Contestație act administrativ fiscal. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 87
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta - SRL A și pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Activitatea de Inspecție Fiscală, Activitatea de Control Fiscal împotriva sentinței civile nr. 2212/18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr. 2212/18.09.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea reclamantei - SRL și în consecință: a anulat în parte decizia de impunere nr. 219 din 02.10.2006 emisă de Activitatea de Control Fiscal și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6476/2.10.2006 emis de precum și Decizia nr. 554/13.12.2006; a obligat reclamanta - SRL să plătească pârâtei A suma de 28.026,7 RON reprezentând TVA aferent transporturilor mărfurilor importate în regim definitiv la care s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 13.205 lei și penalități de întârziere în sumă de 13.205 și penalități de întârziere în sumă de 3809 lei; suma de 4.699,5 lei reprezentând majorări și dobânzi de întârziere pentru TVA calculat din 30.09.2004, suma de 4.284 lei reprezentând TVA dedusă eronat; a exonerat reclamanta de plata obligațiilor fiscale calculate de pârâtă în sumă de 45.546,1 lei reprezentând TVA suplimentar pentru transportul mărfurilor în regim de perfecționare activă - suma de 8523 lei reprezentând TVA aferent transporturilor de mărfurilor în regim definitiv; suma de 134.832,5 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere aferent TVA calculat pentru transportul de mărfuri în regim de perfecționare activă; suma de 3.001,23 lei reprezentând TVA dedus eronat; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 5.000 lei reprezentând onorariu avocațial respectiv 2980 lei reprezentând onorar expert.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la capătul de cerere privind suma totală de 132.679 lei reprezentând TVA suplimentar aferentă perioadei 01.01.2003 - 31.12.2003 când societatea a realizat venituri din transport marfă pentru beneficiari externi și interni respectiv transport de bunuri pentru export și transportul de bunuri din import și pentru care nu a prezentat toate documentele aferente transportului de marfă, instanța de fond a reținut că întrucât copiile de pe declarațiile vamale de import au fost depus în instanță la solicitarea pârâtei și au făcut obiectul de verificare al expertizei efectuate în cauză, acestea fac dovada deplină pentru justificarea închiderii în vamă a transportului efectuat și facturat.
În acest sens instanța de fond și-a însușit opinia expertului conform căreia în cazurile de import definitiv prestația de transport în sumă de 8.523 RON a fost cuprinsă în baza de impozitare pentru mărfurile importate în regim, iar pentru mărfurile importate în regim CI, CPT, CIP, valoarea transportului a fost inclusă în valoarea mărfi de expert conform prevederilor legale.
Pentru transportul mărfurilor importate în regim definitiv pentru care societatea nu a prezentat documente vamale, respectiv scrisori de transport sau copii ale, instanța de fond a considerat că societatea datorează și TVA aferent suplimentar în sumă de 28.026,7 lei la care s-au calculat dobânzi și penalități aferente în sumă de 3.809 lei, respectiv 13.205 lei, obligații fiscale calculate conform anexelor la raportul de expertiză contabilă.
Pentru transportul mărfurilor în regim de perfecționare activă a căror contravaloare a fost cuprinsă în baza de impozitare în sumă de 45.546,1 lei efectuate în perioada 01.01.2003 - 31.12.2003, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 11 al.1 lit. e și art. 19 din Legea nr. 345/2000, precum și a prevederilor art. 12 lit. f, din Legea nr. 345/2002 potrivit cărora prestările de servicii sunt scutite de plata TVA dacă aceste prestări de servicii sunt legate direct de operațiunile de perfecționare activă sau de bunurile realizate în regim de perfecționare activă.
Transportul de mărfuri este considerat conform art. 4 pct. 1 din Legea nr. 345/2002 o prestațiune de servicii și cum societatea a efectuat transport legat direct de importul de bunuri în regim temporar și cum asupra valorii în vamă pentru bunurile în regim vamal suspensiv nu se aplică nici taxă vamală, nici TVA în mod corect și legal - SRL a aplicat regimul de scutire pentru transporturile aferente mărfurilor importate în regim de perfecționare activă.
Prin urmare, instanța de fond consideră că organele de control în mod greșit au reținut în sarcina reclamantei obligațiile de plată a contravalorii transportului pentru mărfuri în regim de perfecționare activă reprezentând TVA în sumă de 45.546,1 lei, motiv pentru care instanța de fond a admis acest capăt de cerere și a dispus exonerarea reclamantei de la plata acestei sume.
Cu privire la taxa pe valoare adăugată aferentă perioadei de 01.06.2002-30.06.2003 pentru care organele de control au stabilit majorări și dobânzi de întârziere în cuantum de 109.731 lei și penalități de întârziere în cuantum de 29.801 lei, instanța de fond a considerat că reclamanta nu datorează aceste obligații fiscale pentru următoarele considerente:
În perioada 01.06.2003-30.06.2003 reclamanta a efectuat transport în regim de perfecționare activă (lohn) către beneficiarul SRL, aceste transporturi au fost facturate fără TVA.
După apariția nr. 1365/2004 și a Deciziei nr. 5/22.07.2004 cu Nota contabilă nr. 1/31.08.2004 și nr. 1/30.11.2004 societatea a emis facturi de stornare, refacturând contravaloarea transporturilor efectuate către beneficiarul - SRL A cu TVA.
Cu toate că importurile s-au efectuat în regim de perfecționare activă cu scutire de TVA societatea a recalculat în mod eronat TVA aferent acestor transporturi, dar întrucât din proprie inițiativă reclamanta a socotit c datorează TVA din momentul refacturării contravalorii prestațiilor de transport la 30.09.2004, aceasta și-a creat dreptul de a colecta TVA, astfel că de la această dată când și-a creat un drept din proprie inițiativă îi revine și obligația colectivă de a plăti la scadență TVA respectiv. Implicit de la prima scadență datorează și se calculează și obligațiile fiscale accesorii aferente TVA-ului.
Este neîntemeiată susținerea pârâtei potrivit căreia perioada pentru care societatea era obligată la plat TVA intervine de la data când au fost emis facturile, respectiv că datorează obligațiile accesorii de la data scadenței, până la data depunerii decontului de TVA în 2004, întrucât este cert faptul că în perioada 01.06.2002 -31.06.2003 societatea nu a calculat TVA și nici nu a avut drept de deducere, acest drept născându-se doar în 2004, când și-a creat dreptul de a colecta TVA și prin urmare și dreptul de a-l deduce și de a-l plăti la scadență.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 354/2002 privitor la faptul generator al TVA, care ia naștere în momentul efectuării livrării de bunuri, sau momentul prestării serviciilor nu-și au aplicabilitatea în speță, dat fiind faptul că reclamanta a recalculat TVA pentru un transport de mărfuri importate în regim de perfecționare activă scutită de TVA pentru perioada 2002-2003.
Pentru aceste motive, și în considerarea faptului că bugetului de stat nu i s-a cauzat vreun prejudiciu în perioada 01.06.2002-31.06.2003, instanța de fond a considerat că suma de 139.532 lei calculată de organele de control este nelegală și însușindu-și punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză care reține că reclamanta datorează dobânzi și majorări de întârziere calculate de expert în sumă de 4699,5 lei.
Referitor la TVA în cuantum de 5.148 lei considerată de organele de control dedusă eronat și respinsă la rambursare, instanța de fond a constat că suma de 3.001,23 lei este aferentă investițiilor făcute în sediul unității, bunurile fiind identificate cu ocazii desfășurării expertizei ca încorporate în lucrările de investiții acestea fiind evidențiate în contabilitatea societății și care privesc nemijlocit activitatea economică a societăți.
Privitor la aceste cheltuieli în mod nejustificat pârâta a considerat că nu au legătură cu activitatea societății și că sunt deduse eronat, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că suma de 3.001,23 lei justificată la deducere, reclamanta fiind exonerată de plată, iar pentru diferența de 2146,77 lei nefiind găsite materiale în stocul faptic, instanța de fond a reținut că reclamanta nu are dreptul la deducere.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiune privind suma de 4.284 lei, instanța de fond a considerat că în mod corect organele de control au stabilit ca fiind solicitată eronat rambursarea acesteia.
Într-adevăr suma de 4.284 lei reprezentând TVA de recuperat aparține perioadei verificate prin procesul verbal de verificare nr. 18/17.02.2003, dar în condițiile în care actul de control prin care suma a fost respinsă la rambursare nu a fost contesta de către reclamantă, societatea nu mai avea dreptul de a trece suma de 4.284 lei în soldul contului 4424- TVA de recuperat de la bugetul statului.
În condițiile în care suma respectivă este trecută în soldul contului 4244 - de recuperat, societatea își diminuează tot timpul cu suma de 4284 lei taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare, astfel că în mod corect a fost considerat de către pârât ca fiind debit suplimentar.
Critica reclamantei și a expertului contabil potrivit căreia nu trebuia reluată această sumă în actul de control, aferent acestei perioade sunt argumente pur formale, nejustificate legal, părțile omițând să precizeze motivul pentru care suma deși respinsă la rambursare este trecută într-un cont ca sumă de recuperat de la bugetul de stat, culpa societății în acest sens fiind evidentă.
Instanța de fond a admis în partea acțiunea reclamantei și a anulat parțial actele administrative contestate emise de pârâtă cu consecința exonerării reclamantei de la plata debitelor fiscale calculate suplimentar în cuantum total de 191.892,6 lei.
Având în vedere soluția pronunțată la capătul principal de cerere și față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosarul tribunalului și a sumei de 2980 lei reprezentând onorariu expert contabil
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs atât reclamanta, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esență, că:
instanța de fond a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză, iar la cererea reclamantei, instanța admis și efectuarea unui supliment la acest raport, referitor la transporturile aferente mărfurilor importate în regim definitiv pentru care reclamanta nu a putut prezenta la data controlului copii al e declaraților vamale de import. Cu toate acestea, instanța de fond a pronunțat hotărârea fără să ia în considerarea suplimentul prin care expertul a recalculat datoria vamală, diminuând cuantumul datoriei stabilit în raportul de expertiză inițial.
În acest supliment, expertul a recalculat TVA suplimentar stabilită în raportul inițial de expertiză pentru perioada 1.01.2003 - 31.01.2003 în cuantum de 280.267.433 lei, respectiv 28.026,7 lei diminuând această sumă la 156.170.273 lei, respectiv 15.617 lei, ca urmare a prezentării de documente ulterioare depunerii raportului de expertiză. Corespunzător s-au diminuat penalitățile de întârziere de la 38.089.228 lei la 20.800.240 lei și majorările de la 132.054.336 lei la 71.317.812 lei.
Însumând TVA suplimentară și obligațiile conexe față de raportul de expertiză ca urmare a prezentării de declarații vamale ulterioare a rezultat suma totală de 248.288.225 lei respectiv 248.287 lei din care:
- TVA suplimentară în cuantum de 156.170.273 lei, respectiv 15.617 lei RON;
- Penalități aferente TVA în cuantum de 20.800.140 lei, respectiv 2.080 lei RON;
- Majorări calculate în cuantum de 71.317.812 lei, respectiv 7.131 lei RON.
Reclamanta recurentă solicită instanței să constate că sumele datorate de reclamanta recurentă sunt mai mici decât cele stabilite de instanța de fond în sentința atacată și pe cale de consecință solicită modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei totale de 248.287 RON din care 15.617 RON reprezentând TVA aferent transporturilor mărfurilor importate în regim definitiv pentru care nu s-au prezentat declarațiile vamale de import, 2080 RON reprezentând penalități de întârziere și 7131 RON reprezentând majorări calculate.
În cuprinsul Raportului de inspecție fiscală s-a menționat că suma de 4.284 lei reprezentând TVA dedusă eronat la rambursare. reprezintă restituirea unei sume de bani datorată și plătită. Dacă această sumă figurează în soldul contului 4424 "taxa pe valoare adăugată de recuperat de la bugetul de stat" însemnă că aceasta nu a fost restituită. Suma de 4284 lei poate fi considerată debit suplimentar numai în cazul în care s-ar fi restituit și ulterior se constată că reclamanta nu avea dreptul la această rambursare. Or, pârâta respinge la rambursare suma de 4284 lei datorată, și plătită de reclamantă și în același timp o consideră debit suplimentar doar pentru faptul că în mod greșit a fost menționată în soldul contului 4424 - taxă pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul de sta, ceea ce este nelegal. Pe de altă parte este un non sens a se restitui suma de 4284 lei diminuează tot timpul taxa pe valoare adăugată solicitată la rambursare, în primul rând pentru că această sumă se adaugă în soldul contului 4424 - taxă pe valoare adăugată de recuperat. Pârâta nu a justificat legal și a omis să precizeze motivul pentru care această sumă deși a fost respinsă la rambursare a fost considerată TVA suplimentar datorat bugetului de stat de către reclamanta recurentă.
În motivarea recursului său, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaa rătat, în esență, că prima instanță în mod greșit a admis în parte acțiunea, exonerând-o pe reclamantă de la plata obligațiilor fiscale în cuantum de 45.546,1 lei reprezentând TVA suplimentar pentru transportul mărfurilor în regim de perfecționare activă și suma de 8523 reprezentând TVA aferent transporturilor mărfurilor în regim definitiv.
Astfel, a arătat pârâta, contrar prevederilor art. 11 și 19 din Legea nr. 345/2002 și ale art. 30 din Hotărârea Guvernului nr. 598/2002, greșit s-a considerat că depunerea ulterioară a documentelor aferente transporturilor de marfă, pentru perioada 1.01.2003-31.12.2003, este de natură a justifica, exonerarea de la plata TVA. Apoi, a arătat pârâta, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile punctului 3 din Ordinul nr. 1365/2004 pentru aprobarea decizie nr. 5/22.07.2004 a Comisiei fiscale centrale, și, a apreciat greșit că pentru transportul mărfurilor în regim de perfecționare activă se consideră o prestare de serviciu cu scutire de la plata taxelor în mod greșit reclamanta a fost exonerată de la plata sumei de 134.832,5 lei, reprezentând majorări și penalități de întârziere, în speță fiind incidente prevederile art. 134 al.23 din Legea nr. 571/2003, care stipulează că taxa este exigibilă la data livrării de bunuri sau la data prestării de serviciu.
Recursul reclamantului este nefondat.
În mod corect instanța de fond a obligat reclamanta la plata sumei de 28.026,7 lei(RON) reprezentând TVA aferentă transporturilor mărfurilor importate în regim, definitiv, la care s-au adăugat majorări în regim definitiv, la care s-au adăugat majorări de întârziere în sumă de 13.805 lei și penalități de întârziere în sumă de 3809 lei. Astfel, reclamanta a încălcat prevederile art. 11 lit. e din Legea nr. 345/2002 și ale art.30 din Hotărârea Guvernului nr. 598/2002, în sensul că nu a prezentat toate documentele aferente transportului de marfă importată, deși textele legale precitate instituie în termeni neechivoci această obligație, prin urmare, reclamanta are obligația de plată a sumei de 28.026,7 lei reprezentând TVA, precum și a sumelor reprezentând majorările (13205 lei) și penalitățile (3808 lei).
De asemenea, reclamanta nu poate fi exonerată de la plata sumei de 4284 lei (TVA solicitat exonerat de la rambursare), pentru că, așa cum a arătat și prima instanță, odată ce procesul verbal nr. 18/17.02.2003, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de rambursare, nu a fost contestat, - SRL nu era îndreptățită să treacă suma în discuție în soldul contului 4424.
Recursul pârâtei, în schimb este întemeiat în parte, urmând a fi admis, și, în consecință, va fi modificată sentința recurată în sensul admiterii acțiunii reclamantei, numai în privința sumei de 132.679 lei, reprezentând TVA și accesorii.
În privința motivelor de recurs referitor la suma de 132.679 lei, Curtea urmează a reține că exclusiv sub acest aspect acțiunea reclamantei este fondată.
Referitor la transportul mărfurilor în regim de perfecționare activă, așa cum a reținut și prima instanță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 al.1 lit. e ale art. 19 din Legea nr. 345/2000, precum și dispozițiile art. 12 lit. f din Legea nr. 345/2002, având în vedere că este vorba de prestările de servicii legate direct de operațiunile de perfecționare activă sau ale bunurilor realizate în regim de perfecționare activă.
Din coroborarea prevederilor legale precitate rezultă fără putință de tăgadă că transporturile aferente importurilor în sistem lohn reprezintă prestări de serviciu legale direct de operațiunile de perfecționare activă. În cauză sunt așadar pe deplin îndeplinite dispozițiile art. 12 lit. a-e din Legea nr. 345/2002, care prevăd că se scutesc de plata TVA introducerea în țară de bunuri plasate în regim vamal suspensiv, cu exonerarea totală la plata drepturilor de import potrivit Codului Vamal al României, și prestațiile de servicii legate direct de operațiunile prevăzute la lit. a-c, iar art. 4 prevede că în sfera prestațiilor de servicii intră și transportul de persoane și mărfuri, precum și art. 37 și 38 din Hotărârea Guvernului nr. 598/2002 și art. 152 lit. c din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001, care se referă la bunurile plasate în regim de administrare temporară și prestările de serviciu legate de acestea.
În considerarea faptului că operațiunile în regim "lohn" sunt asimilate regimului suspensiv de perfecționare activă, situație în care prestările de servicii, transportul de mărfuri, legate direct de aceste operațiuni sunt scutite de plata TVA.
De asemenea, criticile formulate de recurentă, în sensul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 și 12 din Legea nr. 345/2002 și art. 37-36 din Hotărârea Guvernului nr. 598/2002nu sunt întemeiate având în vedere că dispozițiile nr.HG 598/2002 și ale Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001 se referă la bunurile plasate în regim de admitere temporară și prestațiile de servicii legate de aceste operațiuni care sunt scutite de plata TVA.
În privința interpretării date de Comisia fiscală centrală, prin Ordonanța nr. 1365/2004, invocată de recurentă, se constată, în regimul rând, că aceasta nu constituie un act normativ pentru a beneficia de obligația generală referitoare la TVA, iar în al doilea rând, nu poate avea caracter retroactiv, nefiind în nici un caz aplicabil situației din prezentul litigiu.
Celelalte critici din recursul pârâtei sunt, în schimb, întemeiate. Astfel, în privința cereri reclamantei de a fi exonerată de la plata sumei de 134.832,5 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități, soluția instanței de fond de admitere a acestei cereri este nelegală, în raport de prevederile art. 134 al.3 din Legea nr. 571/2003, referitoare la faptul generator al TVA și al exigibilității taxei, momentul de la care reclamanta are obligația plății TVA, fiind cel al emiterii facturilor și efectuării serviciilor către beneficiar, astfel cum neechivoc se prevede în textul legal precitat, situație în care nu este admisibilă o interpretare în sensul că reclamanta ar datora accesoriile, dar la o dată ulterioară celei legale.
În fine exonerarea reclamantei de la plată sumei reprezentând TVA dedusă la societate pe baza unor facturi fiscale de achiziții de materiale de construcții este de asemenea greșită. Reclamanta nu poate avea beneficiul art. 145 (3) din Legea nr. 571/2003,deoarece bunurile achiziționate nu sunt destinate utilizării lor în folosul operațiunilor taxabile ale reclamantei și cum, în speță, e vorba de materiale de construcții (Ť. jgheaburi, etc), iar reclamanta are ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri este evident că nu sunt satisfăcute exigențele art. 145 (3) din actul normativ menționat, nici măcar cu motivarea acesteia că a folosit materialele de construcții amintite (Ť. jgheaburi) la amenajarea spațiului unde își desfășoară activitatea, din moment ce sediul societății respective se află într-un apartament de bloc.
Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 312 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica sentința recurată, în sensul anulării actelor administrative contestate de reclamantă numai în privința sumei de 132.679 lei - TVA și accesorii, va respinge în rest acțiunea precum și recursul reclamantei, împotriva aceleași hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamantei - SRL A, împotriva sentinței civile nr. 2212/18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de pârâta A, împotriva aceleiași hotărâri, modifică sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei - SRL A și anulează în parte decizia de impunere nr. 219/2.10.2006 și Raportul de inspecție fiscală nr. 6476/2.10.2006 cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 132.679 lei reprezentând TVA și accesorii.
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /09.04.2008
Tehnored. /11.04.2008
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:, G
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
