Contestație act administrativ fiscal. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.90/CA
Ședința publică de la 11 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL, cu sediul ales în C,-, județul C, la " și ", și pârâtă SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.662/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 1 februarie 2010, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru ca părțile să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea la data de 8.II.2010; 11.II.2010, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta - SRL a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală G 77577/11.09.2008, decizia de impunere din 11.09.2008 și dispoziția RG 83261/07.11.2008.
Se arată în motivare că, în perioada 26.08.2008-11.09.2008 pârâta a procedat la verificarea impozitelor și taxelor datorate bugetului local, inspecție finalizată cu raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere contestată prin prezenta cerere.
În temeiul art.7 din Legea nr.554/2004 a formulat contestație care a fost respinsă prin dispoziția RG 83261/2008.
1. Cu privire la impozitul pe clădire se arată că acesta a fost calculat conform 547/2005.
Această hotărâre a fost contestată la instanță de către Prefectul Județului Potrivit art.3 alin.3 din Lege nr.554/2004 hotărârea a fost suspendată de drept. Cererea prefectului a fost anulată la 14.03.2008, hotărârea fiind irevocabilă.
Reclamanta a achitat impozitul pe clădiri în cuantum de 1%. În urma controlului inspectorii au considerat că impozitul declarat era în cuantum 1,5% calculându-se un debit de 6.457 lei reprezentând impozit datorat pe perioada 2006-14.03.2008 și accesoriile aferente.
2. Cu privire la suprafața constituită, pârâta a considerat o altă suprafață decât cea deținută și declarată de reclamantă. Astfel, pentru o parte din construcțiile complexului s-a calculat atât impozit pe clădiri, cât și pe terenul de sub acestea, procedând astfel la o dublă impunere.
Cu privire la cererea de compensare se arată că prin adresa G 14593/2006 s-a început executarea silită împotriva reclamantei pentru suma de 18.480 lei și accesorii.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.900/2007 a anulat dispoziția RG 17479/2006, dar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, întreaga sumă a fost executată.
Ulterior, s-a constatat că reclamanta datorează suma de 14.342,15 lei, sumă pe care reclamanta în temeiul art.112 Cod proc. fiscală a solicitat a fi compensată cu sumele executate inițial pe nedrept, însă cererea a fost respinsă.
Reclamanta a solicitat și suspendarea executării în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004.
La 14.05.2009 reclamanta a formulat precizări prin care arată că solicită anularea în parte a raportului de inspecție fiscală, a deciziei de impunere și a dispoziției RG 83261/2008 în sensul că:
- accesoriile aferente procentului de 0,5% reprezentând impozit pe clădire nu sunt datorate;
- suma de 3.335 lei și accesorii aferente reprezentând taxă teren nu sunt datorate;
- să se dispună compensarea sumei de 24.075 lei încasată fără drept în dosarul de executare nr.3204/2006 cu sumele ce vor fi considerate a fi datorate prin refacerea raportului de inspecție fiscală.
Prin încheierea din 14.05.2009 instanța a respins cererea de suspendare.
La 23.04.2009 pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii privind anularea raportului de inspecție fiscală, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei conform art.137 Cod proc. civilă.
Prin sentința civilă nr. 662/18.06.2009, Tribunalul Constanța, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii privind anularea raportului de inspecție fiscală.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea precizată la 14.05.2009 de către contestatoarea - SRL în contradictoriu cu intimat SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, și s-a dispus anularea în parte a Dispoziției 83261/07.11.2008, a raportului de inspecție fiscală G 77577/11.09.2008 și a deciziei de impunere G 77595/11.09.2008, respectiv pentru suma de 3.335 lei și accesoriile aferente reprezentând taxă teren; au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut, în esență, că în speță, reclamanta a formulat conform art.205 Cod proc. fiscală contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, contestație care a fost respinsă prin decizia RG 83261/2008.
Conform art.218 Cod proc. fiscală reclamanta a formulat prezenta acțiune prin care solicită anularea deciziei RG 83261/2008, dar și a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
În cazul în care reclamanta ar fi solicitat doar anularea raportului de inspecție fiscală, excepția inadmisibilității invocată de pârâtă ar fi fost întemeiată însă în condițiile în care reclamanta a solicitat anularea deciziei emise de pârât conform art.210 Cod proc. fiscală și a actelor fiscale ce au făcut obiectul contestației formulată de reclamantă în temeiul art.205 Cod proc. fiscală excepția inadmisibilității apare ca fiind nefondată.
În ceea ce privește impozitul pe clădire, respectiv accesorii aferente
procentului de 0,5% s-a reținut că prin 547/2005 s-a stabilit impozitul pe clădiri în procent de 1,5%.
Prefectul Județului Caa tacat la instanța de contencios administrativ această hotărâre, apreciind că procentul de 1,5% este nelegal și că procentul corect este de 1%.
Reclamanta a achitat în perioada 2006-14.03.2008 impozitul pe clădire în procent de 1%.
Acțiunea Prefectului Județului C împotriva 547/2005 a fost constatată ca perimată prin hotărâre irevocabilă de către Tribunalul Constanța astfel că 547/2005 a rămas în vigoare, iar impozitul pe clădire stabilit prin această hotărâre, respectiv diferența de 0,5% dintre procentul de 1% achitat inițial de reclamantă și 1,5% stabilit prin 547/2005 a fost achitată ulterior.
Reclamanta contestă doar accesoriile aferente calculate pentru perioada 03.11.2005-20.11.2007.
Având în vedere că cererea ce a avut ca obiect anularea 547/2005 a fost perimată instanța a apreciat că părțile au fost repuse în situația anterioară introducerii acțiunii.
Faptul că reclamanta a achitat ulterior perimării diferența de impozit, nu exonerează de obligația de a achita accesoriile aferente ca urmare a faptului că nu a achitat contravaloarea impozitului la termenele scadente.
2. Reclamanta contestă suma de 3.335 lei și accesorii reprezentând impozit pe teren calculat pentru construcțiile identificate în documentația cadastrală C2, C4-C6, C8-C9, -, arătat că pentru această suprafață s-a calculat atât impozit pe teren cât și pe clădire, procedând astfel la o dublă impunere.
Din cuprinsul documentației cadastrale instanța a reținut că reclamanta a dobândit imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.639/1996 și protocolului de predare-primire ul din.
Conform măsurătorilor suprafața de teren ocupată este de 4657,842pe care sunt edificate construcțiile C1- în suprafață de 4657,842.
Conform art.253 Cod fiscal impozitul pe clădiri pentru persoane juridice se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
În speță, reclamanta are înregistrată în contabilitate valoarea de inventar pentru construcțiile în suprafață totală de 4657,84 lei, inclusiv pentru construcțiile care nu au fost luate în considerare de pârâtă.
Chiar și pârâta în dispoziția contestată arată faptul că valoarea acestor anexe a fost inclusă în valoarea de inventar a clădirii, nu atrage competența organului fiscal de a defalca valoarea lor.
Din cuprinsul documentației s-a reținut că reclamanta în declarația pentru stabilirea impozitului pe clădiri a arătat valoarea de inventar a întregului, valoare la care pârâta a calculat impozitul pe clădiri.
Totodată pârâta considerând că o parte din construcții nu reprezintă clădiri în înțelesul art.249 alin.5 Cod fiscal a procedat la calcularea pentru suprafața ocupată de aceste construcții a impozitului pe teren în acest fel procedând la o dublă impunere, fiind încălcate dispozițiile Codului fiscal.
Pentru acest considerent instanța a anulat în parte Dispoziția RG 83261/2008, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere aferente pentru suma de 3335 lei reprezentând taxă anuală și accesoriile aferente.
În ceea ce privește cererea privind compensarea sumei de 24.075 lei instanța a reținut că Tribunalul Constanțaa anulat dispoziția nr.17479/2006 însă nu a dispus obligarea pârâtei la restituirea sumei pretinsă de reclamantă prin prezenta acțiune.
Nu s-a făcut dovada că în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.3204/2006 s-a anulat formele de executare sau s-a dispus întoarcerea executării.
În raport de actele din dosar tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui raport obligațional prin care Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local să fie obligat de către reclamantă la plata sumei de 24.075 lei pentru ca pârâta să poată dispune compensarea conform art.116 Cod proc. fiscală.
Împotriva acestei sentințe au formulat, în termen legal, recurs reclamanta - SRL și pârâta Serviciul Public de Impozite și Taxe și alte Venituri ale local.
Recurenta - SRL C a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
La data de 7 august 2009, contestatoarea a depus la Tribunalul Constanța contestație prin care solicită anularea Raportului de inspecție fiscală /11.09.2008, a deciziei de impunere 77595/11.09.2008 și a Dispoziției R - G 83261/07.11.2009, calificat de această instanță ca fiind recurs.
Cu privire la impozitul pe clădire, în esență, s-a susținut că se contestă cuantumul debitului de 8282 lei, având în vedere că din diferența de procente impozitul datorat este de 6457 și accesoriile care sunt calculate greșit și pe perioada 2006 - 14.03.2008 având î în vedere că acțiunea prefectului a suspendat pe această perioadă hotărârea lipsind-o de efecte. În aceste condiții recunoaște 6457 lei și accesoriile calculate de la 14.03.2008 până la data de 01.04.2008 când acest debit a fost achitat cu ordin de plată.
Cu privire la cererea de compensare, se susține că sentința civilă nr. 900/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Constanța nr. 294/CA/26.05.2008 fiind evident că suma de 24075,70 lei a fost încasată fără temei legal fiind nedatorată. S-a invocat stingerea creanței fiscale prin compensare în temeiul art.116 din Codul d e procedură fiscală.
Recurentul Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C a criticat cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv anularea în parte a actelor atacate pentru suma de 3.333 lei și accesoriile aferente reprezentând taxa teren.
Susține recurentul că, instanța de fond, în mod greșit a considerat că s-a procedat la o dublă impunere în ceea ce privește suprafața ocupată de construcțiile: C2 ( Anexa - și Spațiu ); C4 (Anexa - ); C5(Anexa), C6 (Anexa - ); C8 (Anexa - ); C9 (Anexa - terasa); (Anexa - ); (Anexa - ).
Stabilirea valorii de inventar a clădirii este o sarcină ce aparține proprietarului acesteia și prin care se înregistrează în contabilitatea persoanei juridice respective conform prevederilor legale în vigoare.
Acesta este motivul pentru care în cuprinsul dispoziției s-a menționat faptul că organul fiscal nu are competență în defalcarea valorii anexelor, întrucât nu organul fiscal stabilește valoarea de inventar, ci contribuabilul. Atâta timp cât această valoare a fost calculată în mod eronat de către contestatoare prin includerea și a construcțiilor C2, C4, C5, C6, C8. C9, această proprie culpă a contestatoarei nu poate fi invocată de către instanța de judecată ca motiv pentru admiterea capătului doi de cerere în referire la pretinsa dublă impunere.
Organul fiscal, prin actele administrative întocmite a arătat care este corecta încadrare a corpurilor C2, C4,C5,C6,C8, C9, și a procedat la calculul taxei pe teren în conformitate cu dispozițiile Codului Fiscal.
Construcțiile C2, C4, C5, C6, C8, C9, nu cuprind aceste caracteristicile prevăzute de art.249 alin.5 din Codul Fiscal și prin urmare au fost în mod eronat încadrate în valoarea de inventar a clădirii de către contestatoare.
Această modalitatea de calcul este în conformitate cu Normele metodologice ale Codului Fiscal pentru art.257, pct.77.12 " în cazul terenurilor pe care sunt amplasate orice alte construcții care nu sunt de natura clădirilor, pentru stabilirea impozitului pe teren, din suprafața înregistrată în registrul agricol la categoria de folosință "terenuri cu construcții" nu se scade suprafața ocupată de construcții respective".
Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul - SRL Curtea reține că prin 547/2005 s-a stabilit impozitul pe clădiri în procent de 1,5%.
În acțiunea promovată în contencios administrativ de către Prefectul Județului C s-a invocat nelegalitatea hotărârii consiliului din prisma stabilirii procentului de 1,5% apreciindu-se că procentul legal ar fi trebuit să fie în cotă de 1%.
Potrivit dispozițiilor art.3alin.3 din Legea 554/2004 până la soluționarea cauzei prin care Prefectul a atacat în contencios administrativ actele emise de autoritatea publică locală actul atacat este suspendat de drept.
Din această perspectivă este întemeiată susținerea recurentei reclamante în sensul că pe perioada 2006 - 14.03.2008 acțiunea prefectului a suspendat hotărârea lipsind-o de efecte.
Însă, acțiunea Prefectului având ca obiect anularea /2005 nu a fost soluționată pe fondul cauzei ci,a fost constatată ca perimată prin hotărâre irevocabilă.
Ori, perimarea stinge procesul împreună cu actele de procedură, părțile fiind repuse în situația anterioară.
În aceste condiții, se consideră că dispozițiile hotărârii de consiliu sunt aplicabile întocmai astfel că, impozitul datorat era în cotă de 1,5 %,impozit ce trebuia achitat la termenele prevăzute în hotărâre.
Cum reclamanta nu a achitat impozitul în această cotă la termenele scadente accesoriile privind diferența de 0,5% au fost în mod corect calculate de organul fiscal.
Nici critica referitoare la compensarea sumelor nu poate fi reținută.
Din actele dosarului de fond rezultă că în dosarul nr- având ca obiect contestație la executare instanța a dispus,la data de 25.05.2009,în sensul că s-a respins anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare 14301/2008 dar s-a dispus compensarea sumelor datorate reciproc de părți până la concurența sumei de 14342,15 lei.
Sentința Judecătoriei a fost modificată prin decizia civila nr.1121/RCA/ 28.10.2009 a Tribunalului Constanța prin care s-a respins cererea de compensare reținându-se lipsa titlului executoriu împotriva -onstanța.
În criticile expuse în prezenta cauză recurenta își justifică cererea de compensare pe faptul executării sumei de 14342,15 lei fără însă a prezenta un titlu împotriva organului fiscal prin care să dovedească,conform art.116 Cod proc fiscală, că, pe lângă calitatea de debitor cu creanțe în favoarea pârâtei, deține și calitatea de creditor al aceleiași părți.
Compensarea presupune existența a două creanțe reciproce ea fiind definită ca mod de stingere a două obligații reciproce,până la concurența celei mai mici dintre ele.
Ori, recurenta reclamantă nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe și exigibile față de -onstanța astfel că,în aceste condiții, nu poate invoca stingerea datoriei prin compensație.
În ceea ce privește recursul declarat de -onstanța, Curtea reține că potrivit documentației cadastrale reclamanta a dobândit imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.639/1996 și protocolului de predare-primire ul din iar conform măsurătorilor suprafața de teren pe care sunt edificate construcțiile C1- este în suprafață de 4657,842.
Art.250 alin 2 din Codul fiscal prevede că: " nu intră sub incidența impozitului pe clădiri construcțiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri".
Din fișa corpului de proprietate (fila 123 fond) rezultă că ceea ce apare menționat cu indicativele C2, C4, C5, C6, C8, C9, nu constituie construcții în sensul art. 249alin 5 Cod fiscal aspect confirmat chiar de către recurentă în criticile formulate.
Societatea a inclus în valoarea de inventar întregul activ respectiv, complexul edificat in anul 1964 iar faptul că anexele C2,C4-C9 și, ce fac parte din acest complex( si care sunt de fapt scări, spațiu acoperit de copertină, terase) apar menționate în acest inventar nu îndreptățește organul fiscal să perceapă impozit atât pentru teren cât și pentru aceste anexe ce nu constituie clădiri.
Conform art.253 Cod fiscal impozitul pe clădiri pentru persoane juridice se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Este adevărat că organul fiscal nu are competența de a defalca valoarea imobilului dar, în aceeași măsură, nu poate încălca dispozițiile codului fiscal și de a proceda la o dublă impunere astfel că,în mod corect judecătorul fondului a apreciat ca nelegale actele fiscale pentru suma de 3.335lei.
Prin urmare, față de toate aceste considerente,Curtea, reținând că reformarea hotărârii atacate nu se impune în raport de niciuna din criticile formulate,în conformitate cu art.312 Cod proc. civilă va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL, cu sediul ales în C,-, județul C, la " și ", și pârâtă SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.662/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
12 februarie 2010
jud.fond.
red.dec.jud.20.04.2010
2ex/27.04.2010
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Nastasia Cuculis
