Contestație act administrativ fiscal. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 94/CA/2009 -
Ședința publică
din 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - Grefier
S-au luat în examinare recursurile în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Carei, cu sediul în S M, Romană nr.3-5 împotrivaSentinței nr.443/CA/2008 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.3338/CA/83/2008în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în comuna, sat nr.309 județul S M, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 443/CA/15.10.2008 Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată de aceasta și a admis acțiunea înaintată de reclamantul G împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CAREI prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în sensul că, anulat ca nelegal actul administrativ fiscal nr. 12260/29.08.2008 emis de pârâtă.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6.052,39 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal, cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamanta a achiziționat din diferite state membre UE un nr. de 2 autoturisme folosite, înmatriculate în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamant a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanțelor fiscale depuse la dosar, reclamanta a achitat taxa specială prevăzută de Codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul înregistrat la organul fiscal sub nr. 41323/06.06.2008 acesta comunică reclamantei faptul că nu poate da curs favorabil cererii reclamantei, invocând în motivarea răspunsului două adrese comunicate acesteia de către organele fiscale ierarhic superioare.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117.proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabilă excepția prevăzută de alin. 5 din același text de lege.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată în cauză, instanța a apreciat că și aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr administrația finanțelor publice a unității administrativ teritoriale nu are personalitate juridică, dar este de necontestat și faptul că aceste administrații ale finanțelor publice sunt îndreptățite să încaseze, prin trezorerii, taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1 Cod fiscal.
În condițiile în care pârâta s-a comportat ca un veritabil organ împuternicit cu calcularea și încasarea taxei speciale, aceasta a și emis acte administrative prin care a refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței sale legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea o astfel de competență și, în condițiile în care în cauză a fost citat și organul administrativ cu personalitate juridică, DGFP S M, instanța a apreciat că acest organ al autorității publice are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137.proc civ. urmează să respingă excepția invocată de pârâtă în acest sens.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamantă și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza trazione delle finanze dello Stato/ thal nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legis-
lativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, în reprezentarea trației Finanțelor Publice Carei, solicitând admiterea acestei căi de atac, admiterea excepției insuficientei timbrări a acțiunii și anularea acesteia ca insuficient timbrată, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a trației Publice a Municipiului Carei, iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii în contencios administrativ, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său pârâta arată că reclamantul nu achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 39 lei achitând doar o taxă de 4 lei.
Cu privire la necompetența materială a Tribunalului Satu Mare, recurenta că, chitanța eliberată de către pârâtă nu este un act administrativ fiscal, ci un simplu înscris care atestă încasarea taxei de la intimatul reclamant. În fapt, acțiunea este o acțiune în pretenții, competența se soluționare revenind judecătoriei și nu Tribunalului Satu Mare în primă instanță deoarece nu s-a solicitat anularea actului administrativ fiscal.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a trației Finanțelor Publice a Municipiului Carei, se arată că potrivit art. 2 din HG nr. 495/2007 aceasta nu are personalitate juridică, aflându-se în subordinea sa.
Pe fondul cauzei, învederează faptul că prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, prevederile acestui text, introducând o limitare ale drepturilor statelor membre de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele similare interne.
Recurenta mai arată că organul competent să se pronunțe asupra constituționalității unui act normativ este Curtea Constituțională, iar asupra încălcării legislației comunitare de către legislația internă se pronunță Curtea Europeană de Justiție.
Recurenta mai arată că prin OUG nr.50/2008 a fot instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008 și prin care se dispune numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
În ce privește acordarea dobânzilor la cererea contribuabililor pentru sumele cuvenite a fi restituite de la bugetul general consolidat al statului, în condițiile reglementate de art. 124 din OG nr. 92/2003, din ziua plății, recurenta apreciază că acordarea acesteia din ziua plății contravine prevederilor art. 124 din OUG nr. 92/2003 coroborate cu prevederile art. 112 (2) din aceeași ordonanță și cu ale Ordinului nr.1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice. De asemenea, instanța a acordat în mod nelegal dobânda fiscală deoarece petentul a solicitat instanței acordarea dobânzii legale, în conformitate cu prevederile art. 1084 Cod civil, cerere care este inadmisibilă.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct. 6 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 3041și 306 Cod procedură civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Excepția insuficientei timbrări a acțiunii este neîntemeiată deoarece potrivit art. 3 lit. m din Legea nr.146/1997, cererile pentru anularea actului administrativ sau recunoașterea dreptului pretins se taxează cu 4 lei taxă timbru.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care taxa de timbru nu ar fi fost plătită de reclamant în cuantumul prevăzut de lege, solicitarea recurentei de anulare a acțiunii este neîntemeiată, față de dispozițiile art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997, care prevăd că " în situația în care instanța judecătorească investită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxei judiciare de timbru aferente, dispozițiile hotărârii constituind titlu executoriu".
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare este de asemenea neîntemeiată, deoarece reclamantul G în acțiunea formulată a solicitat anularea actului administrativ fiscal seria - nr. -/14.11.2007.
Referitor la calificarea actelor seria - nr.- /14.11.2007 emis de pârâtă, ca fiind act administrativ fiscal, aceasta s-a făcut corect de către instanța de fond în concordanță cu prevederile art.2 lit. h raportat la art. 8 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.41 Cod procedură fiscală.
Prin urmare, acțiunea formulată de reclamant este o acțiune în contencios administrativ și nu o acțiune în pretenții, competența de soluționare revenind, potrivit art. 2 lit. d Cod Procedură Civilă, tribunalului.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei trația Finanțelor Publice a Municipiului Carei, instanța de fond a reținut în mod corect că aceasta, în calitate de organ emitent al actelor administrative fiscale contestate, poate sta în proces în calitate de pârâtă alături de organul ierarhic superior cu personalitate juridică - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SM.
Referitor la neincidența în speță a prevederilor art. 90 alin. 1 din TRATATUL COMUO. EUROPENE, curtea apreciază că instanța de fond a reținut corect aplicabilitatea acestui text de lege în cauză.
Astfel, potrivit art.90 paragraful 1 din TRATATUL COMUO. EUROPENE " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ". Prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Motivul de recurs invocat, în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare și nici în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autoturismelor/autovehiculelor indiferent de țara de proveniență este nefondat, câtă vreme această taxă nu este aplicată autoturismelor naționale similare, cum este cazul în speță.
Neîntemeiat este și motivul de recurs privind incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța de fond reținând corect că prevederile acesteia nu pot fi aplicate reclamantului, câtă vreme au intrat în vigoare ulterior plății taxei ce face obiectul litigiului.
În ceea ce privește organele competente să se pronunțe asupra constituționalității actelor normative, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
Cu privire la necompetența instanțelor judecătorești de a se pronunța asupra legislației comunitare trebuie avute în vedere dispozițiile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunității Europene a statuat cu titlu de principiu că " judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale ".
În ceea ce privește acordarea dobânzii prevăzută de Codul d e procedură fiscală, instanța apreciază că fiind în prezența unei taxe speciale ce se restituie în condițiile acestui cod, nu se poate aplica dobânda legală de altă natură decât cea fiscală.
Pe de altă parte, reclamantul a solicitat dobânda legală, fără a specifica natura acesteia.
Motivul de recurs privind acordarea dobânzilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală din ziua plății taxei nu este de natură să atragă modificarea sau casarea sentinței, câtă vreme recurenta nu indică ziua din care urmau să fie acordate dobânzile și nu a depus nici un act doveditor în acest sens, indicând doar texte de lege la modul general.
Văzând că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M în nume propriu și în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI CAREI, cu sediul în S M, Romană nr.3-5 împotrivaSentinței nr.443/CA/2008 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mareîn contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în comuna, sat nr.309 județul S, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 25 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
red.dec. D - 18.03.2009
Jud.fond A -
Tehnored.- 19.03. 2009
2 exemplare
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
