Contestație act administrativ fiscal. Decizia 914/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 17.07.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 914
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25.09.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Catargiu Victoria
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței civile nr.548/CA/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar - privind pe reclamantul intimat având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică în reprezentarea pârâtei recurente PTc onsilier juridic, în reprezentarea recurentei pârâte Administrația Finanțelor Publice L consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente PTc onsilier juridic solicită admiterea recursului ca fiind temeinic și legal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea pronunțării asupra excepțiilor invocate de pârâte prin întâmpinările depuse la dosar, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate,rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința exonerării de la plata dobânzilor legale.
Reprezentanta recurentei pârâte Administrația Finanțelor Publice L consilier juridic solicită respingerea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii reclamantului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2532 din data de 13.03.2008, reclamantul, prin mandatar a chemat în judecată în calitate de pârâte: ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea actelor administrative în baza cărora s-au emis chitanțele: seria - nr. -/11.09.2007 și seria - nr. -/23.10.2007 de către pârâta L și obligarea în solidar a pârâtelor la restituirea către reclamant a sumelor de: 1.207 lei cu dobânda legală de la data de 11.09.2007 și până la restituirea efectivă și 5.649 lei cu dobânda legală de la data de 23.10.2007 și până la data restituirii efective.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că a achiziționat din Germania autoturismul second-hand, marca Volkswagen și autoturismul marca Opel tipul. Arată că nu a putut înmatricula autoturismele decât după ce a plătit sumele de 1.207 lei și 5.649 lei taxa de primă înmatriculare. Pentru a finaliza deci procedura înmatriculării autoturismelor în România, a fost obligat să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214(1) din Codul Fiscal, fiindu-i emise chitanțele: seria - nr. -/11.09.2007 și seria - nr. -/23.10.2007 eliberate de Administrația Finanțelor Publice
Apreciind că această taxă este lipsită de temei legal reclamantul a formulat Contestație, înregistrată la pârâtă sub nr. 25500 și 25501/30.01.2008 și nr.28264/08.02.2008, însă prin Adresa cu numărul 33324 din 05.03.2008, aceasta din urmă a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației privind cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare ( fila 7 dosar - răspunsul pârâtei).
Împotriva refuzului de restituire a taxei de primă înmatriculare reclamantul a formulat prezenta acțiune, solicitând anularea lui pe motiv că actul normativ care prevede obligația de plată a acestei taxe, respectiv Codul Fiscal art. 214(1) și următoarele, intră în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar potrivit art. 148 al.2 din Constituția României, prevederile din tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pârâta Lad epus la dosar întâmpinare prin care în principal a invocat următoarele excepții: inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, prematurității pentru nefinalizarea procedurii prealabile și a tardivității cererii. Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 și urm. din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Astfel, reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme, formulând doar o cerere de restituire a acestei taxe, pârâta invocă excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ, dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX din nr.OG 92/2003. Astfel, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial. Reclamantul nu a făcut dovada formulării unei contestații, în temeiul dispozițiilor actului normativ precizat.
Pe cale de excepție, pârâta a solicitat instanței să constate tardivitatea formulării cererii de restituire a taxei speciale, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora termenul de depunere a contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Pârâta a invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la dispozițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală. Contestatorul nu-și motivează cererea pe existența vreunui caz de restituire dintre cele enumerate în art. 117, contestând prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare, respectiv, dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Sub aspectul fondului s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este prevăzută de art. 214(1)-214(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 31(1)-31(2) din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, deci a fost legal reținută, dispozițiile art. 214(1) și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Nu se poate vorbi de o încălcare a art.90 din Tratatul,nefiind vorba despre măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceiași situație de primă înmatriculare în România.
Pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice Tad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat aceleași excepții ca și pârâta L, precum și aceeași apărare pe fond. În plus a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive față de faptul că nu s-a solicitat anularea nici unui act administrativ emis de ea.
Prin sentința civilă nr-548 din data de 17.06.2008 Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Lad ispus anularea actelor administrative în baza cărora s-au emis chitanțele: seria - nr. -/11.09.2007 și seria - nr. -/23.10.2007 de către pârâta L și a obligat în solidar pârâtele la restituirea către reclamant a sumelor de: 1.207 lei cu dobânda legală de la data de 11.09.2007 și până la restituirea efectivă și 5.649 lei cu dobânda legală de la data de 23.10.2007 și până la data restituirii efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând disp.art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste. Astfel, art.90(I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă si care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptat ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât si situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 si 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90( I ) din Tratat si conchidem că prin modificarea codului fiscal si introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1-214 ind,3 din Codul fiscal sunt reglementări contrare si că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 1.207 lei RON și a sumei de 5.649 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(i) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare . Înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România si se aplică în condițiile stabilite prin Tratate si prin actul de aderare.
Apărarea pârâtelor formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plata a taxei este neîntemeiată si speculativă. Intr-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum si a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor si care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâtele confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second - hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Intr-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală si condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existenta unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamantul nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea si perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților si intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90(I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României si astfel reclamantul, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum si instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază si care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate, așa încât se va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice L, sens în care se va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Mai este de semnalat faptul că nu s-a putut reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T față de faptul că deși nu s-a solicitat anularea nici a unui act administrativ emis de ea în mod direct, s-a constatat că reclamantul s-a adresat în procedură prealabilă administrativă potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 acestei pârâte reiterând practic cererea sa de restituire a celor două sume achitate: 1.207 lei și 5.649 lei pentru taxă de primă înmatriculare a celor două autoturisme aduse din Germania, așa încât în această cauză are calitate procesuală pasivă.
Considerând demonstrată încălcarea art.90(I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâte în solidar să o restituie. -l pe reclamant în mod nelegal de suma de 1.207 lei RON de la data plătii sumei, și de suma de 5.649 lei de la data plății sumei pârâtele datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.
Împotriva sentinței civile nr.548/17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat recurs pârâtele P T și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
În motivarea recursului, PTc onsideră că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei T, având in vedere ca obiectul prezentului dosar îl reprezintă acțiunea îndreptata de reclamant împotriva taxei de prima înmatriculare stabilita de către L, achitata la. L - emitenta a răspunsului nr. 33.324/05.03.2008 dat la cererile reclamantului de restituire a taxei.
Învederează instanței că soluția Tribunalului Timiș de respingere a excepției invocate de T este nelegala întrucât taxa speciala la prima înmatriculare a fost achitata la Trezoreria. L, iar răspunsul la cererile reclamantului de restituire a taxei este emis de L in nume propriu.
Mai mult, in motivarea soluției de respingere a excepției instanța de fond a reținut ca reclamantul s-a adresat în procedura prealabilă și T, iar acesta nu a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de În condițiile în care prima instanța a reținut aceste aspecte, avea posibilitatea, eventual, să oblige pârâta T la emiterea unui răspuns la cererea prealabila a reclamantului, lucru pe care nu l-a dispus instanța de fond.
În același context, obligarea T În solidar cu pârâta L la restituirea taxei de prima înmatriculare, fără a fi obligată să se pronunțe față de cererea reclamantului, nefiind emis prin urmare niciun act administrativ de către pârâta T, în timp ce taxa a fost plătită la. L și nu la. T, este în mod evident nelegala și netemeinica, iar recursul nostru se impune a fi admis cu privire Ia aceste aspecte.
In al doilea rând, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității formulării prezentei acțiuni în contencios administrativ data de neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 coroborate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care spune că"înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte,acestuia. "
Reclamantul nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanțele seria - nr. -/11.09.2007 și nr. -/23.10.2007 emise de L, în suma de 1.207 lei si 5.649 lei, în condițiile art. 205 și urmat, din nr.OG 92/2003 coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care să solicite în principal anularea actului administrativ de impunere, mulțumindu-se doar să formuleze la data de 30.01.2008 doua cereri, inadmisibile in opinia noastră, de restituire a taxei de prima înmatriculare.
Apreciem ca cererile reclamantului înregistrate la. L sub nr. 25.500 si 25.501/30.01.2008 nu pot fi asimilate cu o contestație împotriva actului administrativ fiscal atât datorita formei, obiectului cererilor cat si temeiului legal in baza căruia au fost formulate.
Ca urmare, în mod eronat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de contestare a actului administrativ fiscal.
In al treilea rând, consideram ca excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX"Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale"din nr.OG 92/2003 trebuia admisa de către instanța de fond.
Având în vedere faptul ca reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o contestație în condițiile Titlului IX"Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale"din Codul d e procedura fiscala împotriva actelor administrative fiscale in baza cărora a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule cu chitanțele seria - nr. -/11.09.2007 si nr. -/23.10.2007 emise de L in suma de 1.207 lei si 5.649 lei, rezulta ca formularea prezentei acțiuni in contencios administrativ este prematura, datorita faptului ca procedura prealabila nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
În al patrulea rând, a solicitat instanței de judecată să constate tardivitatea formulării cererii de restituire a taxei speciale,raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din Codul d e procedura fiscala, însa această excepție nu a fost soluționata prin hotărârea recurată.
Tot pe cale de excepție, a solicitat instanței de judecata să constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedura fiscala. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra acestei excepții.
In ce privește aceasta excepție, învederează instanței de recurs ca nici cererile inițiale de restituire a taxei și nici prezenta acțiune în contencios administrativ nu sunt întemeiate de către reclamant pe dispozițiile art. 117 din Codul d e procedura fiscala, deși doar acest temei de drept poate sta la baza cererilor privind restituirea la cererea debitorului a sumelor plătite la bugetul statului.
Mai mult, motivele de fapt invocate în cele doua cereri sunt contrare acestui temei de drept indicat, respectiv dispozițiile art. 117 din Codul d e procedura fiscala.
Astfel, in fapt reclamantul contesta însăși prevederile legale care instituie taxa speciala de prima înmatriculare, respectiv dispozițiile art. 214 - 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, susținând ca aceasta taxa ar fi "nelegala".
In ce privește fondul cauzei,hotărârea primei instanțe este netemeinica si nelegala deoarece se impunea respingerea acțiunii reclamantului ca vădit neîntemeiata,având în vedere ca reclamantul datorează în mod legal taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) în cuantumul indicat.
Referitor la considerentele sentinței recurate, privind o pretinsa contradicție intre dispozițiile art. 214 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana in cazul autovehiculelor second-hand, situație în care art. 90 din Tratatul CE. devine aplicabil în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, se arată că dispozițiile art. 214 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana.
In lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene in domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Astfel, este binecunoscut faptul ca art. 90 din Tratatul CE. reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscală sau vamală care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor in cadrul Uniunii Europene.
Insă, așa cum rezulta în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. citam:"niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare", norma indicata se refera la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Astfel, este binecunoscut că această taxa este achitată inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția naționala a României, respectiv pentru mărcile, Daewoo, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totală maxima autorizata de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării si fabricate în România, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme și autovehicule să se afle la prima înmatriculare în România.
comunitare nu au contestat niciodată dreptul statelor membre de a stabili astfel de taxe speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculelor, și nu au susținut niciodată ca însăși instituirea în sine a unei astfel de taxe ar contraveni prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. in cazul autovehiculelor noi sau second-hand deja înmatriculate în țările de proveniența, așa cum în mod absolut neîntemeiat a concluzionat instanța de fond, toate aceste organe comunitare pornind, în analiza diferitelor reglementari naționale având acest obiect, de la premisa comuna ca în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Ca urmare, o soluție corectă a instanței de fond, care să țină cont integral de jurisprudența Luxemburg ar fi fost o soluție de tipul admitere în parte a acțiunii, exclusiv pentru partea din taxa care depășea valoarea taxei reziduale incluse in valoarea autovehiculelor similare înmatriculate pe piața internă ca fiind noi, și de respingere în rest a acțiunii pentru partea din taxa care nu depășea aceasta valoare a taxei reziduale determinata potrivit criteriilor arătate mai sus.
Rezultă că soluția instanței de fond, de admitere în tot a acțiunii și de obligare la restituirea integrala a taxei achitate de către reclamant este vădit contrară jurisprudenței Luxemburg și chiar dispozițiilor art. 90 din Tratatul, în condițiile în care această normă comunitară nu interzicea prioriinstituirea unor taxe care nu provoacă un tratament discriminatoriu între produsele naționale și produsele importate din țările membre comunitare.
De asemenea, precizăm ca principiul"poluatorul plătește",pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Menționam ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica în prezent o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care, Danemarca, Spania, Ungaria, Belgia, Olanda, Cipru etc). Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiva in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Referitor la obligarea pârâtelor în solidar la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, începând cu data plății, solicită să se constate nelegalitatea și inadmisibilitatea în materie fiscală a acestui capăt de cerere admis de instanța de fond.
Astfel, învederează instanței faptul că în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzuta de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii:
Mai mult, consideram ca aceasta dobânda prevăzuta de art. 124 din nr.OG 92/2003 se datorează doar începând din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2) sau la art. 70 din nr.OG 92/2003, iar nu începând cu data plații taxei speciale, așa cum a dispus instanța de fond prin hotărârea pronunțata. Ca urmare, reclamantul nu putea sa solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din Codul d e proc. fiscala, începând cu data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 din Codul d e proc. fiscala, calculat începând cu data de 30.01.2008, data comunicării la. Lac ererii de restituire a sumei achitate.
Recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului L, a solicitat admiterea recursului,modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si a dobânzilor legale,arătând următoarele:
In primul rând arătam ca,astfel cum a fost expus și în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei și cum a învederat și instanței la judecarea cauzei,în urma negocierilor purtate de România și Comisia Europeana vizavi de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, discuțiile au fost purtate exclusiv în sensul modificării formulei de calcul a taxei,în nici un caz asupra eliminării acesteia. În urma finalizării negocierilor, ținându-se seama de respectarea normelor de drept comunitar invocate în acțiunea ce face obiectul cauzei de față,inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, a fost adoptata OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,act normativ intrat in vigoare de la data de 01.07.2008.La art. 14 alin. ultim din OUG 50/2008 se precizează ca prevederile legale în temeiul cărora s-a încasat taxa specială, respectiv art.214 l-214 3 din Codul fiscal,se abroga începând cu 01.07.2008,iar la art. 11 se instituie o procedura de recalculare a taxei speciale achitate în perioada 01.01.2007-30.06.2008:"Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata c/e contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta..In data de 30.06.2008 a fost publicata in Of.nr.48- HG nr.686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,astfel încât de la 01.07.2008 organele fiscale,inclusiv instituția noastră sunt in proces de recalculare,la cerea contribuabililor,a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule,proces în urma căruia se va efectua restituirea diferențelor în conformitate cu prevederile OUG 50/2008.
Motivația instanței ca o alta interpretare ar echivala cu negarea dreptului la justiție este profund eronata si lipsește de conținut însăși noțiunea de competenta a instanțelor judecătorești, în condițiile în care liberul acces la justiție trebuie să respecte competența stabilită prin lege instanțelor judecătorești. de competenta a instanțelor de contencios administrativ fiind expres stabilită, judecătorul nu-și poate lărgi aceasta,astfel cum s-a procedat în cauza de față.
Nici pe fondul cauzei acțiunea nu este întemeiată. Asupra legilor aplicabile pe teritoriul țării doar Parlamentul sau Curtea Constituțională în exercitarea atribuțiilor ce le revin au posibilitatea de a modifica texte legale. Chiar în situația în care instanța de judecată procedează la evaluarea unui text de lege,în cazul de față aceasta evaluare nu a ținut cont de unele aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei:
Nu s-a ținut cont de prevederile OUG 50/2008 și de procedura de restituire a diferențelor între taxa pe poluare și taxa specială pentru autoturisme și autovehicule,procedura în curs de aplicare la nivelul întregii țări și pe care petentul are posibilitatea de aou rma.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului, cu anularea actelor administrative e mise de pârâtă și cu obligarea acestora la restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prima instanță în mod legal a respins excepțiile invocate de pârâte, ca fiind neîntemeiate și bine a reținut că pârâtele au calitate procesuală pasivă în cauză, iar, acțiunea este întemeiată, fiind formulată în termenul prevăzut de lege, procedura prealabilă a fost îndeplinită conform adresei de la fila 7 dosar tribunal. Totodată, instanța de fond a avut în vedere că în cauză sunt aplicabile în mod prioritar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, care prevede că, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect,produselor naționale similare.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursurile pârâtelor sunt nefondate așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr.554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă să respingă recursurile de față ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta P T și Administrația Finanțelor Publice a municipiului L,împotriva sentinței civile nr. 548 din 17 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
- -
.
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător -
RED/-27.10.2008
TEHNORED:ML- 27.10.2008
/2.ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Catargiu Victoria
