Contestație act administrativ fiscal. Decizia 969/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 969
Ședința publică din data de 4 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B șiAdministrația Finanțelor PubliceB,cu sediul în B,- județul B, împotriva sentinței nr.438 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, str. -. 24 . 6 județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, reprezentată de consilier juridic și intimata-reclamanta, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimata-pârâtă
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-pârâtă DGFP Bas olicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă.
Părțile având cuvântul menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Curtea, luând act că părțile prezente nu au cereri de formulat, iar recurenta-pârâtă Bas olicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă B, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sentința recurată nu este motivată în niciun fel și față de această situatie solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru motivarea soluției.
Se mai arată că instanța de fond nu a dat efeciență raportului de expertiză contabilă, ci răspunsului expertului la obiecțiunile formulate, însă reclamanta nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiză inițial.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii actiunii și mentinerii actelor emise de pârâte.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâta DGFP B, așa cum a fost formulat.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea celor două recursuri și mentinerea sentinței ca temeinică și legală.
Cu privire la casarea sentinței pentru nemotivare, solicită respingerea deoarece soluția pronunțată este motivată. Simplul fapt că instanța face trimitere la raportul de expertiză este suficient ca motivare.
Toate obligațiile fiscale stabilite pentru perioada anterioară datei de 01.01.2001 nu pot fi avute în vedere ținând seama de dispozițiile art. 89 alin. 2 proc. fiscală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința nr. 438 din 8 aprilie 2008 Tribunalul Buzăua respins excepția nulității absolute și exceptia de prescripție invocate de reclamanta; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele B și B, dispunând anularea parțială a deciziei nr. 72/17.02.2006 emisă de B, a deciziei de impunere emisă de B și raportul privind rezultatul inspecției fiscale nr. 9128/6.03.2006, pe care le menține în parte pentru suma de 78.516 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond reținut că excepția nulității invocată de reclamantă este nefondată, deoarece printre mențiunile legale prevăzute de art. 46 proc. fiscal nu se regăsește cazul privind lipsa ștampilei unității emit, iar din conținutul actelor administrative atacate rezultă calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, precum și numele și prenumele contribuabilului.
Cu privire la exceptia prescripției, instanța fondului a reținut că nu a fost depășit termenul de prescripție, având în vedere că perioada supusă controlului a fost 1.01.2000-12.05.2005, iar Raportul de Inspecție fiscală a fost încheiat la data de 21.09.2005.
Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea este întemeiată în parte. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, cu trimitere la situația cuprinsă la fila 167 dosarului, întocmit de expert, rezultă că pe perioada anilor 2000-2005 contribuabilul Cabinet Individual de Avocatură G datorează bugetului de stat impozitul pe venit, dobânzi și penalități în cuantum total de 78.516 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele B și B,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta B arată că în cauză a fost administrată proba cu efectuarea unui raport de expertiză contabilă, raport de expertiză împotriva căruia numai pârâta Paf ormulat obiecțiuni, nu și de către reclamanta-intimată. Ca urmare a întocmirii raportului de expertiză având ca obiect evaluarea autoturismului
marca Audi, expertul contabil a finalizat expertiza inițială, stabilind obligatii fiscale în cuantum de 134.421 lei în sarcina reclamantei, iar în acest moment procesual reclamanta formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
În condițiile în care reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de
expertiză inițial, apreciază că demersul reclamantei este inadmisibil, fiind valabile concluziile din raportul inițial, însușit de reclamantă.
În mod greșit prima instanță a avut în vedere impozitul pe venit stabilit de expert în răspunsul la obiectiuni, concluziile valabile fiind cele din raportul initial.
Se mai arată că instanța fondului nu a motivat soluția dată, limitându-se la a diminua obligațiile de plată ale reclamantei intimate cu suma stabilită de expert în răspunsul la obiecțiuni. Expertul a prezentat unele cheltuieli ca fiind deductibile, fără însă ca acestea să fie justificate prin documente. Mai mult, calculele expertului conțineau erori grave
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea motivării hotărârii.
In subisidiar, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul obligării reclamantei la plata impozitului pe venit așa cum a fost stabilit prin raportul de expertiză initial care a fost însușit de reclamantă.
Recurenta DGFP B, susține că motivarea instanței de fond potrivit căreia conform concluziilor raportului de expertiză contabilă, cu trimitere la situația cuprinsă la fila 167 dosarului, întocmit de expert, rezultă că pe perioada anilor 2000-2005 contribuabilul Cabinet Individual de Avocatură G datorează bugetului de stat impozitul pe venit, dobânzi și penalități în cuantum total de 78.516 lei nu poate fi reținută, ea nereprezentând realitatea.
În mod greșit s- dat eficiență concluziilor raportului de expertiză și completării la acesta, cu atât mai mult cu cât aceste lucrări prezintă informații contradictorii referitoare la recalcularea impozitului pe venit.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței în sensul respingerii în tot a acțiunii.
Curtea, analizând sentința criticată, prin prisma criticilor formulate de recurente, având în vedere actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 21.09.2005 pârâta B stabilit în sarcina contribuabilului Cabinet Individual de Avocatură G debitul de 157.278 lei reprezentând impozit pe venit aferent perioadei 2000-2005, majorări și penalități de întârziere.Totodată, a emis și decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.
Impotriva raportului reclamanta a formulat contestație care a fost soluționată prin decizia nr. 72/17.02.2006, decizie prin care s-au desființat, parțial, atât Raportul de inspectie fiscală, cât și decizia de impunere.
.//.
După administrarea probelor în primă instanță, s-a reținut potrivit expertizei contabile întocmite în cauză că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 78.516 lei reprezentând impozit pe venit aferent perioadei 2000-2005, majorări și penalități de întârziere.
Concluziile expertizei contabile, după răspunsul la obiectiunile recurentei-pârâte, au fost contestate în recurs, susținându-se că în condițiile în care reclamanta nu a formulat obiecțiuni nu putea să profite de demersul recurentelor, așa încât, suma datorată bugetului de stat este cea stabilită inițial, și necontestată de reclamantă,adică 134.421 lei.
Curtea consideră că acest punct de vedere nu poate fi însușit întrucât concluzia finală a unui raport de expertiză, expertiza fiind o probă ca oricare alta în procesul civil este aceeași pentru toate părțile implicate în proces, atâta timp cât instanța de judecată a valorificat această probă.
Ca atare, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,- județul B șiAdministrația Finanțelor PubliceB,cu sediul în B,- județul B, împotriva sentinței nr.438 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B, str. -. 24 . 6 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - --
GREFIER,
Red. VN/Dact. MC
2 ex/7.10.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Florentina Preda
