Contestație act administrativ fiscal. Decizia 949/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 4742,-
DECIZIA NR.949
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Chirica Elena Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta T, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 818 din data de 30 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în T, str. -, nr. 5A, jud. D și pârâta D, cu sediul în T,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică la data de 9 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 16 iunie 2009, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Rejudecând recursul ca urmare a admiterii cererii de revizuite, reține următoarele:
Prin sentința nr. 818 din data de 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele D și T, a anulat decizia de impunere nr. 73/07.06.2007 emisă de T și raportul de inspecție fiscală nr. 16792/07.06.2007 încheiat de D, luându-se act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut că prin raportul de inspecție fiscală înregistrat la. T sub nr. 19387/28.06.2007, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 73/07.06.2007, au fost stabilite de plată în sarcina reclamantei, obligații fiscale în sumă de 69.798 lei reprezentând TVA suplimentar și 4.078 majorările de întârziere aferente TVA. Organele fiscale au constatat că a efectuat două achiziții intracomunitare de bunuri de la firma franceză, în facturile fiscale fiind înscris un cod TVA nevalid și pentru acest fapt operațiunea nu poate fi considerată a fi scutită de taxa pe valoarea adăugată (cu drept de deducere), invocându-se prevederile art. 132 alin. (1), 133, 143 și 144 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Se reține prin sentință că din facturile emise de firma pentru marfa trimisă în România pentru prelucrare, în proforma, se constată că pe una dintre acestea, a cărei valoare este de 18.060,03 euro nu este trecut deloc codul d e înregistrare în scop de TVA (fila 33) și care face obiectul anexei 10 din al T, iar pe cealaltă factură în valoare de 39.265,88 euro a fost trecut un cod de înregistrare care s-a dovedit în urma verificărilor în timpul controlului că era eronat, reclamanta preluând codul eronat în declarația recapitulativă privind livrările /achizițiile intracomunitare de bunuri nr. 390, însă în timpul controlului organul fiscal a intrat în posesia codului fiscal corect al firmei franceze, considerente pentru care instanța a admis acțiunea și a anulat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, reținând că reclamanta nu trebuie să achite obligațiile fiscale ce au făcut obiectul actelor fiscale anulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului se susține că în urma controlului financiar-fiscal efectuat, organul de control a constatat că agentul economic contestator a efectuat 2 achiziții intracomunitare de bunuri de la o firmă din Franța, în facturile fiscale fiind înscris un cod de care urmare verificării la Compartimentul de schimb internațional de informații, s-a dovedit a fi nevalid. Această operațiune a fost tratată de agentul economic drept o achiziție intracomunitară de bunuri, operațiune scutită de plata și nu ca un "nontransfer" pentru materiale primite și plasate în regim de perfecționare activă așa cum se invocă prin contestație, de altfel, operațiunea a fost înregistrată în contabilitatea societății și în decontul conform prevederilor art. 128 alin.10 coroborat cu art. 1301alin.2 lit. a din Codul fiscal și ale 2221/2006 pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a măsurilor de simplificare cu privire la transferuri intracomunitare asimilate (taxare inversă).
Recurenta consideră că prin înscrierea de către partenerul francez, în facturile fiscale de livrare, a unui cod invalid de și prin înscrierea de către firma română a aceluiași cod invalid de, s-a creat posibilitatea ca, atât la achiziția cât și la livrarea intracomunitară a mărfurilor, acestea să se sustragă de la impunerea financiar-fiscală din Franța, astfel, în momentul efectuării, reclamanta nu dispunea de copie a codului d e înregistrare de plătitor al clientului, înscriind în facturile de livrare un cod inexistent și a livrat marfa sub acest cod către firma beneficiară, fiind încălcate în acest fel prevederile art. 128 alin.9 și ale art. 143 alin.2 lit.a din Legea nr. 343/2006.
Mai arată recurenta că nici expertul desemnat și nici instanța de fond nu au ținut cont de faptul că potrivit Codului fiscal, pentru ca livrările intracomunitare de mărfuri să fie scutite de trebuie să fie îndeplinite cumulativ 2 condiții, respectiv societatea către care se face livrarea să comunice un Cod fiscal de înregistrare în scop de valabil, care se verifică prin Compartimentul schimb internațional de informații din cadrul organului fiscal ( acest cod trebuia trecut pe factura prin care s-a efectuat livrarea mărfii către partenerul francez) și să se justifice transportul acestor mărfuri.
Nefiind îndeplinită însă una dintre cele 2 condiții, livrarea mărfurilor nu poate fi considerată intracomunitară și, deci, nu este scutită de plata, instanța de fond nu a ținut cont de lipsa semnalată de organul fiscal, astfel că a pronunțat hotărârea recurată fără a se pronunța și asupra acestui aspect.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea contestației formulate de reclamanta - SRL.
Prin decizia nr.1385 din 18 noiembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul declarat de pârâta T, împotriva sentinței nr.818 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a modificat în tot sentința în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că instanța de fond a interpretat greșit și eronat cauza dedusă judecății, în sensul că la data efectuării tranzacției intracomunitare, societatea din Franța trebuia să dovedească cu acte fiscale din țara sa că a plătit TVA-ul pentru marfa livrată și prin înscrierea de către partenerul francez în facturile fiscale de livrare a unui cod invalid de TVA și prin inserarea de asemenea în facturile fiscale trimise de către firma română aceluiași cod invalid de TVA, s-a creat posibilitatea ca, atât la achiziția, cât și la livrarea intracomunitară a mărfurilor, acestea să se sustragă de la impunerea financiar fiscală în Franța.
Se mai reține prin decizie că instanța de fond nu a observat și nu a ținut seama de faptul că livrările intracomunitare de mărfuri, pentru a fi scutite de TVA trebuie îndeplinite 2 condiții: respectiv societatea către care se face livrarea să comunice un cod fiscal de înregistrare, în scop de TVA valabil, care se verifică prin compartimentul schimb internațional de informații din cadrul organului fiscal, și o altă condiție ca intimata să justifice transportul acestor mărfuri, astfel încât pentru toate aceste considerente instanța de recurs a admis recursul declarat de T și a modificat sentința respingând acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare contestatoarea - SRL, invocând dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, susținând că decizia instanței de recurs este rezultatul unei vădite greșeli materiale, anume neobservarea unui înscris aflat la dosar intitulat "Notă cuprinzând punctul de vedere al organelor de control, față de completarea la raportul de expertiză, întocmit în dosarul nr.474-".
Prin decizia nr.327 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată contestația în anulare pe motiv că, greșeala materială invocată de către contestatoare nu reprezintă o greșeală materială, ci o greșeală de judecată, ce nu poate fi invocată decât pe calea recursului și nu pe calea contestației în anulare, care se exercită în cazurile limitativ prevăzute în dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă, greșeala invocată neînscriindu-se în aceste dispoziții.
Împotriva deciziei instanța de recurs, a formulat cerere de revizuire, revizuienta - SRL T, invocând dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, pe motiv că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința sa și anume certificatul emis la 23 februarie 2009 de către directorul financiar a SA, certificatul de audit în extenso emis la 23.02.2009 de către auditorul francez al SA, facturile comerciale ale livrărilor în discuție pe care sunt aplicate mențiunile privind înregistrările acestora și plățile taxelor aferente livrărilor, înscrisuri pe care instanța le-a considerat că îndeplinesc condițiile cumulative prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă, în temeiul cărora a dispus admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei instanței de recurs și a fixat termen pentru judecarea recursului.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare:
Din contractul încheiat între intimata-reclamantă - SRL și SA din Franța, fiind un contract de lohn care are loc în cadrul țărilor din, este un contract de prestări servicii de către - SRL către firma franceză, prin acest contract intimata efectuând două achiziții intracomunitare de bunuri de la firma franceză, bunuri ce urmau să fie prelucrate în țară, deci intimata efectuând prestări de servicii.
Din facturile emise de firma, pentru marfa livrată în România, pentru prelucrare, în proforma, s-a constatat că pe una dintre acestea, a cărei valoare este de 18.060, 03 Euro, nu este trecut de loc codul d e înregistrare în scop de TVA, iar pe cealaltă factură în valoare de 39.265,88 Euro a fost trecut un cod de înregistrare care s-a dovedit, în urma verificărilor în timpul controlului, că era eronat, reclamanta preluând codul eronat în declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri nr.390, și pentru aceste motive organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale constând în suma de 73.867 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente.
Achizițiile efectuate de intimata reclamantă de la firma franceză sunt achiziții intracomunitare, iar prestările de servicii efectuate de către reclamantă pentru mărfurile livrate de firma franceză sunt scutite de plata TVA, achizițiile intracomunitare supuse taxării inverse ca cele din speță, nu dă naștere la nici un fel de obligații fiscale.
Regularitatea documentelor de livrare și de plată între firma franceză și firma română au fost respectate, documentele de însoțire a mărfii livrate de către sunt corecte, precum și documentele de facturare a prestărilor de servicii, numai că în conținutul acestora s-a trecut eronat codul d e înregistrare în scop de TVA al beneficiarului, intimata-reclamantă - SRL transmițând codul său de înregistrare în scop de TVA și primind de asemenea codul d e înregistrare în scop de TVA al firmei franceze, prin proformele transmise de aceasta, precum și în urma corespondenței avută cu această firmă, acest cod a fost eronat trecut și în declarația recapitulativă nr.390, de către reclamantă.
Pe timpul controlului însă așa cum se constată și prin raportul de expertiză contabilă efectuat de către expert, s-a corectat în urma corespondenței ce a avut loc între cei doi parteneri, codul d e înregistrare în scop de TVA, trecându-se corect codul fiscal al firmei franceze, situație în care obligațiile fiscale stabilite în sarcina intimatei-reclamante constând în TVA și majorări de întârziere aferente nu sunt datorate, astfel încât criticile aduse sentinței de recurentă sunt nefondate, în mod corect și legal instanța de fond a anulat decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, considerând că intimata-reclamantă nu datorează obligațiile fiscale stabilite în sarcina sa de organul de control.
Așa fiind recursul declarat de pârâtă este privit ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente, dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă invocate de recurent, sentința primei instanțe cuprinzând motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției, instanța de fond făcând o interpretare corectă și aplicând corect dispozițiile legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta T, cu sediul în T,-, jud. D împotriva sentinței nr. 818 din data de 30 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în T, str. -, nr. 5A, jud. D și pârâta D, cu sediul în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Chirica Elena Dinu
- - - - - -
Grefier,
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2 ex./18.06.2009
Dosar fond 474-- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond. -
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Chirica Elena Dinu
