Contestație act administrativ fiscal. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 84/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5 FEBRUARIE 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăAdministrația Finanțelor Publice P N,împotriva sentinței civile nr. 67/CF din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care se constată că intimatul-reclamant a depus concluzii scrise.
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, judecarea în lipsă, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată sub nr.1233/103/22.05.2008, reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P N, a solicitat anularea actelor administrative fiscale nr.41655/12.05.2008 și nr.41817/15.05.2008, emise de pârâtă precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 592,37 lei actualizată cu dobânda legală.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că în cursul anului 2007, achiziționat un autoturism, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială în sumă de 592,37 lei; că a solicitat la data de 12.05.2008 și 15.05.2008, restituirea acestei taxe, dar cererile i-au fost respinse prin Decizia nr.41817/15.05.2008 și adresa nr.41655/12.05.2008.
Reclamanta consideră nelegale aceste acte față de prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În dovedire a depus la dosar în copie: Decizia nr.41817/15.05.2008 și adresa nr.41655/12.05.2008.
Prin întâmpinarea depusă (fila 16) pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu încalcă Tratatul Uniunii Europene, neputându-se astfel invoca încălcarea prevederilor art.90, iar restituirea sumelor de la buget se face în condițiile art.117 din Codul d e Procedură Fiscală aprobat prin OG nr.92/2003 republicată, condiții care nu sunt îndeplinite de debitoare, la data cererii.
A mai arătat că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Prin sentința 67/CF din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P
A fost anulată Decizia nr. 41817 din 15 mai 2008 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N să restituie reclamantului suma de 592,37 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme la prima înmatriculare, cu dobânda legală până la data efectivă a plății.
A fost respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 41655 din 12 mai 2008.
Instanța reținut următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei N suma de 592,37 lei.
Prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N, sub nr.41655/09.05.2008 reclamanta a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu număr din 15.05.2008 a Administrației Finanțelor Publice a municipiului PNa respins cererea de restituire a taxei pe motiv că a fost încasată în temeiul art.2141- 2143din Codul fiscal.
Contestația formulată împotriva acestui răspuns a fost respinsă prin Decizia nr.41817 din 15.05.2008 (fila 7), pe motiv că în mod corect organele fiscale au aplicat legislația specifică în România cu privire la perceperea și modul de calcul al acestei taxe.
Reclamanta a invocat în cauza incidența art.90 alin 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Instanța constată că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor,
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant in jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hotărârea Outokumpu, C-213/96, hotărârea Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hotărârile Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art.90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioara, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora; "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, emițând Decizia nr.41817/15.05.2008 în acest sens, aceasta va fi anulată. Această decizie constituie act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală întrucât este emisă de organul fiscal competent si privește drepturi și obligații fiscale astfel încât este atacabilă pe calea contenciosului administrativ.
Adresa nr.41655 din 12.05.2008 emisă de pârâtă nu constituie act administrativ în accepțiunea art.2 alin 1 lit. c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturile juridice.
Această adresă nu poate fi considerată act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, drept pentru care va respinge capătul de cerere privind anularea acestei adrese.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin 3 din G nr.9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N, care a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
- În mod greșit s-a admis acțiunea, prin soluția dată încălcându-se prevederile art. 1 alin. 5 din Constituția României. Concret, actul normativ ce stabilește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este Legea 571/2003, respectiv art. 214 (1), text ce nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Aceasta reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, întrucât taxa se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state.
Pe de altă parte, restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din nr.OG 92/2003, condiții ce nu sunt îndeplinite de debitor la data cererii.
De asemeni, recurenta invocă faptul că de la data de 01 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008, care prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Pentru aceste motive, recurenta - pârâtă solicită casarea sentinței de fond și menținerea obligației de plată a taxei speciale stabilite în sarcina intimatului - reclamant.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, curtea constată întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale, pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
În aplicarea acestui principiu, tribunalul a apreciat că taxa de primă înmatriculare impusă reclamantului este discriminatorie, în raport de prevederile art. 90 paragraful 2 din Tratat, potrivit cărora - "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect,produselor altor state membreimpozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ori în speță, textul citat mai sus nu are aplicabilitate, întrucât taxa achitată de reclamant a fost percepută pentruun autoturism nou,situație ce nu a fost avută în vedere de instanța de fond.
În atare situație, toate apărările reclamantului, (reținute ca întemeiate de instanța de fond), în care se invocă regimul fiscal discriminatoriu între autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România - pe de o parte - și cele deja înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene și aduse ulterior în România - pe de altă parte, se impun a fi înlăturate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, autoturismul pentru care reclamantul a achitat taxa nu este second - hand și drept urmare, nu a mai fost înmatriculat într-un stat din Uniunea Europeană.
În speța de față nu se poate reține că ar fi aplicabile cu prioritate normele dreptului comunitar (în speță art. 90 din Tratatul care prevăd că "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare").
Este de necontestat faptul că taxa specială în discuție se percepe pentru toate autoturismele, noi sau second - hand, produse în România sau în alte state, criteriul principal fiind acela al primei înmatriculări în România.
Instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod constant în sensul că regimul fiscal discriminatoriu se referă la autoturismele second - hand deja înmatriculate în România (care sunt exceptate de la plata taxei potrivit art. 2142din Legea 571/2003) și autoturismele second - hand, înmatriculate deja în alte state ale (cărora li se impune taxa specială în temeiul art. 2141Cod fiscal).
Însă, în cauza pendinte, nu se poate reține o astfel de discriminare, pentru că reclamantul a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare, care se percepe pentru toateautoturismele noi,indiferent de proveniența acestora.
Ca urmare, curtea constată că taxa percepută reclamantului pentru înmatricularea pentru prima dată a unui autoturism nou, este o taxă legală, în raport de dispozițiile art. 214 al. l din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile OUG218/2008 privind modificarea OUG50/2008 nu pot fi reținute, intimatul neachitând taxă de poluare, ci taxă de înmatriculare, așa încât discuțiile referitoare la taxa de poluare care după noua reglementare nu ar fi datorată, apar de prisos câtă vreme taxa achitată nu are natura unei taxe de poluare. De altfel, la data achitării taxei de către intimat nu erau în vigoare dispozițiile OUG50/2008.
În cazul în care s-a pus în discuție legalitatea taxei de înmatriculare pentru autoturisme second - hand s-a reținut că dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, situație față de care au fost înlăturate în baza principiului preeminentei dreptului comunitar normale interne. Cum în cauză pendinte dispozițiile art. 90 nu devin incidente, autoturismul fiind nou, fabricat în România și înmatriculate pentru prima dată, instanța nu are nici un temei pentru a înlătura dispozițiile interne în vigoare la data achitării taxei.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. l Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul de față și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 67/CF din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,05 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor - - | JUDECĂTOR 2: Morina Napa - - | JUDECĂTOR 3: Maria Violeta - |
GREFIER, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
17 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Maria Violeta
