. 4268/COM/2006 in cadrul căruia a fost pronunțata sentința civilă nr. 1951/02.06.2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 10/16.01.2008.
Prin sentința mai sus menționata s-a statuat că reclamanta-recurenta este obligată la plata către Las umei de 476.344 lei reprezentând contravaloarea servicii prestate și neachitate.
În ceea ce privește starea de fapt reținem că organul fiscal a procedat la verificarea fiscală a activității reclamantei în perioada ianuarie - decembrie 2003 privind modul de evidențiere a facturilor emise de și a implicațiilor fiscale cu privire la impozitul pe profit și TVA reținând ca între cele două societăți s-a încheiat un contract de administrare a centrului administrativ situat în, DN 6 iar în derularea acestui contract în perioada anterior menționată societatea prestatore a serviciilor a emis un număr de 30 de facturi fiscale în sumă totală de 699.244 lei din care 11.744 lei TVA, facturi raportat la care organul fiscal a reținut că în anexele acestora s-a trecut numai denumirea serviciilor și valoarea lor fără a exista orice alt document care să justifice efectuarea prestațiilor. Consecințele au vizat modul de calcul al profitului impozabil câtă vreme reclamanta a considerat cheltuielilor cu aceste servicii ca fiind cheltuieli deductibile de natură să micșoreze cuantumul profitului impozabil.
Curtea retine ca in acord cu prevederile legale incidente in materie( si anume HG nr. 859/2002 -pct.9.14) în acest sens verificarea prestației se realizează prin analiza documentelor justificative care atestă efectuarea serviciilor cum ar fi situațiile de lucrări, procesele verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Din analiza facturilor atașate la dosarul nr. 4268/COM/2006 rezulta ca facturile depuse in dosarul comercial in baza cărora a fost pronunțata sentința civila nr. sentința civilă nr. 1951/02.06.2006 sunt aceleași facturi față de care organul fiscal a reținut în anexa 2 la raportul de inspecție fiscală că serviciile respective nu au fost prestate către reclamantă întrucât nu existau la data controlului documentele justificative.Prin urmare, analizând facturile atașate la dosarul nr. 4268/COM/2006 rezulta ca acestea fac dovada serviciilor prestate de către in favoarea reclamantei-recurente, aceste documente fiind aceleași pe care organul constatator din cadrul intimatei T le-a avut in vedere la emiterea actelor contestate prin prezenta acțiune.
Reținând cele expuse, Curtea va admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 995/CA/26.11.2008 si va modifica sentința civilă nr. 995/CA/2008 în sensul că va admite acțiunea și va dispune anularea raportului de inspecție fiscală nr. 651/05.02.2008, a dispoziției nr. 651/05.02.2008 și a deciziei nr. 1711/212/30.09.2008 emise de T și
Constatând culpa procesuala a intimatelor in declanșarea litigiului, Curtea va
obliga pârâtele intimate la plata către reclamantă a sumei de 4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 995/CA/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința civilă nr. 995/CA/2008 în sensul că admite acțiunea și dispune anularea raportului de inspecție fiscală nr. 651/05.02.2008, a dispoziției nr. 651/05.02.2008 și a deciziei nr. 1711/212/30.09.2008 emise de T și
Obligă pârâtele intimate la plata către reclamantă a sumei de 4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./30.06.2009
Tehnodact /1.07.2009
Prima instanță. Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Duma Diana
