Contestație act administrativ fiscal. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 978
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 285/CA/09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților recurenți I, II, III și a pârâtei intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A iar în reprezentarea pârâtei recurente IV se prezintă consilier juridic și avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă la dosar de către reclamantul intimat părților prezente.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulat.
Reprezentanta pârâtei recurente T, având cuvântul solicită admiterea ambelor recursuri, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat, solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr- reclamantul, a chemat în judecată în calitate de pârâți pe DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T, DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE A, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea: Decizia nr. 5477 din 15.04.2008, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni vamale A, comunicată la data de 02.05.2008, prin care am fost obligat la plata unei sume în valoare de 3.687,00 lei cu titlu de taxe vamale accize și TVA, majorări și penalități de întârziere si Decizia nr. 1725/215/02.10.2008 emisă de T, comunicată la data de 04,10.2008, prin care a fost respinsă contestația în procedură administrativă prealabilă.
Prin sentința civilă nr. 285/CA din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE T, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR
A fost anulată Decizia nr.5477/2008, emisă de DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A și Decizia nr- emisă de DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE T,fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii prime instanței s-a reținut în esență următoarele:
Prin decizia nr. 5477/2008 emisă în data de 15.04.2008 s-a reținut în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 1657 majorări taxe vamale, 311 penalități taxe vamale, majorări TVA 1476 lei și penalități TVA în cuantum de 243 lei.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, pe care pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE Tar espins-o prin dec. nr- reținând în motivare următoarele:
În fapt, petentul în data de 30.06.1997 s-a prezentat la Biroul Vamal Nădlac în vederea vămuirii autoturismului marca Mercedes identificat cu serie - fiind emisă în acest sens declarația vamală de tranzit nr. 4539/30.06.1997 cu destinație Biroul Vamal
Prin Actul constatator nr. 341 /A/20.11.2001 s-au recalculat drepturile vamale de import ca urmare a acordării neîntemeiate a regimului vamal preferențial pentru autoturismul importat și care nu a fost prezentat la vama de destinație stabilindu-se în sarcina petentului diferențe în plus în sumă de 2.125 lei reprezentând taxe vamale și TVA.
Petentul nu și-a achitat în termenul de scadență obligațiile vamale stabilite de organul vamal, motiv pentru care au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere.
Organul vamal a procedat la recuperarea debitului stabilit în sarcina petentului prin executarea silită și în acest sens s-au emis somații, adrese de înștiințare prin care s-a adus la cunoștința petentului că figurează în evidențele vamale cu debite restante, documente care se află depuse la dosarul contestației.
Față de prevederile legale de mai sus s-a reținut că termenul de prescripție a dreptului organelor vamale de a stabili obligații vamale pentru un debit stabilit în anul 1997 începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală respectiv, 1 ianuarie 1998, astfel, termenul de 5 ani privind dreptul organelor de control de a stabili obligații fiscale suplimentare se împlinea la data de 31.12.2002.
Această prescripție extinctivă a fost întreruptă de emiterea Dispoziției de urmărire nr. 1997/14.02.2002 în baza OG nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, în condițiile în care termenul de prescripție pentru anul 1997 fost împlinit la data de 31.12.2002.
Prin urmare, termenul de prescripție de 5 ani s-a întrerupt la data încheierii somației emisă în procedura de executare, conform art. 145 din OG nr. 92/2003, republicată, privind Codul d e procedură fiscală, unde se precizează că:"executarea silită începe prin comunicarea unei somații".
Prin termen de prescripție, potrivit doctrinei, se înțelege intervalul de timp stabilit de lege înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune sub sancțiunea pierderii acestui drept.
Având în vedere cele relatate rezultă că organul vamal din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Aar espectat termenele procedurale, iar dreptul de a stabili obligații fiscale nu este prescris.
Debitele de 1.194 lei reprezentând taxe vamale și 931 lei reprezentând TVA stabilite prin Actul constatator nr. 341 A/20.11.2001 au fost achitate la data de 04.01.2008 ca urmare a Sentinței civile nr. 420/CA/l0.05.2005 pronunțată în dosarul nr. 1939/CA/2005 al Tribunalului Timișa rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia Civila pronunțată în Dosarul nr. 6669/CA/2005 de Curtea de Apel Timișoara.
Pentru plata cu întârziere a drepturilor vamale debitorul datorează majorări de întârziere potrivit prevederilor dispozițiilor art. 255 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 86/ 2006 Codul vamal al Românie.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamantul a formulat contestație pe care tribunalul a considerat-o întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor depuse de către reclamant la dosar, acesta în data de 30.06.1997 a prezentat spre vămuire autoturismul marca Mecedes, vama de destinație emițând declarația vamală de tranzit nr.4539/1997.
Pârâtele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T Și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE A, în data de 20.11.2001 au emis 341/2001 prin care au recalculat drepturile vamale ca urmare a atribuirii în mod greșit a unui regim preferențial de vămuire, ca mai apoi după 7 ani să emită decizii de urmărire pentru majorări și penalități.
Pentru putea fi purtătoare de majorări și penalități, debitul principal trebuia comunicat petentului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă organele vamale nu au procedat astfel în decursul termenului de 5 ani, ci doar în anul 2008, deci după 7 ani au calculat majorări și penalități în sarcina petentului pentru un debit pretins și neachitat.
Potrivit art. art.90 alin. 1 și 2 din OG 92/2003 dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, iar din actele depuse la dosar rezultă că termenul de prescripție s-a împlinit în data de 31.12.2007.
Pârâtele au motivat întreruperea cursului prescripției prin emiterea dispoziției de urmărire nr. 1997/2002 însă la dosar nu există dovada că aceasta a fost comunicată petentului în termenul legal cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire pentru a exista posibilitatea atacării în justiție conform legii.
Așa fiind, tribunalul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție pentru obligațiile stabilite în sarcina reclamantului, actele emise de către pârâte fiind nelegale și netemeinice.
În consecință, în conformitate cu art. 18 din 554/2004, a admis acțiunea reclamantei și anulat decizia emisă de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele T și T în numele și pentru B, solicitând admiterea recursurilor, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor a căror anulare se solicită.
În motivarea recursului formulat de pârâta recurentă T s- invocat dispozițiile art.304 punctul 9.pr.civ. considerând că instanța de fond a dată această sentință cu încălcarea și aplicarea a legii, fiind lipsită de temei legal.
În fapt, în susținerea acțiunii reclamantul a invocat excepția prescripției dreptului organelor vamale din A, de a stabilii obligații fiscale.
Petentul în data de 30.06.1997 a prezentat spre vămuire la Biroul Vamal Nădlac, un autoturism, în vederea tranzitării și deplasării sale la vamal de interior, unde urmau să fie definitivate formalitățile vamale, birou vamal de frontieră emițând declarația vamală de tranzit, autoturismul fiind transportat la Vama T pentru definitivarea operațiunilor vamale.
Reclamantul a considerat că nu este legală, obligarea sa la plata unor drepturi vamale pentru un import efectuat în urma cu 11 ani, considerând că sunt aplicabile în speță prevederile art. 90 aliniatul 1 din nr.OG 92/2003, dreptul organului vamal de a stabili obligații fiscale în sarcina sa prescriindu-se în 01.01.2003, solicitând anularea actelor administrative contestate prin care s-a stabilit că datorează taxe vamale în sumă de 3.687 lei RON.
Consideră neîntemeiate susținerile petentului.
Prin actul constatator nr. 341/A/20.11.2001 s-au recalculat drepturile vamale de import ca urmare a acordării neîntemeiate a regimului vamal preferențial pentru Autoturismul importat și care nu a fost prezentat la vamal de destinație, stabilindu-se în sarcina sa diferențele vamale în sumă de 2.125, reprezentând taxe vamale și TVA.
Petentul nu și-a achitat în termenul de scadență obligațiile fiscale stabilite de către organul vamal, drept pentru care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere.
Organele fiscale prin soluționarea contestației au considerat că termenul de prescripție aplicabil în cauză este reglementat de nr.OG 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, în vigoare la data nașterii dreptului de a cere executarea silită.
Înainte de împlinirea termenului de prescripție, organele vamale au început executarea silită, operând în acest fel o întrerupere a prescripției în condițiile art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
În aceste condiții, față de precizările de mai sus, termenul de prescripție a dreptului organelor vamale de a stabili obligații vamale pentru un debit stabilit în anul 1997 începe să curgă de la 1 ianuarie 2008, termenul de 5 ani privind dreptul organelor de control vamale de a stabili obligații fiscale suplimentare îndeplinindu-se la data de 31.12.2002.
Precizează că prescripția extinctivă a fost întreruptă de emiterea dispoziției de urmărire în temeiul nr.OG 11/1996, în condițiile în care termenul de prescripție pentru anul 1997 s-a împlinit la data de 31.12.2002.
Prin urmare, termenul de prescripție de 5 ani s-a întrerupt la data întocmirii somației emise în procedura de executare, conform art. 145 din nr.OG 92/2003, republicată, privind Codul d e procedură fiscală, astfel că organele vamale au respectat termenele procedurale, dreptul de a stabili obligații fiscale nefiind prescris.
Arată că pentru plata cu întârziere a drepturilor vamale, debitorul datorează majorări de întârziere conform art. 255 aliniatul 1 litera B din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sumă de 3687 lei RON, reprezentând accesorii, drept pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate, rejudecarea cauzei și implicit respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâtei T se arată că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin decizia n 577/15.04.2008, au fost calculat în sarcina contestatorului obligații accesorii ca urmare a neachitării în termenul legal a debitului stabilit prin actul constatator nr. 341A/20.11.2001.
Referitor la excepția prescripției dreptului autorității vamale de a stabili obligații fiscale solicită respingerea excepției.
Solicită să se constate că termenul de prescripție a fost în mai multe rânduri întrerupt atât prin repetatele acțiuni introduse de către contestator pe care le-a menționat cât ș prin executarea silită a debitului prin poprire, în opinia sa un nou termen de prescripție a dreptului de a calcula majorările de întârziere începe să curgă de la data de 04.01.2008 data achitării integrale a debitului. La dosarul cauzei s-a depus de către reclamantul intimat, întâmpinare prin care solicită să se dispună respingerea recursurilor formulate ca fiind nefondate și menținerea în totalitate a dispozițiilor sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea pârâtei T la plata sumei de 500.00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
Consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în speță nr.OG 11/1996 și art. 83 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cât și prevederile Codului vamal al României și al Regulamentului de Aplicare a Codului Vamal al României.
Apreciază că cererile de recurs formulate de pârâte sunt nefondate.
Apreciază că este ilegală obligarea sa la plata unor drepturi vamale pentru un import efectuat în urmă cu 11 ani și pe cale de consecință, apreciază că este ilegal actul administrativ de dispoziție contestat fiind emis cu încălcarea prevederilor art. 90 aliniatul 1 și 2 din nr.OG 92/2003, modificată și republicată privind codul d e procedură fiscală.
Față de această împrejurare este evident faptul că a intervenit Excepția Prescripției Dreptului Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A de a stabili obligații fiscale împotriva reclamantului, pentru un import efectuat în urmă cu 11 ani de zile, excepție care a fost corect analizată de către instanța de fond, fiind admisă și fondată și întemeiată.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că în speța dedusă judecății operează prescripție, prin nerespectarea de către pârâtă a termenului prevăzut de art.90 aliniatul 1 și 2 din nr.OG 92/2003, termen împlinit la data de 1.01.2003, respectiv la un termen de 5 ani de zile de la data importului unui autoturism, efectuat la data de 30.06.21997, conform DV T2 4539 emisă de Biroul Vamal Nădlac.
În mod corect instanța de fond nu a reținut nici faptul întreruperii prescripției, dat fiind că dispoziția de urmărire nr. 1997/2002 nu rezultă că ar fi fost comunicată reclamantului, în condițiile de legalitate, care să-i permită atacarea ei și să o facă opozabilă acestuia.
Drept urmare, în considerarea celor de mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursurile de față, în condițiile dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, împotriva sentinței civile nr. 285/CA/9.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./9.07.2009
Tehnodact / 2 ex/9.07.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător Neramț
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
