Contestație act administrativ fiscal. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 945
Ședința Publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente T și T împotriva sentinței civile nr. 257/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimata - SRL T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta intimată avocat, lipsă pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate și întâmpinare.
Curtea constată că Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 207/2.03.2009 pronunțată în dosarul nr- nu s-a pronunțat și asupra cererii conexe din dos. -- al Tribunalului Timiș.
Avocatul reclamantei intimate solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta - SRL T, a chemat în judecată în calitate de pârâți pe Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 385/2008 emisa de către DGFP T, anularea parțiala a raportului de inspecție fiscala nr. 649/2008 si a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca urmare a solicitării societății de a i se rambursa TVA-ul plătit către bugetul de stat, în perioada 28.12.2007 -05.02.2008, a fost supusă unui control fiscal din partea paratei Administrația Finanțelor Publice T finalizat prin Raportul de Inspecție Fiscala nr. 649/05.02.2008. In urma concluziilor eronate ale nr. 649/05.02.2008 parata Tae mis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. 143 si nr. 144 din 06.02.2008 pentru suma totala de 25.477 lei TVA suplimentar si 7.580 lei accesorii aferente.
Reclamanta a arătat ca, din suma de 25.477 lei nu s-a acceptat la rambursare, de către T, suma de 22.683 lei, iar 2.794 lei din decontul 73335/26.11.2007 reprezintă TVA rambursat necuvenit. Astfel ca nu numai ca nu i-a fost rambursat tot TVA-ul solicitat ( suma aprobata la rambursare este de doar 3.770 lei ) dar a fost obligată si la plata unor majorări de întârziere de 7.243 lei si penalități de 139 aferente TVA-ului stabilit suplimentar.
Împotriva nr. 649/05.02.2008 si a Deciziei nr.143/06.02.2008 a formulat contestația înregistrata sub nr. 10874/17.03.2008 prin intermediul căreia a solicitat reanalizarea situației de fapt si de drept supusa controlului, respectiv revenirea asupra refuzului de a se dispune rambursarea sumei de 22.025 lei precum si anularea accesoriilor aferente in suma de 7.382 lei.
Prin Decizia nr. 385/03.04.2008 emisa de parata T s-a dispus respingerea Contestației formulate, menținându-se concluziile inspecției fiscale, motiv pentru care a formulat acțiune in instanțelor judecătorești.
In susținerea acțiunii reclamanta a arătat ca, a încheiat cu Contractul de închiriere nr. 07/25.05.2005 având ca obiect folosința unui spațiu comercial - productiv, in suprafața de 200 mp, situat T,-.
La momentul încheierii contractului de închiriere proprietarul a prezentat "Notificarea" înregistrata la T sub nr.-/02.10.2004, fapt care dădea dreptul chiriașului - societății reclamante - sa deducă TVA - ul facturat de proprietar, in temeiul art. 141 alin. 2 lit. k din Codul Fiscal.
La contestația formulata a anexat si o parte din facturile aferente achizițiilor de materii prime si materiale din care rezulta faptul ca achizițiile de la diverșii furnizori s-au făcut la adresa spațiului productiv închiriat indicat mai sus. Totodată a achiziționat din Germania, in baza Contractului de vânzare nr. 390/15.06.2005, un număr de utilaje specifice producției de tâmplărie, utilaje care au fost transportate si montate în cadrul productiv situat in-, astfel cum rezulta din "Procesul verbal de punere in funcțiune din 30.06.2005".
In pofida celor susținute de organele fiscale din toate înscrisurile si documentele existente in evidenta contabila a societății, verificate de inspectorii fiscali, rezulta fara putința de tăgada faptul ca in cadrul spațiului comercial - productiv "închiriat in str. - din Taa vut loc o activitate de producție efectiva ( materiale, utilaje, livrări, personal, etc. ) motiv pentru care reclamanta este îndreptățită ca TVA - ul aferent chiriei si utilităților plătite către proprietar sa-i fie rambursat.
În drept, reclamanta a invocat disp. Art. 1 și urm. Din Legea nr. 554/2004 și art. 145 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Prin acțiunea înregistrata sub nr- la Tribunalul Timiș reclamanta a chemat in judecata pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T si Administrația Finanțelor Publice T pentru anularea deciziei 385/2008 si a actelor anterior întocmite.
La termenul din 15.12.2008, tribunalul a constatat ca pricina se poartă între aceleași parți, are același obiect, motiv pentru care în baza disp. Art. 164. pr. Civilă a dispus conexarea acestui dosar la dosar nr-.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata deoarece, afirmațiile reclamantei sunt neîntemeiate, sens in care învederează instanței de judecata ca in mod corect s-a emis de către T atât decizia de impunere si raportul de inspecție fiscala din 05. 02. 2008, cat si de decizia nr-, prin care s-a respins contestația petentei pentru suma totala de 29.407 lei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata si menținerea ca temeinica si legal a Deciziei de impunere nr. 143/06.02.2008 emisa de T in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 649/05.02.2008, pentru suma totala de 29.407 lei, si își menține punctul de vedere primate pe larg in cuprinsul Deciziei nr. 385/69/03.04.2008 emisa de
Prin sentința civilă nr. 257/2.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de reclamanta - SRL T in contradictoriu cu parații Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T; a anulat decizia nr.385/2008, emisa de DGFP T, raportul de inspecție fiscala si decizia de impunere nr.143/06.02.2008; fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin decontul de TVA nr. 32909/2007 reclamanta a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA in cuantum de 26.450 lei aferenta perioadei cuprinsa intre 01.06.2005-31.07.2007. In consecința, a avut loc un control fiscal la societate in urma căruia s-a întocmit raportul de inspecție fiscala nr. 649/2008 si decizia de impunere nr.143/2008 prin care s-a reținut in sarcina societății obligația de plata suplimentara a sumei de 47.057 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, penalități de întârziere și amenda.
In baza acestui raport de inspecție fiscala s-a întocmit decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala.
Împotriva acestui raport de inspecție fiscala si a acestei decizii reclamanta a formulat contestație, pe care pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar espins-o prin dec. nr. 385/2008.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamanta a formulat contestație pe care tribunalul a considerat-o întemeiata pentru că prin actele fiscale întocmite de către pârâta s-a constatat ca in perioada verificata societatea a închiriat spațiul situat la adresa din T,- de la - SRL, fara sa deschidă la acea adresa punct de lucru, motiv pentru care nu face dovada ca spațiul a fost utilizat in scopul desfășurării activității.
Tribunalul a constatat ca aceasta afirmație nu poate fi reținuta întrucât dovada ca spațiul a fost utilizat pentru desfășurarea activității se face cu contractul de închiriere, perfect legal si in termen de valabilitate si nu cu adresa de la ORC ca societatea are sau nu punct de lucru deschis. Pentru nedeclararea punctului de lucru, reclamanta a fost amendata contravențional, sancțiunea fiind amenda, iar nu neluarea in calculul TVA-ului a facturilor reprezentând chirie.
Potrivit art. 145 alin3 lit. a din 571/2003, orice persoana are dreptul sa deducă TVA aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmează sa ii fie livrate si pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează sa ii fie prestate, daca bunurile si serviciile achiziționate sunt destinate utilizării in folosul operațiunii sale taxabile.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta închiriază la adresa din T,- un spațiu cu destinația de fabrica de prelucrare a lemnului, facturile emise de către proprietarul hale reprezentând chiria si utilitățile sunt emise pentru reclamanta.
In acest scop, si anume de activitate productiva, reclamanta achiziționează mai multe utilaje, care au fost puse in funcțiune la data de 30.06.2005, potrivit procesului verbal de punere in funcțiune a acestora. La aceasta adresa este adusa si materia prima pentru prelucrare, lemn de rășinoase precum si diverse consumabile, conform facturilor depuse la dosar de către reclamanta. Potrivit contractelor de transport rutier internațional de marfa depuse la dosar de către reclamanta, marfa produsa era încărcata de la T,-.
Din toate aceste documente depuse la dosar de către reclamanta Tribunalul a reținut că rezulta fara putința de tăgada ca la adresa din T, str. - -, reclamanta a desfășurat o activitate de producție pentru care este îndreptățita sa deducă TVA de pe facturile de mărfuri si servicii care i-au fost livrate si respectiv prestate întrucât acestea au fost destinate utilizării in folosul operațiunii sale taxabile si anume activitatea de prelucrare a lemnului.
Pentru cele arătate Tribunalul Timișa constatat că raportul de inspecție fiscala si decizia de impunere sunt nelegale si netemeinice in ceea ce privește obligația de plata a TVA, motiv pentru care a dispus anularea acestora precum si a deciziei emisa in soluționarea contestației, iar in conformitate cu art. 18 din 554/2004, a admis, ca fiind întemeiată acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 385/2008 emisa de DGFP T si raportul de inspecție fiscala si decizia de impunere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului ca temeinic si legal; modificarea in totalitate a sentinței civile nr. 257/02. 03. 2009 pronunțata de instanța de fond, în sensul menținerii ca temeinice si legale a Deciziei nr. 385/69/03. 04. 2008 emisa de către T, a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 143/06. 02. 2008 si a raportului de inspecție fiscala din data de 05. 02. 2008 și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Taa rătat că raportat la probele administrate in cauza nu se poate susține de către instanța de fond ca: " din toate documentele depuse la dosar rezulta ca la adresa din T, str. - -, petenta a desfășurat activitate de producție fiind îndreptățita sa deducă TVA", deoarece, nu se ia in considerare faptul ca societatea nu are declarat la organul fiscal spațiul închiriat de la SRL de la înființare si pana la data controlului, situație in care, indiferent de documentele depuse la dosar reclamanta nu are dreptul de a deduce TVA in suma totala de 29.407 lei câtă vreme declararea spațiului la. T primează de orice alta activitate, iar aceasta omisiune pune sub semnul întrebării întreaga activitate a intimatei care se afla intr-un cadrul de vădita nelegalitate cu consecința imposibilității deducerii TVA-ului aferent serviciilor de închiriere si utilități.
Prin urmare, nu numai nedeclararea la organul fiscal a punctului de lucru reprezintă un aspect care are drept consecința imposibilitatea deducerii TVA -ului, ci si nedeclararea spațiului la ORC T, cu toate ca reclamanta avea aceasta obligație potrivit dispozițiilor art. 1 din Normele Metodologice nr. 608/15. 04. 1998.
Cu ocazia verificării efectuate de către organele de control ale T, prin raportul de inspecție fiscala nr. 649/05. 02. 2008 si prin decizia de impunere nr. 143/06. 02. 2008 privind obligațiile fiscale suplimentare, s-a constatat ca in perioada verificata, in baza contractului de închiriere din data de 25. 05. 2005 si a actului adițional nr. 1/22. 07. 2005 societatea a închiriat de la SRL in perioada 01. 06. 2005 - 31. 07. 2007 spațiul situat la adresa din T-.
Reclamanta nu a înregistrat la ORC T punctul de lucru de la adresa de mai sus, obligație care este prevăzuta la art. 1 din Normele Metodologice nr. 608/15. Aprilie 1998 privind modul de tinere a registrelor comerțului si de efectuare a înregistrărilor, emise de Camera de Comerț si industrie a României si de către Ministerul Justiției, care stipulează următoarele.
Reclamanta nu a înregistrat punctul de lucru Ia organul fiscal teritorial, obligație pe care o avea in temeiul dispozițiilor art. 71 si art. 72 din OG nr. 92/2003 din Codul d e procedura fiscala republicata si a HG nr. 1.050/01. Iunie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003.
Urmare a verificării efectuate de organele de control s-a constatat ca de la înființare si pana la data controlului reclamanta nu are declarat la organul fiscal spațiul situat in T-. închiriat de la SRL, sau alte puncte de lucru decât sediul social al acesteia, situat in T-, or in atare situație, deși nu avea acest drept, societatea, in baza facturilor emise de SRL a dedus pe perioada contractului de închiriere TVA in suma de 22.025 lei aferenta serviciilor de închiriere si utilități.
Din documentele prezentate, petenta nu face dovada ca spațiul a fost utilizat in scopul realizării producției deoarece SRL nu întocmește note de recepție pentru materiile prime si materialele din care sa rezulte ca acestea au fost recepționate la spațiul închiriat din T- sau rapoarte de producție din care sa rezulte ca desfășoară activități productive.
Avizele speciale prevăzute de HG nr. 427/2004 pentru aprobarea Normelor privind circulația materialelor lemnoase si controlul circulației acestora si al instalațiilor de transformat lemn rotund, existente la societate si care au însoțit materialul lemnos pe parcursul transportului nu sunt completate la rubrica"loc de descărcare" cu adresa din T-.
Prin notificarea privind taxarea operațiunii de închiriere a bunurilor imobile depusa la organul fiscal competent, pentru operațiunile prevăzute la art. 141 alin. 2 lit. k proprietarul imobilului are obligația de a colecta TVA.
Facturile la care se refera petenta conțin erori de forma, nerespectând prevederile art. 55 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 - privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, iar de contractul de vânzare-cumpărare nr. 390/15. 06. 2005 - privind achiziționarea de utilaje si punerea in funcțiune a acestora efectuata la data de 30. 06. 2005, reclamanta nu face dovada utilizării lor in scopul realizării obiectului de activitate.
La data efectuării inspecției fiscale reclamanta nu mai deținea in chirie spațiul din T-. context in care organul de control nu mai avea posibilitatea de a verifica realitatea afirmațiilor reclamantei,astfel reclamantei nu ii sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. 3 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.
În drept, recurenta Tai nvocat disp. Art. 299 și urm. pr. Civilă.
Prin recursul formulat pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului; modificarea in tot a sentinței civile nr. 257/CA/02.03.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș rejudecarea cauzei, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata si menținerea ca temeinice si legale a actelor administrative contestate, respectiv a Deciziei nr. 385/69/03.04.2008 emisa de T in soluționarea contestației prealabile, anularea Deciziei de impunere nr. 143/06.02.2008 si a Raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. 649/05.02.2008 emise de T, pentru obligații fiscale suplimentare in suma de 29.407 lei.
În motivarea recursului pârâta recurentă arată că cu ocazia inspecției fiscale efectuate de organele de inspecție fiscala ale T la sediul reclamantei privind soluționarea unui decont cu suma negativa de TVA (rambursare TVA), organele de control au efectuat verificarea fiscala societății, in urma căruia s-a încheiat Raportul de inspecție fiscala din data de 05.02.2008 înregistrat la. T sub nr. 649/05.02.2008, prin care s-au constatat neregularități privind deducerea in mod nelegal a TVA aferenta serviciilor de închiriere si utilități pentru un spațiu închiriat de societate comerciala reclamantă.
În baza Raportului de inspecție fiscala nr. 649/05.02.2008 a fost emisa Decizia impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala i 143/06.02.2008 de către T prin care s-au stabilit obligații de plata supliment, privind TVA in suma de 22.025 lei. suma care a fost respinsa la rambursare, si totodată au fi calculate si majorări de întârziere aferente in suma de 7.382 lei.
Reclamanta a dedus in mod nejustificat și nelegal TVA aferenta serviciilor de închiriere si utilități pentru spațiul închiriat pentru că reclamanta nu avea autorizație de funcționare, nu era declarat ca punct de lucru la. T nici la organul fiscal teritorial competent, situație in care TVA aferent acestor cheltuieli per spațiul închiriat nu este deductibila întrucât serviciile respective nu pot fi considerate din punct vedere legal ca fiind destinate realizării veniturilor impozabile.
În urma verificărilor efectuate, organele fiscale au constatat faptul ca in perioada 01.06.2005 - 30.06.2007 societatea a dedus TVA in suma de 22.025 lei aferenta serviciilor de închiriere si utilități pentru spațiul din T, Str. - -. -. 40, Județul T, conform contractului de închiriere si a actului adițional nr. 1/22.07.2005 încheiat cu "" SRL din T, fără ca in perioada 01.06.2005 - 31.07.2007 sa dețină punct de lucru înregistrat la. T si fără să declare deschiderea acestuia la organul fiscal competent.
Având in vedere faptul ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligația de a înregistra punctul de lucru in T, Str. - -, -. 40, taxa pe valoarea adăugata in suma de 22.025 inclusa în contravaloarea serviciilor de închiriere a spațiului menționat anterior, este nedeductibilă considerându-se ca nu s-au îndeplinit toate condițiile pentru a deveni spațiu destinat realizări: operațiuni taxabile, reclamanta încălcând prevederile art. 145 alin. 3 lit. a) Legea nr. 571 2003 privind Codul fiscal cu completările si modificările ulterioare.
În baza contractului de vânzare nr. 390/15.06.2005 reclamanta a achiziționat de la o firmă din Germania diferite utilaje specifice producției de tâmplărie, utilaje care au fost transportate si montate la adresa din T, Str. - -, -. 40; livrarea produselor realizate s-a făcut de la aceeași adresa cu o societate de transport internațional, întrucât spațiul închiriat de la adresa din T, Str. - -, -. 40 fost utilizat in scopul realizării producției conform obiectului de activitate, reclamanta a considerat că este îndreptățită la deducerea TVA aferenta facturilor emise de proprietarul spațiului.
Cu ocazia inspecției fiscale s-a constatat ca, in perioada verificata, in baza contractului de închiriere nr. 07/25.05.2005 si a actului adițional nr. 1/22.07.2005 reclamanta a închiriat de la "" pe perioada 01.01.2006 - 31.12.2007 spațiul situat la adresa din Str. - -, -. 40. reclamanta neînregistrând la. T punctul de lucru de adresa de mai sus, obligație prevăzuta la art. 1 din Normelor Metodologice nr. P/608 /15.04.19 "privind modul de tinere a registrelor comerțului si de efectuare a înregistrărilor, emise de Camera Comerț si Industrie a României si de Ministerul Justiției.
Reclamanta nu a înregistrat punctul de lucru nici la organul fiscal teritorial, obligație are o avea in baza art. 71 si art. 72 din nr.OG 92/2003 rep. privind Codul d e procedura fiscala s nr. 1.050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OG 92/2003.
S-a constatat ca de la înființare si pana la data controlului reclamanta nu avea declarat la organul fiscal alte puncte de lucru decât sediul social al acesteia, situat in T, strada -, -. 4. Județul
de contractul de cumpărare nr. 300/15.06.2005 privind achiziționarea de utilaje și punerea in funcțiune a acestora efectuata in data de 30.06.2005, reclamanta nu a făcut dovada utilizării acestora in scopul realizării obiectului de activitate, deoarece nu a declarat la organul fiscal competent înființarea de sedii secundare conform prevederilor nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala. Încărcarea produselor dintr-un anumit loc nu poate fi considerat ca si loc de desfășurare a activității si de obținere de venituri impozabile. La data efectuării inspecției fiscale reclamanta nu mai deținea in chirie spațiul din Str. - -, -. 40, Județul T, si ca atare nu a putut fi verificată si probata realitatea afirmațiilor susținute de petenta, reclamanta nejustificând utilizarea spațiului închiriat de la "" din T, Str. - -, -. 40. fapt pentru care prevederile art. 14 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu completările și modificările ulterioare nu ii sunt aplicabile.
În drept, recurenta Tai nvocat disp. Art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1. pr. Civilă.
Reclamanta intimată - SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâte.
În motivarea întâmpinării reclamanta intimată - SRL a arătat că instanța de fond, admițând acțiunea sa, a reținut in mod judicios ca pertinente si legale susținerile sale privind nelegalitatea concluziilor nr. 649/05.02.2008 si implicit ale dispozițiilor Deciziei nr. 143/06.02.2008, întrucât reclamanta a desfășurat efectiv o activitate de producție la acea locație. La momentul încheierii contractului de închiriere proprietarul a prezentat "Notificarea" înregistrata la T sub nr.-/02.10.2004, fapt care dădea dreptul chiriașului - societății noastre - sa deducă TVA -ul facturat de proprietar, in temeiul art. 141 alin. 2 lit. k din Codul Fiscal.
Reclamanta intimată arată că a achiziționat din Germania, in baza Contractului de vânzare nr. 390/15.06.2005, un număr de utilaje specifice producției de tâmplărie, utilaje care au fost transportate si montate in cadrul spațiului productiv situat in-, astfel cum rezulta din "Procesul verbal de punere in funcțiune din 30.06.2005". produselor realizate in acest spațiu productiv s-a realizat de la aceasta adresa prin intermediul unei societăți de transport internațional. In pofida celor susținute de organele fiscale din toate înscrisurile si documentele existente in evidenta contabila a societății noastre, verificate de inspectorii fiscali, rezulta fara putința de tăgada faptul ca in cadrul spațiului comercial - productiv închiriat in str. - din Taa vut loc o activitate de producție efectiva ( materiale, utilaje, livrări, personal, etc. ) motiv pentru care este îndreptățită ca TVA - ul aferent chiriei si utilităților plătite către proprietar sa-i fie rambursat.
În urma activității comerciale desfășurate în acel spațiu productiv societatea reclamantă a plătit impozite si taxe către stat (TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende, etc), a plătit salariile angajaților si contribuțiile aferente ( impozit pe salariu, contribuții la fondurile de asigurări sociale, sănătate, pensii, etc), sume de bani care au ajuns in visteria statului tocmai pentru activitatea desfășurata in acel spațiu productiv, insa organele de control refuza sa recunoască faptul ca in acel spațiu s-a realizat o activitate productiva, pentru a putea deduce TVA -ul achitat către proprietar odată cu chiria si utilitățile aferente spațiului.
Reclamanta intimată arată că dintr-o neglijenta a administratorului de la acea data nu s-a realizat mențiunea deschiderii punctului de lucru in cadrul evidentelor ORC T, dar că doar in situația in care spațiul nu ar fi fost "destinat utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile" ar fi putut fi sancționați prin nerecunoașterea dreptului de deducere, însa spațiul a fost folosit neechivoc in scop productiv - comercial situație in care refuzul organului de control este neîntemeiat si vădit nelegal.
Cu privire la cererea conexă reclamanta intimată arată că se află in aceleiași situații litigioase insa cu referire la un alt impozit - cel pe profit - și a considerat că dacă se retine argumentația sa și aceasta decizie este nelegala întrucât situația este analogă.
Analizând recursurile declarate, instanța conform art. 312 alin. 2 și alin. 5 Cod procedură civilă, le-a admis ca fiind întemeiate și a dispus casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- la Tribunalul Timiș reclamanta a chemat in judecata pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T si Administrația Finanțelor Publice T pentru anularea deciziei 395/2008 si a actelor fiscale anterior întocmite.
La termenul de judecată din 15.12.2008, prin încheierea de ședință aflată la fila 61 dosar fond, tribunalul a dispus în baza disp. Art. 164. pr. Civilă conexarea dos. -- la dosar nr-, constatând ca pricina se poartă între aceleași parți și are același obiect, însă Tribunalul nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii conexate, cerere ce se referă la alte acte fiscale, respectiv, Decizia de impunere nr. 146/06.02.2008 emisa de T in baza Raportului de inspecție fiscala nr. 650/05.02.2008, pentru suma totala de 15.621 lei, si Decizia nr. 395/69/04.04.2008 emisa de pârâta T, acte aflate le filele 6-22 din dosarul nr-.
Pentru a se respecta dreptul la apărare și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, instanța de recurs constată că Tribunalul nu a cercetat fondul cauzei, fiind motiv de casare cu trimitere spre rejudecare conform art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, pentru ca instanța de fond să analizeze și să se pronunțe și asupra acestei cereri din dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentele T și T împotriva sentinței civile nr. 257/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata - SRL
Casează hotărârea recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red.B/06.07.2009
Tehnored. - /7.07.2009/2 ex
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
