Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 957/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 957/2009
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenții - reclamanți, I, și, împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat cu împuternicire avocațială pentru toți recurenții-reclamanți, lipsă fiind aceștia și intimata-pârâtă Direcția Regională de Statistică
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurenților depune la dosar un număr de trei hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare celei de față.
Instanța comunică apărătorului recurenților un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata-pârătă, iar acesta arată că nu dorește amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare și nici nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru toți recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți au fost stabilite conform art.29 renumerotat prin art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, iar actul normativ prin care s-a dispus suspendarea acordării acestor drepturi este în contradicție cu legile organice și actele normative comunicare. A mai susținut că în mod greșit instanța de fond s-a limitat în a motiva hotărârea pronunțată că nu există norme metodologice de aplicarea Legii 188/1999, iar cu privire la cuantificarea acestor drepturi, puteau fi stabilit la un procent de 25%. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți la instanța de fond.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.3612/103 din 7.10.2008 reclamanții au chemat în judecată pârâta DIRECȚIA DE STATISTICĂ, pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pârâta să fie obligată la plata suplimentului postului pentru perioada 2.10.2005-2.10.2008, plata suplimentului gradului pentru perioada 2.10.2005-2.07.2006 și a suplimentului treptei de salarizare pentru perioada 20.07.2008-2.10.2008 în procent de 25% din salariul de bază, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt funcționari în cadrul Direcției Regionale de Statistică N, că în această calitate, în conformitate cu dispozițiilor art. 29 alin. l lit. d) și c) renumerotat sub nr.31 alin. l lit. c) și d) din Legea 188/1999 pe perioadele indicate au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul de grad (conform legislației în vigoare până la 20.07.2006) înlocuit din 20.07.2006 de suplimentul corespunzător treptei de salarizare și că în perioada 2.10.2005 și până la data de 20 iulie 2006 când textul art. 29 lit. d) din Legea 188/1999 a fost modificat prin pct. 30 al art. I din Legea 251/23 iulie 2006 publicată în Of. nr.574/4.07.2006 ( care a intrat în vigoare în data de 20 iulie 2006, la 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial), erau îndreptățiți să primească pe lângă suplimentul de post șisuplimentul de grad.
Începând cu de 20.07.2006 când a intrat în vigoare Legea 251/2006 și a modificat lit. d) a art. 29 din Legea 188/1999 au fost îndreptățiți la platasuplimentului corespunzător treptei de salarizareîn locul suplimentului de grad. Arată că dispozițiile lit. c) din art.29 renumerotat 31 din Legea 188/1999 nu au suportat modificări sub aspectul conținutului, motiv pentru care suplimentul de post este datorat cu trei ani retroactiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată (2.10.2005-2.10.2008) și au solicitat plata acestor drepturi salariale însă prin adresa nr. 682/9.09.2008 li s-a răspuns că nu se pot acorda sporurile solicitate deoarece dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) și d) au fost suspendate de art. 44 din nr.OUG92/2004.
Prin art. 44 din OUG92/2004 pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări prin Legea 76/2005 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea 188/1999. Deși textul nu limitează perioada de suspendare, având în vedere că vizează doar drepturile salariale și alte drepturi pentru 2005 este de la sine înțeles că efectul suspendării expiră la 31.12.2005.
Dispozițiile art. 29 din Legea 188/1999 și-au reluat aplicabilitatea pentru perioada cuprinsă între 1.01.2006 și 24.01.2006 când a intrat în vigoare OG nr.2/12.01.2006 publicată în Of. nr.57/20.01.2006 ( conform art.51 ordonanța a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial). Dispozițiile art. 48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 417/2006, prin care s-a aprobat cu modificări textul ordonanței, suspendă din nou aplicabilitatea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c) și d) până la data de 31.12.2006.
Deci pentru perioada 1.01.2007 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, în mod indiscutabil erau datorate suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea pentru perioada 1.01.2006 -24.01.2006,când practic nu a existat un text de lege care să prevadă suspendarea dispozițiilor art. 29 sunt datorate suplimentul de post și suplimentul de grad (suplimentul corespunzător treptei de salarizare a înlocuit suplimentul de grad abia în 20.07.2006).
Cu privire la restul perioadei cuprinse între cuprinsă 2.10.2005-1.01.2006 și 24.01.2006 și până la 1.01.2007, în ciuda faptului că textul de lege a fost suspendat, în lumina dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României și a art. 1 din Protocolul adițional nr. l la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, aceste drepturi erau datorate. Mai mult decât atât, arată că aceste suplimente constituie practic drepturi de remunerare a muncii, care fac parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
Deoarece textele prin care s-a dispus suspendarea nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.29 alin. l din legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cenzurarea legalității acestora revine instanței de fond.
Pârâta a formulat întâmpinare și a arătat că suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt drepturi salariale suplimentare, precum și sporul de stabilitate și prima de vacanță, a căror stabilire, acordare, modificare ori încetare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendată până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, așa cum este prevăzut la art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată. Că Direcția regională de Statistică N - ordonator terțiar de credite - instituție publică finanțată de la bugetul de stat, nu are temei legal pentru includerea unor sume în buget, reprezentând plata acestor suplimente, întrucât prin nici o dispoziție legală nu se prevede modalitatea și nici cuantumul de acordare în concret a acestor drepturi salariale, că modalitatea și cuantumul de acordare în concret a acestor drepturi salariale este atributul exclusiv al legiuitorului, instanța de judecată neputând să se substituie legiuitorului, întrucât s-ar încălca prevederile art.124 alin.1 din Constituția României, potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii.
Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum sunt aceste suplimente, nu constituie un drept constituțional fundamental așa cum susțin reclamanții, iar prevederile art.53 nu sunt incidente în cauză. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care se acordă, respectând dispozițiile Legii nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
La termenul din 25.11.2008 reclamanții au precizat acțiunea și au arătat că se impune obligarea pârâtei la plata pentru perioada 1.01.2004-2.10.2008 pentru suplimentul postului, 1.01.2004-19.07.2006 pentru suplimentul de grad și pentru suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 20.07.2006-2.10.2008.
Prin sentința civilă 46/CA/10.02.2009 s-a respins ca nefondată acțiunea reținându-se că Prin dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 s-a stabilit în favoarea funcționarilor publici dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Că acest drept a fost suspendat în perioada 2004-2006 prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 și începând cu data de 1.01.2007 nici un act normativ nu mai prevede suspendarea acestor drepturi, nu există o bază legală pentru cuantificarea și acordarea lor.
Reține instanța că pentru a fi posibilă cuantificarea suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) textului de lege (art.31 lit. c din Legea nr.188/1999) care le prevede, dispoziții care nu au fost date nici de legiuitor, nici de executiv, iar în lipsa acestor dispoziții, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii vine în contradicție cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, instanța neputând să se substituie legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept care în prezent, în contextul actualei legislații, nu este posibil de exercitare efectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții care prin motivele de recurs reiterează argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată. Arată de asemenea că instanța de fond, în fapt, a reținut că se află în imposibilitate de a soluționa cauza în lipsa unor norme de aplicare a Legii 188/1999 și că în acest caz soluția instanței este fundamental greșită deoarece ea avea obligația să interpreteze legea prin argumente de analogie, că în cauză nu se impune o interpretare a legii ci de găsire a unui act normativ aplicabil situației concrete. Mai arată recurenții că procentul de 25% s-a invocat prin raportare la alte sporuri, respectiv sporul de vechime. Se susține că judecătorul nu putea să refuze judecata cauze motivat de existența unei ingerințe în legislativ și că în cauză sunt5 incidente dispozițiile art.3 din Codul civil.
Prin întâmpinare intimata invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.01.2004-02.10.2005 și arată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Curtea verificând, cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate constată nefondat recursul, hotărârea pronunțată fiind legală și temeinică însă pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare:
Prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susțin și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a fost însă emis de către autoritatea legiuitoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
În concluzie față de considerentele ce preced, critica privind refuzul instanței de fond de a soluționa cauza nu se fondează, iar susținerile arătate prin cererea de chemare în judecată și invocate și prin cererea de recurs sunt de asemenea nefondate, instanța urmând să respingă recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D
Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți, I, și, împotriva sentinței civile nr. 46/CA din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu intimata-pârâtă Direcția Regională de Statistică N, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Judecători:Vasilică Pintea, Loredana Albescu, Maria Violeta
