Contestație act administrativ fiscal. Decizia 959/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr.959/2009
Ședința publică de la data de 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta - P N și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr.53/CF din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârâte N și avocat - pentru recurenta-reclamantă - P N(împuternicirea avocațială se află la fila 23 dosar).
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat - depune chitanța de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, solicitând, totodată, a i se acorda cuvântul cu privire la excepția tardivității recursului declarat de pârâta Mai precizează, că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentanta recurentei N arată că nu are dovezi în combaterea excepției de tardivitate a recursului său, invocată de recurenta -reclamantă la termenul anterior. De asemenea, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - având cuvântul pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea excepției de tardivitate a recursului declarat de pârâta N și în consecință a fi respins ca fiind tardiv formulat.
În ce privește recursul declarat de societatea pe care o reprezintă, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, susținând oral motivele de recurs coroborate cu probele administrate în cauză, în sensul că instanța de fond în mod greșit nu a analizat contestația din punctul de vedere al ambelor decizii de impunere și care au fost emise în baza aceluiași raport de inspecție fiscală. De asemenea, eronat a reținut instanța de fond că pentru decizia de impunere emisă în anul 2007, reclamanta nu ar fi parcurs calea administrativă, situație incorectă în raport de dovezile de la dosar. Mai susține că, la instanța de fond a fost efectuată o expertiză judiciar contabilă care stabilește clar ce sume datora recurenta-reclamantă organelor fiscale și care trebuia avută în vedere la pronunțarea hotărârii atacate. Pentru aceste considerente și în raport de motivele de recurs invocate, solicită admiterea recursului declarat de recurenta-reclamantă, casarea sentinței recurate, cu rejudecare, lăsând la aprecierea instanței modul de rezolvare a contestației, în sensul dacă instanța de recurs se poate pronunța pe fondul contestației sau se impune trimiterea cauzei la instanța de fond. Totodată, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor aflate la dosar.
Reprezentanta recurentei-pârâte N având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția tardivității recursului declarat de instituția pe care o reprezintă. Referitor la recursul declarat de recurenta-reclamantă, solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică conform susținerilor din întâmpinarea pe care a formulat-o și a se reține că reclamanta nu a formulat plângerea prealabilă pentru întreaga sumă reprezentând impozit pe profit, ci numai pentru suma de 5564 lei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția ăa F inanțelor Publice N și Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa formulat contestație împotriva Deciziei nr. 435 din 14.12.2007 emisă de Direcția ăa F inanțelor Publice N, prin care a fost respinsă contestația împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6411 din 30.08.2005 și a Deciziei de nr. 542 din 30.08.2005, precum și împotriva Deciziei nr. 178 din 10.04.2008, decizie prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală încheiată la data de 18.01.2008 și a Deciziei nr. 19 din 25.01.2008. Se solicită admiterea contestației și pe cale de consecință anularea Deciziilor contestate, întrucât sumele nu sunt datorate. În cererea inițial formulată s-a cerut suspendarea punerii în executare a Deciziei de nr. 542 din 30.08.2005 și a Deciziei de nr. 19 din 25.01.2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației, precum și cheltuieli de judecată.
La termenul din 15.07.2008 reclamanta, prin apărător, a solicitat să se ia act de faptul că renunță la cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, pe motiv că între timp s-a procedat la executare. Prin Încheierea din 15.07.2008, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în vara anului 2005 societatea reclamantă a fost supusă unui control fiscal în urma căruia a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 6411 din 30.08.2005, urmat de Decizia de nr. 542 din 30.08.2005. Împotriva raportului de inspecție fiscală, precum și împotriva Deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație, motivat de faptul că modul în care a fost stabilită baza de impunere, valoarea stabilită pentru impozitul suplimentar pe profit și taxa pe valoare adăugată, împreună cu accesoriile acestora, au fost greșit calculate. Astfel,
Astfel s-a stabilit în sarcina Societății datorii fata de bugetul de stat în sumă totala de 85.210 lei.
Conform deciziei și raportului de inspecție fiscala aceasta sumă se compune din taxa suplimentara pe valoare adăugata constând in 17.465 lei TV; 15.844 lei dobânzi și 3.185 lei penalități și impozit pe profit suplimentar constând în 24.725 lei impozit pe profit: 20.189 lei dobânzi; 3800 lei penalități.
Organul de control susține ca impozitul pe profit suplimentar ar proveni din majorarea bazei de impozitare cu valoarea unor cheltuieli nedeductibile reprezentând, asigurări de viata, prestări servicii cu comision fără să existe contract scris și acte de recepție a serviciilor, mărfuri lipsa în gestiune neimputabile, mijloace fixe vândute sub valoarea contabila, mijloc fix achiziționat de la firma fantoma, iar TVA-UL suplimentar ar reprezenta cota necolectata aferenta unor venituri înregistrate fără documente justificative în valoare de 48.000 lei.
Toate aceste susțineri făcute de organul de control nu corespund situației contabile și a modului corect în care au fost făcute înregistrările în contabilitate.
S-a susținut de organul de control ca în anul 2000 s-a înregistrat ca și cheltuială deductibilă suma de 265.078.052 lei vechi, sumă ce reprezintă prestări servicii, de comision, sumă ce a fost achitată de către Societate către - SRL, ca urmare a serviciilor prestate către aceasta. În mod greșit s-a stabilit ca între firma reclamantă și firma beneficiară a serviciilor prestate nu există contract scris, situație de lucrări, tarife percepute. În realitate nu a fost avut in vedere contractul existent între aceste societăți, pe motiv ca nu ar conține toate datele de identificare.
De asemenea, o serie de facturi au fost îndepărtate pe motiv că ar aparține unor firme fantomă. Pentru aceste facturi au fost sesizate organele de Politie, motiv pentru care activitatea de control fiscal a fost suspendată.
Prin rezoluția Parchetului s-a stabilit că aceste facturi nu sunt scrise de administratorul reclamantei că, într-adevăr, a fost derulată această relație comercială, iar faptul că vânzătorii nu pot fi identificați, nu este imputabil reclamantei. Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de, iar în decembrie 2007, prin Decizia nr. 435, fost soluționată contestația în sensul că raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 542 din 30.08.2005 au fost desființate parțial, urmând ca Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N să încheie un alt act administrativ fiscal, ținând cont de această decizie și de soluțiile de respingere a mai multor capete de cerere a contestației reclamantei. În ianuarie 2008 s-a făcut un nou control fiscal, care de fapt reia vechiul control și se să dă o nouă Decizie, care cuprinde aceleași sume din vechea Decizie, mai puțin suma de 5.564 lei. Reclamanta a formulat o nouă contestație și prin Decizia nr. 178 din 10.04.2008 contestația reclamantei a fost respinsă. La data formulării acțiunii, Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa re emise două Decizii de, în baza a două acte de control, la distanța de doi ani, perioada de doi ani fiind cea în care controlul a fost suspendat pentru cercetare penală, atât în prima decizie, cât și în cea de-a doua fiind cuprinse aceleași sume, cu mici diferențe și, potrivit reclamantei, ambele decizii fiind incorecte. Dacă cea de-a doua decizie o anulează pe prima, acest lucru trebuia specificat, caz în care s-ar fi contestat numai Decizia din aprilie 2008. Cum acest lucru nu este specificat, reclamanta este pusă în situația de a contesta atât Decizia din decembrie 2007, cât și Decizia din ianuarie 2008.
În apărările formulate, pârâta Direcția ăa F inanțelor Publice Nad epus întâmpinare, apreciind că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Cu privire la cererea de anulare a Deciziei nr. 435/14.12.2007, dată de pârâtă în soluționarea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 6411/30.08.2005 și a deciziei de impunere nr. 542/30.08.2005, se arată că prin raportul de inspecție fiscală, în sarcina reclamantei, s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar total de 24.725 lei, din care 7.491 lei pentru anul 2000 și 958 lei pentru anul 2001. Pentru anul 2002 s-a diminuat pierderea fiscală în urma neadmiterii unor cheltuieli nedeductibile, provenind din amenzi și penalități în sumă de 272 lei. Pentru anul 2003 s-a stabilit suplimentar un impozit pe profit total de 3.869 lei. Pentru anul 2004 s-a constatat un impozit suplimentar de 1.241 lei. Pentru diferențele totale de impozit pe profit constatate suplimentar s-au calculat până la 30.06.2005 dobânzi în sumă totală de 19.373 lei și penalități de întârziere în sumă de 3.503 lei. Pentru perioada de 01.07.2005 - 24.08.2005 s-au calculat dobânzi în valoare de 816 lei și penalități de întârziere în sumă de 297 lei. Prin același raport de inspecție s-a stabilit suplimentar taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 17.465 lei, aferentă unor operațiuni contabile neconforme cu prevederile legale. Pentru taxa pe valoare adăugată, stabilită suplimentar, s-au calculat dobânzi în valoare de 15.844 lei și penalități de întârziere în sumă totală de 3.185 lei, până la data de 24.08.2005. În urma înregistrării raportului, organul de inspecție fiscală a emis decizia de impunere nr. 542/30.08.2005, prin care, în sarcina reclamantei, au fost stabilite ca obligații fiscale suma de 24.725 lei, reprezentând impozit pe profit, 20.189 lei, reprezentând dobânzi aferente la data încheierii raportului, 3.800 lei penalități de întârziere aferente la aceeași dată, 17.465 lei TVA de plată, 15.844 le dobânzi aferente TVA, calculate până la data terminării inspecției și 3.185 lei penalități de întârziere aferente TVA la data terminării inspecției. Contestația împotriva actelor fiscale a fost înregistrată la organul fiscal sub nr. 8473/16.09.2005 și completată prin adrese separate, înregistrate sub același număr în data de 17 și 24.10.2005. Obiectul contestației îl reprezintă suma de 85.208 lei, din care 24.725 lei impozit pe profit, 23.989 lei accesorii fiscale aferente acestuia, 17.465 lei TVA și 19.029 lei accesorii aferente acesteia. Soluționarea a fost suspendată până la terminarea urmăririi penale și reluată la cererea reclamantei. Prin Decizia nr. 435/14.12.2007, organul administrativ jurisdicțional a dispus desființarea parțială a capitolului, din actele administrativ fiscale atacate, privitor la impozitul pe profit suplimentar în sumă de 24.725 lei, precum și a majorărilor de întârziere de 23.989 lei, urmând ca organele de inspecție fiscală să întocmească alt act, ținând seama de respingerea contestației cu privire la următoarele obligații fiscale:
- 1.063 lei impozit pe profit suplimentar aferent anului 2000;
- 864 lei impozit pe profit aferent anului 2000;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor in suma de 15.634 lei aferente anului 2001;
- diminuarea pierderii fiscale aferente anului 2002 cu suma de 272 lei;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor in suma de 3.328 lei aferente anului 2003;
- impozitul pe profit suplimentar in suma de 12.289 lei, stabilit pentru anul 2004;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor in suma de 2.252 lei pentru anul 2003;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor in suma de 1.075 lei aferenta anilor 2003 si 2004; soluții definitive în sistemul cailor administrative de atac.
S-a dispus respingerea ca nemotivată a contestației împotriva taxei pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de organul de inspecție fiscală în sumă de 8.345 lei, precum și împotriva accesoriilor aferente, în sumă de 13.604 lei, stabilite prin decizia de impunere contestată și s-a dispus respingerea ca neîntemeiată și nesusținută de probe a contestației petentei pentru suma de 9.120 lei TVA suplimentară, stabilită de organul de inspecție fiscală și pentru suma de 5.425 lei, accesorii fiscale aferente. În ce privește contestația împotriva impozitului pe profit suplimentar, în sumă de 6.627 lei, stabilit pentru anul 2000, autoritatea fiscală a dispus desființarea actelor administrativ fiscale atacate, pentru suma de 5.564 lei impozit pe profit suplimentar pentru anul 2000 și remiterea cauzei organului de inspecție fiscală în vederea reanalizării situație în baza noilor probe prezentate de petentă cu prilejul contestației administrative. Aceeași contestație a fost respinsă pentru suma de 1063 lei ca nemotivată și nesusținută cu documente. Referitor la contestația sumei de 864 lei, reprezentând impozit suplimentar pe profit aferent anului 2000, autoritatea fiscală a conchis că și acest capăt de cerere trebuie respins ca nemotivat.
Cu privire la contestarea neadmiterii ca deductibilă a sumei de 4761 lei, aferentă exercițiului fiscal 2000, reprezentând cheltuieli deduse în baza unor facturi emise de - SRL pentru prestații, firmă apreciată de organul de inspecție fiscală drept "fantomă", organul administrativ jurisdicțional a ținut seama de faptul că petenta a probat că firma în cauză a funcționat până în anul 2002 și a dispus anularea actelor administrativ fiscale, atacate în limita impozitului pe profit aferent cheltuielilor și remiterea cauzei organului de inspecție fiscală pentru a se pronunța asupra documentelor depuse ulterior controlului.
În cazul cheltuielilor nedeductibile, în sumă de 1942 lei, organul de soluționare a procedat la fel ca în cazul precedent.
Referitor la majorarea profitului impozabil cu 9.319 lei, organul de soluționare a dispus anularea parțială a actelor administrative contestate, privitor la această constatare și la efectele ei fiscale, remițând cauza organului de control, pentru a se pronunța asupra documentelor depuse ulterior. Referitor la cheltuielile cu comisioanele în sumă de 2.252 lei, aferente anului 2003, considerate nedeductibile din cauza lipsei documentelor justificative, la TVA-ul suplimentar de 9.120 lei, necolectat, organul de soluționare a respins contestația ca neîntemeiată și nesusținută cu documente.
Privitor la cheltuielile cu contribuțiile la asigurările sociale și de sănătate, efectuate în favoarea asociatului unic, aferente anilor 2003 și 2004, în sumă de 1075 lei, considerate nedeductibile, organul fiscal a respins contestația, ținând seama de prevederile art. 9 alin. 7 lit. 4 din Legea nr. 414/2002 și ale art. 21 alin. 4 lit. "e" din Legea nr. 571/2003.
Cu privire la cererea în anulare a Deciziei nr. 178/10.04.2008, pârâta arată că pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin Decizia nr. 435/14.12.2005, Serviciul de Inspecție Fiscală a procedat la reverificarea impozitului pe profit pe anii 2000 - 2004, în limitele stabilite de organul de soluționare a contestațiilor, întocmind raportul de inspecție fiscală nr. 19.047/18.01.2008.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar pentru anul 2000, în sumă de 5.564 lei, aferent cheltuielilor nedeductibile de comision, achitate de - SRL, în sumă de 22.258 lei, organul de inspecție fiscală a constatat că respectivul contract nu cuprinde toate elementele de identificare a părților contractante, facturile emise nu sunt întocmite în baza unor situații din care să rezulte tarifele percepute contrar prevederilor nr.HG 831/1997, astfel încât cheltuielile sunt nedeductibile conform art. 4 alin. 6 lit. r din nr.OG 70/1997, privind impozitul pe profit și nr.HG 402/2000, motiv pentru care impozitul pe profit suplimentar pe anul 2000 rămâne cel stabilit prin raportul de inspecție, respectiv 7.491 lei.
Reanalizând impozitul pe profit suplimentar în sumă de 959 lei, stabilit anterior pentru anul 2001, organul de inspecție a constatat, pe baza documentelor prezentate, că un număr de cinci facturi sunt corect întocmite și a admis la deducere contravaloarea acestora, respectiv 4226 lei, recalculând impozitul pe profit și accesoriile fiscale.
Referitor la contravaloarea de 1.942 lei a mijlocului fix achiziționat de la - SRL T, considerat de controlul precedent ca greșit înregistrat în contul 611, în urma verificării bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, s-a constatat că nu se identifică numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului și codul fiscal al furnizorului, drept urmare, nu poate fi dedusă respectiva sumă, conform prevederilor art. 4 alin. 6 pct. "m" din nr.OUG 217/1999.
Referitor la impozitul pe profit suplimentar pe anul 2003, aferent cheltuielilor nedeductibile cu mijloace fixe vândute sub valoarea rămasă de amortizat, în sumă de 9.319 lei, în urma reverificării s-a stabilit în total suma datorată ca impozit pe profit suplimentar de 23.669 lei față de 24.725 lei, stabilit anterior, totalul accesoriilor aferente fiind diminuate cu 1.954 lei.
În urma inspecției fiscale a fost emisă Decizia de impunere nr. 19/25.01.2008. Noua Decizie anulează implicit prevederile pct. 21 din Decizia nr. 542/30.08.2008. Direcția ăa F inanțelor Publice Naf ost sesizată cu privire la contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 19/25.01.2008, având ca obiect suma de 5.564 lei, reprezentând impozit pe profit, precum și împotriva măsurii neadmiterii la deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor de 535 lei.
Organul de soluționare a contestației a reținut:
Referitor la contestarea impozitului pe profit suplimentar aferent anului 2000, in suma de 5.564 lei calculat pentru neadmiterea la deducere a cheltuielilor in suma de 22.258 lei, reprezentând plați pentru prestări servicii si comision către - SRL F, vazand constatările organului de control din care rezulta nevaliditatea contractului de prestări si a facturilor fiscale aferente, întocmite fără respectarea art. 4, alin.6 lit r din Codul d e procedura fiscala republicat a anexei 1 din HG 831/1997 si ale HG nr. 402/2000, organul de soluționare reține că, întrucat prestarea serviciilor trebuie să aibă la bază un contract scris care să cuprindă date referitoare la tarifele percepute, valoarea totală a contractului, iar factura să fie întocmită pe baza unui document care să ateste prestarea efectivă a lucrărilor, nefiind îndeplinite condițiile de mai sus organul de inspecție fiscală, în mod legal a apreciat sumele în cauză ca nedeductibile.
Pentru cele de mai sus contestația a fost respinsa ca nemotivata.
Referitor la neadmiterea la deducere a cheltuielilor în suma de 535
lei, organul de soluționare a contestației reține că măsura stabilită de
organul fiscal este întemeiată, deoarece factura în baza căreia au fost
deduse aceste cheltuieli, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, care
să-i confere calitatea de document justificativ. Drept urmare respinge
contestația ca nemotivata pentru considerentele următoare:
Din probele administrate de organul de control a rezultat că factura nr. -/2001 înregistrată în evidența contabilă a - SRL, nu aparține emitentei - - 5553 SRL și în condițiile în care emitentul nu a procurat pe căi legale factura în cauză, rezultă că acest document nu probează legalitatea operațiunilor înregistrate de beneficiar, aceasta factură nefiind document justificativ.
- Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării
deciziei de impunere atacate, organul administrativ iurisdictional reține că este necompetent material în a-l soluționa întrucât, conform art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul d e procedură fiscală republicat, introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executare, contribuabilul având dreptul de a cere suspendarea temporară a executării actului administrativ fiscal instanței competente, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: Contract de prestări servicii între - SRL și reclamantă, Ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț din 27.08.2007, Decizia de cu nr. 19 din 25.01.2009, Raport de inspecție fiscală din 18.01.2008, Decizia nr. 435 din 14.12.2007 privind soluționarea contestației formulată de - SRL, înregistrată la Direcția ăa F inanțelor Publice N sub nr. 7963/16.10.2007, Decizia nr. 178/10.04.2008 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 2529/29.02.2008, Contract de Comision nr. prestări servicii din 09.01.2000 încheiat între - SRL și reclamantă, Contract de prestări servicii din 04.09.2001, încheiat între reclamantă și - SRL, contestația reclamantei împotriva Deciziei de nr. 19/25.01.2008, referat întocmit de activitatea de inspecție fiscală, Decizia de impunere cu nr. 542/30.08.2005, Raport de inspecție fiscală încheiat la 26.08.2005. A fost încuviințată proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința nr.53/CF din 19.03.2009 instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Serviciul de control fiscal din cadrul Direcției ea F inanțelor Publice a efectuat un control fiscal la societatea reclamantă, în vara anului 2005, în urma căruia a întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6411/30.08.2005 (filele 256 - 276 din dosar). În urma întocmirii Raportului de Inspecție Fiscală a fost emisă Decizia de nr. 542 din 30.08.2005.
La 16.09.2005 reclamanta a formulat contestație împotriva Raportului de Inspecție Fiscală nr. 6411/30.08.2005 și împotriva Deciziei de nr. 542/30.08.2005. În contestația formulată reclamanta susține că, în mod greșit, organul fiscal a impus în sarcina reclamantei cu titlu de taxă suplimentară pe valoarea adăugată 17.465 Ron, 15.844 Ron dobânzi și 3.185 Ron penalități. Tot eronat s-a impus cu titlu de impozit pe profit suplimentar suma de 24.725 Ron, 20.189 Ron dobânzi și 3.800 Ron penalități.
Soluționarea contestației a fost suspendată ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală. Prin Ordonanța nr. 27.08.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamța dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. "b" din Legea nr. 241/2005, constând în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate cu - SRL și aplicarea față de aceasta a sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 Ron. De asemenea, s-a dispus scoaterea administratorului de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii și pedepsită de art. 9 lit. "c" din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în evidențierea în acte contabile a unor operațiuni fictive cu firme tip "fantomă", precum și pentru săvârșirea infracțiunii și pedepsită de art. 9 lit. "b" din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în evidențierea nejustificată în actele contabile a unor operațiuni comerciale efectuate urmare a interpretării eronate a legislației în domeniul contabil.
În urma ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală s-a reluat procedura de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva Deciziei de nr. 542/30.08.2005. Prin Decizia nr. 435 din 14.12.2007 s-a dispus desființarea parțială a capitolului din Raportul de Inspecție Fiscală nr. 6411/30.08.2005 și din Decizia de nr. 542/30.08.2005, referitor la impozitul pe profit stabilit suplimentar la control, în sumă de 24.725 lei, precum și a majorărilor de întârziere aferente, în sumă de 23.989 lei, urmând ca Activitatea de Inspecție fiscală să încheie un alt act administrativ - fiscal, conform considerentelor reținute în decizie. Prin aceeași Decizie s-a respins ca nemotivată contestația reclamantei împotriva taxei pe valoare adăugată, în sumă de 8.345 lei, precum și a majorărilor de întârziere în sumă de 13.604 lei. S-a dispus, de asemenea, respingerea ca neîntemeiată și nesusținută cu documente a contestației formulate de reclamantă împotriva taxei pe valoarea adăugată în sumă de 9.120 lei, precum și a majorărilor de întârziere în sumă de 5.425 lei, stabilite prin aceeași Decizie nr. 542/30.08.2005.
Urmare a Deciziei nr. 435/14.12.2007 a fost efectuată o nouă inspecție fiscală, finalizată prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală din 18.01.2008. S-a constatat, în urma controlului fiscal, că reclamanta datorează 23.669 lei, față de 24.725 lei, stabilit anterior. Procedând la recalcularea accesoriilor aferente noii sume, inspectorii fiscali au stabilit că acestea sunt în sumă de 22.035 lei, față de 23.989 lei, stabilite anterior.
În urma inspecției astfel efectuată a fost emisă Decizia nr. 19/25.01.2008, în cuprinsul căreia au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 23.669 lei, reprezentând impozit pe profit și 22.035 lei, reprezentând majorări de întârziere.
Împotriva Deciziei de nr. 19/25.01.2008 reclamanta a formulat contestația înregistrată sub nr. 663/25.02.2008. În cuprinsul acestei contestații, reclamanta contestă impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2000, în sumă de 5.564 lei, aferent cheltuielilor cu prestările de servicii și comision cu - SRL F și impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2001 aferent cheltuielilor privind aprovizionările și prestările de servicii de la - SRL. Se susține în cuprinsul contestației că nejustificat cheltuiala în sumă de 535 lei, cuprinsă în factura fiscală nr. -/1.11.2001 nu a fost considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit aferent anului 2001.
Prin Decizia nr. 178 din 10.04.2008 Direcția ăa F inanțelor Publice Nar espins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma de 5.564 lei, reprezentând impozit pe profit, precum și împotriva măsurii neadmiterii la deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor în sumă de 535 lei, stabilite prin Decizia de nr. 19/25.01.2008.
Față de cele anterior arătate, instanța de fond a reținut că obiectul actualei acțiuni se poate limita la examinarea impunerii de 5.564 lei, reprezentând impozit pe profit și a legalității măsurii neadmiterii la deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor în sumă de 535 lei. Orice alte impuneri fiscale, ce nu formează obiectul contestației nr. 663/25.02.2008, atâta timp cât nu au fost contestate pe cale administrativă, nu mai pot forma obiectul acțiunii în instanță.
Cu privire la impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2000, în sumă de 5.564 lei, aferent cheltuielilor cu prestările de servicii și comision cu - SRL F, prin raportul de inspecție fiscală nr. 6411/30.08.2005, ce a stat la baza Deciziei de impunere inițiale cu nr. 542/30.08.2005, contestată de reclamantă, s-a stabilit suplimentar pentru anul 2000 un impozit pe profit de 7.491 lei, din care impozitul pe profit în sumă de 5.564 lei este aferent cheltuielilor nedeductibile în sumă de 22.258 lei, reprezentând prestări servicii de comision.
Conform susținerii inspectorilor fiscali, suma de 22.258 lei este considerată nedeductibilă, deoarece nu există contract scris, nu există situații de lucrări, situația unor tarife percepute și prestate de - SRL, al cărui reprezentant este, aceeași persoană cu administratorul reclamantei. Organul fiscal a reținut că pentru respectivul contract încheiat la 09.01.2000, societatea nu deține toate documentele necesare pentru justificarea prestației. Contractul nu conține elementele de identificare a părților contractante, numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț fiind incomplet. Potrivit organului fiscal facturile emise de - SRL nu sînt întocmite în baza unor situații din care să rezulte tarifele percepute. S-au încălcat prevederile HG nr. 831/1997 pentru aprobarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora ANEXA 1, care prevădfactura se întocmește la executarea lucrărilor și prestarea serviciilor pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atestă executarea lucrărilor și prestarea serviciilor și se semnează de serviciul emitent.
In conformitate cu prevederile art. 4 alin. 6 lit. r din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, modificată și completată, sânt nedeductibile la calculul profitului impozabile cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță, în situația în care nu sânt justificate de un contract scris și pentru care nu pot fi verificați prestatorii în legătură cu natura acestora.
In conformitate cu prevederile HG nr. 402/2000este necesar ca serviciile prestate să se facă în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului.
Prestările de servicii prospectate a pieței pentru desfacerea produselor și găsirea de beneficiari pentru produsele comercializate de - SRL puteau fi efectuate de d-na, ca asociat unic și nu de - SRL F, unde avea aceeași calitate.
Având în vedere că din documentele puse la dispoziție nu rezultă un calcul pentru sumele facturate și că d-na este asociat unic la ambele societăți, rezultă că aceste cheltuieli nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate prevăzute de legislația în vigoare.
Potrivit concluziilor din raportul de expertiză depus la dosar, contractul de comision în formă scrisă nu a fost înregistrat de către - SRL, nu are număr de înregistrare, doar operațiunile contabile, conform facturilor emise sunt înregistrate în contabilitate.
Instanța a constatat că nu există temei legal care să înlăture de la deductibilitate suma decurgând din contractul de comision, reținând:
Contractul în formă scrisă există și include toate mențiunile despre care organul fiscal susține că ar lipsi.
- SRL F poate fi verificat în legătură cu cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanță. Nu prezintă relevanță faptul că este asociat unic la ambele societăți, atâta timp cât facturile sunt înregistrate în contabilitate.
Pentru motivele de mai sus, eronat a fost reținută aplicabilitatea prevăzută de art. 4 alin. 6 lit. r din nr.OG 70/1994 ca temei pentru a considera nedeductibile aceste cheltuieli.
Constatând deductibile aceste cheltuieli, instanța va înlătura din cuprinsul actelor administrativ fiscale impunerea în sumă de 5.564 lei, aferentă cheltuielilor cu prestările de servicii și comision cu - SRL
În ce privește suma de 535 lei, decurgând din factura cu nr. NT -, instanța a constatat că, în mod legal, organele fiscale au procedat atunci când nu au admis la deductibilitate această sumă. Astfel, faptul că agentul economic nu avea obligația și nici posibilitatea verificării dacă factura respectivă a fost ridicată de reprezentantul legal al - - 5553 SRL nu atrage diminuarea bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit, iar factura respectivă nu constituie document justificativ în sensul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 84/1991, atâta timp cât nu se regăsește în evidența - - 5553 SRL.
În ce privește introducerea în cauză a Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N se constată că aceasta este nejustificată. Actele fiscale atacate au fost emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, structură administrativă fără personalitate juridică din cadrul Direcției ea F inanțelor Publice, reprezentată în instanță de Direcția ăa F inanțelor Publice N, iar Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentă nici unui act administrativ fiscal ce face obiectul cauzei.
Împotriva sentinței 53 din 19 martie 2009 declarat recurs PNa rătând că instanța de fond a interpretat greșit cererea cu care a fost investită și nu s-a pronunțat pe una din deciziile atacate.
Astfel, se arată că prin decizia 542/2005 s-au stabilit în sarcina societății obligații bugetare în cuantum de 85.210 lei, decizia și raportul de inspecție fiscală au fost contestate iar în decembrie 2007 fost emisă decizia 435/12 decembrie 2007 prin care a fost desființată parțial decizia 542/2005. Deși din decizia 435/2007 nu rezultă care sunt soluțiile definitive în raportul de inspecție fiscală rezultă din raportul de inspecție fiscală din 18 ianuarie 2008 care sunt acestea. În baza acestui raport s-a emis decizia nr.19/2008.
Arată recurenta că acțiunea a avut ca obiect atât decizia 435/2007 cât și 18/2008.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Direcția ăa F inanțelor Publice N, apreciind că este nelegală. Recurenta intimată a invocat tardivitatea declarării recursului Direcției ea F inanțelor Publice N, instanța găsind întemeiată această excepție. Astfel, se constată că sentința a fost comunicată, conform, procesului verbal de comunicare(fila 71 dosar fond) la data de 21 mai 2009 iar recursul a fost declarat la 09.06.2009, cu depășirea termenului de 15 zile, ultima zi pentru declararea recursului fiind 08.06.2009.
Analizând recursul declarat de P N, curtea reține că este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală din 26 august 2005 emis de Activitatea de control fiscal din cadrul Direcției ea F inanțelor Publice N, s-au stabilit obligații bugetare în sarcina contribuabilului P N, după cum urmează:
- impozit pe profit-24.725 RON, dobânzi-20.189 RON, penalități-3800 lei, TVA-17.465 lei, dobânzi-15.844 lei, penalități-3.185 lei - obligațiile bugetare fiind în cuantum 85.210 lei. În baza raportului de inspecție fiscală s-a emis decizia de impunere nr. 542/2005. Împotriva acestei decizii de impunere a formulat contestație, obiectul contestației vizând toate obligațiile bugetare stabilite în sarcina sa (filele 223-completare la contestație și contestația-fila 244-dosar fond).
Prin decizia 435/14.12.2007, soluționând contestația depusă în 2005, se dispune desființarea în parte a deciziei de impunere 542/2005 și a raportului de inspecție fiscală din 2005 referitor la impozitul pe profit suplimentar la control în sumă de 24.725 lei precum și majorările de întârziere aferente în sumă de 23.989 lei, urmând ca activitatea de inspecție fiscală să încheie un alt act de control ținând cont de soluțiile de respingere date)conform considerentelor referitoare la:
- impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 1.063 lei aferent anului 2000;
- impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 864 lei aferent anului 2000;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 15.634 lei aferente anului 2001;
- diminuarea pierderii fiscale aferente anului 2002 în sumă de 272 lei;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 3.328 lei aferente anului 2003;
- impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 12.289 lei aferent anului 2004;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 2.252 lei aferente anului 2003;
- neadmiterea la deducere a cheltuielilor în sumă de 1.075 lei aferente anilor 2003 și 2004, soluții definitive în sistemul căilor administrative de atac.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nemotivată contestația sub aspectul TVA în sumă de 8345 lei și majorărilor în sumă de 13.604 lei și ca neîntemeiată în ce privesc sumele de 9.120 lei TVA și 5425 lei majorări de întârziere.
Curtea reține că obiectul contestației soluționate prin decizia 435/2007 așa cum rezultă din preambulul deciziei îl reprezintă suma de 85.208 lei.
Așadar, prin actul administrativ fiscal mai sus menționat s-au desființat parțial actele contestate, organul fiscal dând în același timp soluții definitive în sistemul căilor administrative de atac cu privire la o parte din obligațiile bugetare stabilite.
Urmare a deciziei 435/2007, s-a efectuat o nouă inspecție fiscală reverificându-se impozitul pe profit pentru perioada 2000-2004, rezultatul inspecției fiind materializat în raportul de inspecție fiscală din 18.01.2008 în baza căruia s-a admis decizia de impunere nr.19 din 23.01.2008.Împotriva acestei decizii recurenta a formulat contestație criticând doar unele dintre obligații fiscale (respectiv impozitul pe profit în sumă de 5564 lei și cheltuieli nedeductibile de 535 lei, contestația fiind respinsă prin decizia 178/10.04.2008.
Tribunalul Neamț, recurenta de față a înțeles să supună controlului instanței atât decizia 435/2007 cât și decizia 178/2008 ambele decizii emise în soluționarea contestațiilor formulate de recurenta-reclamantă.
Instanța de fond însă nu a procedat la analiza legalității deciziei 435/2007 reținând că "orice alte împrejurări ce nu formează obiectul contestației 663 din 28 februarie 2008, atâta timp cât nu au fost contestate pe cale administrativă, nu mai pot forma obiectul acțiunii". Or, este incontestabilă împrejurarea că decizia 435/2007 a fost emisă tocmai în calea administrativă prin această decizie organul fiscal pronunțând soluții definitive în sistemul căilor de atac cu privire la o parte din obligațiile bugetare impuse prin raportul de inspecție din 2005 și decizia 542/2005. Procedând în maniera evocată, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, nepronunțându-se pe toate capetele de cerere.
Curtea reține că în mod eronat șl fără o reținere corectă a succesiunii și conținutului actelor administrativ-fiscale, instanța de fond a apreciat că recurenta nu a atacat decât parțial decizia nr.19/25.01.2008 și pe cale de consecință nu a procedat la analiza deciziei 435/2007 câtă vreme prin aceasta se desființase doar parțial decizia 542/2005, iar contestația împotriva deciziei 542/2005 a vizat toate obligațiile fiscale.
Este adevărat că decizia 19/2008 a fost contestată doar parțial pentru pct.1 și pct.2 însă recurenta a contestat în procedură administrativă și decizia 542/2005 iar prin decizia 435/2007 s-au respins în mare parte apărările invocate prin contestație, dispunându-se un nou control doar pentru verificarea impozitului pe profit (cu excepția sumelor enumerate în decizie).
Doar în ipoteza în care prin decizia 435/2009 organul fiscal desființa în tot actele administrativ-fiscale și dispunea refacerea controlului, iar în urma inspecției contribuabilul contesta actele de impunere emise în urma noului control, obiectul acțiunii era limitat (așa cum a reținut instanța de fond) doar la motivele contestației. Însă circumstanțele cauzei de față au fost altele decât cele reținute de instanță, recurenta formulând două contestații în procedura căilor administrative de atac, finalizate cu emiterea a două decizii, respectiv 435/2007 și 18/2008, instanța fiind ținută a se pronunța în limitele cererii formulate de reclamantă.
În consecință, reținând că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, reținând eronat că reclamanta nu a urmat calea administrativă decât cu privire la sumele în cuantum de 5564 lei și 535 lei, Curtea în temeiul art.312 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția tardivității recursului N și respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.53/CF din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca tardiv formulat.
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința nr.53/CF/19.03.2009 a Tribunalului Neamț și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.dec.rec.Ch.
Tehnored.Fl.B-4 ex
30.11.2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Loredana Albescu, Maria Violeta
