Contestație act administrativ fiscal. Decizia 922/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 17.07.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 922
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CHIȘINEU prin A, împotriva sentinței civile nr.155/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- privind pe reclamantul intimat FETIȚA având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei recurente consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la doar prin serviciul de registratură al instanței la data de 28.08.2008 din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului,modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 mai 2008 reclamantul Fetița a cerut anularea actelor administrativ fiscale nr. 6847 / 21 03 2008 și nr. 7607 /14 05 2008 și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încasate ilegal, în cuantum total de 1049,06 lei, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectuării plății.
A cerut de asemenea, obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că în cursul anului 2007 achiziționat un autoturism second hand marca Opel Astra din Germania și pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 1049,06 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme, în temeiul art.214 și 2143Cod fiscal.
Întrucât taxa percepută este ilegală în raport de dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul CE. și de jurisprudență relevanță a Curții de Justiție Europeană a solicitat pârâtei restituirea sumei și plata dobânzilor aferente, prin cererea înregistrată la 20 03 2008, cererea fiind respinsă prin adresa emisă de aceasta nr. 6847 / 21.03.2008, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 117 Cod procedură fiscală.
Împotriva răspunsului pârâtei reclamantul a formulat contestație la care a primit de asemenea răspuns negativ prin adresa nr. 7607 / 14 05 2008.
Prin această taxă, afirmă reclamantul, este încălcat principiul nediscriminării între produsele naționale și produsele similare importate, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în CE. și neînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu mai este percepută.
Pârâta prin întâmpinare a invocat excepția anulării cererii ca netimbrată cu motivarea că reclamantul nu a timbrat acțiunea conform art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997.
A invocat și excepția de inadmisibilitate, întrucât actul administrativ menționat de reclamant nu reprezintă act administrativ fiscal, astfel cum sunt definite de art.41 Cod procedură fiscală, ci doar o adresă explicativă, în sensul că nu există nici o decizie administrativă sau alt act administrativ, în temeiul căreia s-a plătit taxa specială.
Pârâta a formulat și cerere de suspendare a judecării cauzei în temeiul art.244 (1) pct. l Cod procedură civilă, până la soluționarea procedurii de infringement declanșată de Comisia Europeană împotriva României, respectiv procedura privind constatarea încălcării în parte de către România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art.90 din Tratatul, iar interpretarea dispozițiilor tratatului cade în competența exclusivă a Curții de Justiție a Comunității Europene de la Luxemburg, în conformitate cu dispozițiile art.234 (1) lit. a din Tratatul
Cu privire la netimbrarea acțiunii instanța constată că prin chitanța seria - - nr.- din 22 05 2008, reclamantul a achitat taxa de timbru astfel că va respinge excepția netimbrării.
Prin sentința civilă nr. 155 din 9 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arad admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Fetița împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Chișineu C și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1.049,06 lei, actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria - nr.- / 18 09 2007.
S-a respins capătul de cerere pentru anularea actelor administrativ fiscale cu nr.6847/21 03 2008 și 7607/14 05 2008, emise de pârâtă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 43,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la netimbrarea acțiunii instanța a constatat că prin chitanța seria - - nr.- din 22 05 2008, reclamantul a achitat taxa de timbru astfel că a respins excepția netimbrării.
Instanța a respins cererea de suspendare, întrucât suspendarea judecării cauzei se poate dispune conform art.244 (1) pct.l Cod procedură civilă, numai dacă existența sau neexistența unui drept de care ar depinde soluționarea cauzei, face obiectul unei alte judecăți conform dreptului intern. Ori, pe de o parte, soluționarea cauzei nu depinde de finalizarea procedurii de infringement, iar pe de altă parte această procedura excede normelor de procedură civilă internă.
Potrivit Cap.l pct.2 din Anexa la Ordinul.nr.1899/2004, restituirea sumelor se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal, căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art.33 din nr.OG92/2003, care este pârâta conform alin. l din acest articol.
Instanța a respins și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece potrivit art. l din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul reclamantului constă tocmai în repararea pagubei care i-a fost cauzată prin achitarea taxei de primă înmatriculare nedatorată.
Pe fond instanța a apreciat că, esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
In consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
In privința reglementării interne, este de remarcat că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc ), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în tară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie constatată supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat se conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismelor de către reclamant, în cuantum de 2.903 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Acțiunea reclamantului este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal, întemeiat pe art.21 (4) și 117 Cod procedură fiscală.
într-adevăr, reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismului nou cumpărat din România nu este posibilă fără plata taxei. într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. în consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 din Germania.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța va admite acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța constată că, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Referitor la capătul de cerere privind anularea actelor administrativ fiscale cu nr. 6847/ 21.03.2008 și nr.7607 / 14 05 2008 instanța constată că în cauză nu este vorba despre un act administrativ așa cum este definit la art.2 lit. c din Legea nr.5 54/2004, ci reprezintă o simplă adresă de răspuns față de solicitarea reclamantului, astfel că nefiind vorba despre un act administrativ, respingând acest capăt de cerere.
Văzând că s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 43,30 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar de avocat.
Împotriva sentinței civile nr.155/09.06.2008 a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A,în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău-C, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii în contencios administrativ.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
Se apreciază că, soluționarea echitabilă a prezentei cauze, depinde în tot de soluționarea litigiului dintre România și și în acest fel, solicită suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea definitivă a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 alini, pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă.
Se învederează că prin sentința pronunțată prima instanță a nesocotit în totalitate apărările invocate de către pârâta recurentă făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Astfel, regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3.
Se mai reține că în raport de prevederile constituționale ale art. 148 și art. 233 din Legea nr.157/2005 pentru Ratificarea Tratatului dintre statele membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și România la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
In concluzie, prima instanță prin admiterea acțiunii a făcut o aplicare greșită a legii.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, reținute de prima instanță, consideram că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Soluția primei instanțe este nelegală și prin prisma dispozițiilor art. 117 din nr.OG 92/2003 privind restituirea sumelor de la bugetul de stat deoarece aceasta se face la cerere, dacă solicitantul se află în una din situațiile limitativ prevăzute de Codul d e procedură fiscală.
Or, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite la art. 117 lit. a - h, din actul normativ invocat, sumele stabilite fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Referitor la acordarea dobânzilor, menționăm că potrivit art. 124 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură Fiscală"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.
Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."Insă, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu își regăsesc aplicabilitatea în speță.
In conformitate cu prevederile art. 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru
autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Prin urmare, reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată de acesta, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituire taxei pe poluare pentru autovehicule. Restituirea se va realiza pe baza procedurii stabilite de Hotărârea Guvernului României nr.686/24.06.2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, respectiv CAPVI." Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite"și nu așa cum a hotărât instanța, o restituire în totalitate.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale active a Direcției Generale a Finanțelor Publice Așa cum se poate observa cu ușurință din cererea introductivă și din hotărârea pronunțată de instanța de fond, în acest litigiu a fost chemată în judecată Administrația Finanțelor Publice Chișineu - După comunicarea hotărârii, pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu-C nu a declarat recurs în termenul legal, motiv pentru care hotărârea instanței de fond a devenit irevocabilă în ceea ce privește acest organ fiscal. în schimb, a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, care nu a fost și nu este parte în prezentul litigiu. Pe cale de consecință, recursul acestui organ fiscal trebuie privit ca fiind introdus de o persoană fără legitimare procesuală activă și respins ca atare.
În sprijinul poziție sale, înțelege să invoce și decizia civilă nr. 713 din 11.06.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în dosarul nr-, unde a fost admisă aceeași excepție și s-a respins recursul Pentru identitate de rațiune și pentru a se respecta dreptul la o jurisprudență unitară.
De asemenea, apreciază că recursul nu poate fi declarat de A "în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Chișineu-C", întrucât acest din urmă organ fiscal are personalitate juridică și organe de conducere proprii, fiind în măsură să declare el însuși recurs, dacă ar fi dorit acest lucru.
În subsidiar, solicită respingea recursul declarat ca nefondat, pentru următoarele motive:
Cât privește cererea de suspendare, trebuie observat că potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă,instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
În lumina textului procedural amintit arată că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile suspendării, întrucât nu există niciun alt proces în curs de care să depindă soluționarea prezentei cauze. Procedura deinfringement,nefinalizată încă, este o procedură administrativă, iar soarta prezentei cauze nu depinde sub nicio formă de soluția adoptată la finalul acestei proceduri.
Trebuie reținut doar faptul căjudecătorul român este primul judecător comunitar(unjudecător cu putere de jurisdicție comunitară)și el are obligația de aplica și dreptul comunitar, sacrificând, dacă este cazul, o normă națională incompatibilă cu dreptul comunitar. Doar în subsidiar, dacă instanța națională apreciază că dispozițiile de drept comunitar nu sunt suficient de clare, Curtea de Justiție Europeană devine, prin intermediul unei acțiuni preliminare, competentă să se pronunțe asupra unei chestiuni prealabile judecății. Acest lucru nu înseamnă că instanța comunitară "are competența materială de a soluționa prezentul litigiu", competență care revine exclusiv instanței naționale.
Reclamantul consideră că soluția primei instanțe este corectă pe fond, taxa de primă înmatriculare fiind în mod evident discriminatorie, în pofida susținerilor recurentei. În aceste condiții, soluția primei instanțe - sesizarea priorității normei comunitare și refuzul de a aplica norma națională - este judicioasă și trebuie menținută. De altfel, sub acest aspect, jurisprudență națională este unanimă, în sensul admiterii acțiunilor de acest tip.
De asemenea, soluția primei instanțe este corectă și raportat la dobânzile acordate, în temeiul art. 124 raportat la art. 120 alin. 6. proc. fisc. (dobânda legală în materia sumelor de restituit de la bugetul de stat, adică 0,1% pentru fiecare zi de întârziere). Numai în acest mod se poate garantadreptul la respectul proprietății,prevăzut de art. 1 din Protocolul adiționai nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înlăturându-se prejudiciul creat prin prelevarea unei sume fără titlu.
Recursul este neîntemeiat.
În privința cererii de suspendare proceduri de soluționare a cauzei în primă instanță ori în prezent în recurs nu mai prezintă relevanță nefiind în prezent o problemă actuală, deoarece procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de
măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul
că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr.50/2008 antamate de recurentă prin recursul de față, Curtea constată că noua taxă instituită de OUG este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A,în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău-C,împotriva sentinței civile nr. 155 din 9 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
.
Prima instanță - Tribunalul Arad - Judecător -
RED/-24.10.2008
TEHNORED:ML-24.10.2008
2 expl
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Catargiu Victoria
