Contestație act administrativ fiscal. Sentința 98/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚANR. 98/F-CONT
Ședința publică din 24 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta - - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,- A-B, jud.D împotriva pârâtelor ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în Rm.V,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei Direcția -ă a Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii depune întâmpinare în două exemplare.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția de necompetență materială a instanței, față de dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004.
Reprezentantul pârâtei Direcția -ă a Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii apreciază că Tribunalul Vâlcea este competent să judece această cauză.
După rămânerea în pronunțare a dosarului, s-a depus prin serviciul arhivă, o cerere de amânare formulată de reclamantă.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 7 ianuarie 2009, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtele - Direcția -ă de Administrare a Contribuabili și V - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, pentru a fi obligate să-i plătească suma de 3.000.000 Euro cu titlu de prejudiciu material și cea de 1.000.000 Euro reprezentând prejudiciu moral.
În motivare s-a arătat că sumele pretinse cu titlu de despăgubire au scopul de a acoperi daunele pe care reclamanta le-a încercat prin emiterea deciziei nr.352 din 19 decembrie 2005 și a procesului verbal nr.1096 din 20 aprilie 2006, de către pârâte.
Astfel, s-a arătat că prin decizia nr.352/2005 s-a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal nr.274/23.12.2003 emisă în favoarea reclamantei, decizie ale cărei efecte au fost suspendate de către instanțele judecătorești și prin decizia nr.1002 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI la 18 octombrie 2008, aceasta a fost anulată irevocabil, așa cum s-a întâmplat de altfel și cu procesul verbal nr.1096/2006.
Atitudinea pârâtelor, ce a produs efecte vătămătoare pentru reclamantă, atât în plan material cât și moral, s-a integrat unei intenții constante a acestora de a împiedica activitatea economică, aspect ce s-a reliefat și prin formularea unei plângeri penale soluționată prin neînceperea urmăririi.
Prin sentința nr.537/CAF/2009, Tribunalul Vâlceaa declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, reținând incidența excepției de necompetență materială întemeiată atât pe rangul autorității, cât și pe criteriu valorii, dat fiind că despăgubirile solicitate depășesc pragul valoric de 500.000 lei.
Astfel învestită Curtea de APEL PITEȘTI, reținând că este datoare să-și verifice propria competență, apreciază că aceasta nu îi revine și litigiul se impunea a fi soluționat de Tribunalul Vâlcea.
Obiectul pricinii este reprezentat de pretențiile reclamantei comerciant, de a fi despăgubită pentru prejudiciul pretins încercat prin emiterea unor acte administrativ fiscale a căror nelegalitate s-a reținut în mod irevocabil.
Deși neindicat ca temei al acțiunii, instanța apreciază că acesta este reprezentat de art.19 din Legea nr.554/2004, raportat la dispozițiile Codului fiscal și Codului d e procedură fiscală.
Potrivit art.2 alin.1 lit.d din Codul d e procedură civilă și art.10 din Legea nr.554/2004, instanța de drept comun, pentru cauzele având ca obiect pretenții de natură administrativ-fiscală, este tribunalul.
De la această regulă, atât Legea contenciosului administrativ cât și art.3 din procedura civilă, prevăd excepții, excepții pe care le-a avut în vedere Tribunalul Vâlcea. Acestea sunt reprezentate de rangul autorităților emitente sau cărora li se cere a emite acte administrative și de contravaloarea taxelor, impozitelor, contribuțiilor datoriilor vamale și accesoriile acestora.
Nici unul din aceste criterii se apreciază că nu are relevanță în cauză. Mai întâi, pentru că litigiul nu este unul prin care se cere anularea unui act administrativ fiscal sau obligarea autorității la emiterea acestuia, pentru a se ține seama de faptul că una dintre pârâte este organ central și că a soluționat o eventuală contestație formulată în condițiile art.209 din Codul d e procedură fiscală. Sub cel de-al doilea aspect, reprezentat de pragul valoric de 500.000 lei, urmează a se observa că textele de lege precitate au în vedere litigiile de peste acest nivel, dar care ". privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.".
În cauză, se cer despăgubiri pentru acoperirea unor prejudicii materiale și morale, pretins determinate de acte și fapte ale unor autorități fiscale.
Acest fapt nu califică pretențiile reclamantei ca fiind dintre cele la care se referă excepțiile de la competența tribunalului, așa încât se apreciază că nu există niciun motiv de abatere de la regula de drept comun cu privire la competență.
Este adevărat că, în măsura în care o astfel de cerere de despăgubiri însoțea un capăt principal de natura celui la care se referă art.10 din Legea nr.554/2004 și care ar fi revenit în competența curții, ele s-ar fi judecat împreună, dar nu pentru că această instanță ar fi fost competentă, ci întrucât erau incidente dispozițiile cu privire la prorogare, respectiv art.17 din Codul d e procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că pricina nu este de competența materială a Curții de APEL PITEȘTI și, în baza art.158 și următoarele din Codul d e procedură civilă, urmează a se dispune declinarea în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar în conformitate cu dispozițiile art.22 din același act normativ, reținând ivit conflictul negativ de competență, pricina va fi înaintată spre soluționarea acestuia, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a acțiuni formulate de reclamanta - - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,- A-B, jud.D, împotriva pârâtelor ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI, cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în Rm.V,-, jud. în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Consată ivit conflictul negativ de competență și trimite pricina pentru soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.06.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță
