Contestație act administrativ fiscal. Sentința 988/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.988/CA
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta " M " C, cu sediul în- A, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR B, cu sediul în-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în str. - nr. 18, județul C, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ B, cu sediul în-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, cu sediul în str. - nr. 18, județul C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 04.12.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a acorda posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.12.2008 și 18.12.2008.
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios administrativ.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 09.11.2007 reclamanta " " a chemat în judecată pe pârâtele Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor și C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu acestea să se dispună desființarea în parte a deciziei nr.243/31.08.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, anularea actului administrativ fiscal - decizia de impunere nr.156/04.09.2006 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 11.08.2006 și anularea obligațiilor de plată a sumei de 1.009.480 lei stabilită în sarcina sa, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin decizia de impunere nr.156/04.09.2006 și Raportul de inspecție fiscală din 11.08.2006 s-au stabilit în sarcina societății mai multe obligații suplimentare de plată astfel:
-16.968 lei - impozit pe profit achitat în plus în luna iunie 2005;
-161.360 lei - impozit pe profit suplimentar;
-666.660 lei - reducere impozit pe profit;
-181.460 lei - taxă pe valoare adăugată, la care se adaugă accesoriile acestora.
Ulterior, prin decizia nr.243/31.08.2007 emisă de - Direcția de Soluționare a Contestațiilor, s-a anulat decizia de impunere nr.156/04.09.2006 pentru suma de 16.968 lei înscrisă eronat în decizie, precum și recalcularea accesoriilor aferente impozitului pe profit de plată, respingându-se contestația reclamantei pentru suma de 1.009.480 lei.
Prin precizările depuse pentru termenul din 13.12.2007 reclamanta arată că totalul obligațiilor de plată pe care solicită a fi anulată este de 1.011.239 lei și accesorii.
Prin sentința civilă nr.1282/13.12.2007 a Tribunalului Constanțas -a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL CONSTANȚA, având în vedere că valoarea sumelor contestate de reclamantă și soluționate prin decizia nr.243/31.08.2007 de - - este mai mare de 500.000 lei, în raport de art.10 din Legea nr.554/2004 și 137 și 158 Cod procedură civilă.
La termenul din 13.03.2008 (fila nr.7) reclamanta arată că pârâții chemați în judecată sunt: Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Financiară pentru Contribuabilii Mijlocii, ca emitenți ai actelor administrative atacate și în vederea opozabilității, având în vedere că prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.269/2007 la poziția nr.2849, " " este nominalizată ca contribuabilii mijlocii.
Constatările și obligațiile stabilite în sarcina sa sunt nelegale.
Astfel, în ceea ce privește impozitul pe profit, stabilit de organul fiscal ca fiind datorat suplimentar, se arată că este greșit, întrucât:
-pentru anul 2002, s-a reținut că pentru baza impozabilă de 58.147.048 lei, impozitul aferent este de 14.536.762 lei, dar suma de 58.147.048 lei sunt venituri neimpozabile, deoarece prezintă amortizarea nedeductibilă din anii 2001 și 2002 motocicletelor care s-au vândut cu factura nr.-/01.03.2002.
Or, organul fiscal a respins cheltuielile de deducere invocând dispoziția din art.4 alin.4 din nr.OG70/1994 și art. 9 alin.1 din Legea nr.414/2002 care prevăd că:" impozabil se calculează ca diferență între veniturile obținute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câștiguri din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora", potrivit art.4 alin.4 din nr.OG70/1994, "La calculul ui impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor", iar potrivit art.4 alin. 5 lit."d" din același act normativ republicat, rambursările de cheltuieli nedeductibile sunt venituri neimpozabile.
Așadar, suma reprezentând amortizare pentru anii 2001 și 2002 considerată nedeductibilă, reprezintă venituri neimpozabile la data vânzării 01.03.2002, respingând deductibilitatea cheltuielilor de amortizare, organul de control avea obligația să considere aceste venituri neimpozabile la data vânzării.
Se mai arată că, Legea nr.414/2002 a intrat în vigoare la 01.07.2002 și prin urmare nu poate fi aplicată retroactiv.
-Pentru anul 2003, baza impozabilă: 174.143.300 lei, impozit aferent 43.535.825 lei.
Suma de 174.143.300 lei reprezintă: 142.411.400 lei - amortizare mașini leasing (VW și ) și 31.731.900 lei dobândă aferentă facturilor emise în baza contractului de leasing.
Or, amortizarea calculată în funcție de durata nominală de utilizare și dobânda aferentă mașinilor cumpărate în leasing sunt deductibile fiscal, conform art. 2 alin.1 din Legea nr.414/2002, art.11 alin.1 și art.12 din aceeași lege, legiuitorul nemaiconsiderând necesar a impune reguli de organizare a transportului autovehiculelor de capacitate mică, nemaipunându-se existența foilor de parcurs, în privința documentelor justificative, acestea fiind înlocuite (prin nr.HG831/1997) cu factura fiscală ca document cu regim special și fișa mijlocului fix ca document fără regim special (HG nr.425/1995).
-Pentru anul 2004- baza impozabilă 12.173.365.600 lei, impozit aferent 3.043.341.400 lei suma de 12.173.365.600 lei compusă din: 1.264.849.600 lei amortizare mașini leasing, 228.098.100 lei dobânzi aferente contractului de leasing și 10.680.417.900 lei cheltuieli aferente contractelor de leasing.
În ceea ce privesc aceste sume, organul fiscal motivează că nu există documente justificative din care să rezulte că autoturismele au fost utilizate în scopul realizării de venituri, suma fiind respinsă în baza art.21 alin.1 din Legea nr.57/2003 (Codul fiscal).
Or, art.21 alin.1 din Codul fiscal prevede că " sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare", deci aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal, neregăsindu-se în categoriile de cheltuieli nedeductibile fiscal.
Se mai arată că societatea a solicitat la data de 31.12.2004 deductibilitatea cheltuielilor aferente contractelor de leasing, sume înregistrate la data de 30.06.2005 în contul 1174, societatea fiind obligată să reevalueze la 31.12.2004 obligațiile exprimate în valută, aferente contractelor de leasing și să înregistreze diferențele de curs pe seama cheltuielilor de curs valutar.
Deoarece reevaluarea nu s-a efectuat la 31.12.2004, societatea a înregistrat cheltuielile la data constatării, 30.06.2005, în rezultatul raportat provenit din corectarea erorilor (cont 1174), în acest cont fiind înregistrată suma de 1.068.041,79 RON compusă din: diferențe de curs rezultate din reevaluarea contractelor de leasing și alte sume, toate acestea fiind cheltuieli aferente veniturilor realizate, fiind deductibile fiscal conform art.21 alin.1, art.21 alin.3 lit."h" și art.23, art. 24 și 25 din Codul fiscal.
-Pentru anul 2005, baza impozabilă: 950.787.600 lei, impozit aferent 152.126.016 lei.
Suma de 950.787.600 lei reprezintă: 756.048.000 lei amortizare mașini leasing și 194.739.600 lei dobânzi aferente contractelor de leasing.
Or, organul de control a respins deductibilitatea acestor cheltuieli în baza art. 21 alin.1 și alin.4 lit."e" din Legea nr.571/2003 greșit, deoarece Normele Metodologice din 2004 de aplicare a Codului Fiscal precizează la pct.43 lit."a" că: sunt cheltuieli făcute în favoarea participanților cheltuielile cu amortizarea, întreținerea și repararea mijloacelor de transport, utilizate de către participați în favoarea acestora, consecința fiind aceea că amortizarea este deductibilă dacă mijloacele de transport sunt folosite în favoarea societății, iar dobânda aferentă contractelor de leasing nici nu este menționată la pct.43 lit."a" ca fiind nedeductibilă.
De asemenea, suma de 3.253.540.003 lei impozit pe profit stabilit suplimentar + accesorii, este nedatorată, întrucât s-au încălcat dispozițiile legale care prevăd acordarea reducerii la calculul impozitului pe profit pentru investițiile realizate.
Astfel, pentru anul 2000, investiții de 40.094.382.565 lei, reducerea bazei impozabile (cheltuieli deductibile fiscale 10%) 4.009.438.256 lei, reducere impozit 1.002.359.564 lei, conform art.5 alin.4 din nr.OG70/1994
Pentru anul 2003- investiții în valoare de 65.033.169.056 lei, diferențe între amortizarea contabilă și amortizarea fiscală duce la reducerea bazei impozabile cu 11.766.304.329 lei, reducere impozit 2.941.576.082 lei, conform art.11 alin.5 din Legea nr.414/2002, precum și alin.6 și 8 din art.11 din Legea nr.414/2002, condițiile prevăzute de aceste dispoziții fiind îndeplinite, toate mijloacele fixe pentru care s-a solicitat reducerea existând în patrimoniul societății.
Pentru anul 2004, investițiile în valoare de 57.839.963.686 lei, reducere bază impozabilă cu 9.536.122.722 lei, reducere impozit 2.384.030.680 lei (20%).
Pentru anul 2005, Codul fiscal preia la art.24 allin.12 aceleași prevederi ale Legii nr.414/2002, valabile până la 30.04.2005, dreptul societății de a cere reducerea este consacrat de art. 23 alin.11și art.832alin.1 și 2 și art. 1323din Codul fiscal.
În legătură cu taxa pe valoarea adăugată, reclamanta arată că greșit organul fiscal a respins de la deducere pentru anul 2001 TVA aferent facturii de achiziționare a 2 motociclete, deoarece bunurile au fost destinate realizării de operațiuni supuse taxei, suma fiind de 59.473.178 lei reprezentând TVA aferent facturii de achiziționare, pentru anul 2002, suma de 638.655.462 TVA aferent facturilor de prestări servicii management și consultanță emise în 2002, existând toate actele care justifică necesitatea serviciilor de consultanță și efectuarea acestora, pentru anul 2003 suma de 276.231.888 lei reprezentând TVA, facturi aferente contractelor de leasing, societatea având drept deducere conform art.22 alin.4 lit."a" din Legea nr.345/2002 și alin.6 care a preluat prevederile din Norma de aplicare din 2000 nr.OUG17/2000 pct.10.2 ca și Norma din 2002 care prevede la art.60 alin.1 dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării de operațiuni taxabile.
Pentru anul 2002, suma de 608.389.496 lei reprezentând TVA aferent facturilor pentru rate leasing (fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.145 alin. 12 din Codul fiscal).
Pentru anul 2005, suma de 251.851.300 lei reprezentând TVA aferent facturilor pentru rate leasing,(fiind îndeplinite de asemenea condițiile prevăzute de art.145 din Legea nr.571/2003) deci contrar susținerilor organului de control și a celui de soluționare a contestației.
Prin completarea la acțiune reclamanta mai arată că, greșit organul fiscal a respins de la deducere serviciile de consultanță în valoare de 3.361.344.538 lei (iunie 2002), deoarece cheltuielile au fost executate în baza contractelor nr.17,50 și 51/2002 și sunt însoțite de procesele verbale de negociere, fiind deductibile fiscal.
De asemenea, greșit a fost respinsă și deductibilitatea cheltuielilor telefonice, datele înscrise în Anexa 21c fiind eronate.
Se mai completează sumele la care s-a referit inițial pentru impozitul pe profit în anul 2004, baza impozabilă este de 1.538.243.700 lei cu un impozit aferent de 384.560.925 lei, diferența față de susținerea din acțiune fiind dată de amortizarea rulotelor pentru perioada august - 2004 - 45.296.000 lei, arătându-se că acestea au fost repartizate pentru utilizarea lor în activitatea de construcții conform contractului nr.279/02.08.2004 și pentru realizarea obiectivelor de investiții în regie proprie, cheltuielile cu amortizarea rulotelor fiind deductibile fiscal.
Completarea referitoare la amortizarea rulotelor în sumă de 54.355.200 lei a fost adusă și impozitului pentru anul 2005, ca și referiri la sumele preluate din eroare ca fiind cheltuiala exercițiului care nu au influențat însă rezultatul exercițiului și implicit impozitul pe profit.
În privința TVA nelegal stabilit suplimentar se aduc completări pentru anul 2002, pentru serviciile de management - 638.655.462 lei, 24.567.400 lei reprezentând TVA aferent facturilor de prestări servicii telefonice care nu sunt reale, totalul TVA fiind de 25.906.818 lei și nu 50.474.219 lei.
Se arată în concluzie, că sumele contestate sunt următoarele:
-1.572.634.070 lei impozit pe profit stabilit suplimentar + accesorii;
-6.66.596.578 lei + accesorii impozit pe profit aferent neacordării reducerii pentru investițiile realizate + accesorii;
-1.873.162.144 lei + accesorii, TVA stabilită suplimentar.
La dosar, în susținerea acțiunii, reclamanta a depus actele contestate (decizia nr.243/31.08.2007, raportul de inspecție fiscală din 11.08.2006 cu anexă, actele de constituire ale societății, documentele puse la dispoziția organului de control, centralizatoare, convenții, contracte, facturi, note explicative, procese verbale de predare primire și documente contabile privind calculele impozitului pe profit, jurnale de cumpărări).
Prin întâmpinare pârâta Direcția de Soluționare a Contestațiilor solicită respingerea acțiunii, pentru următoarele considerente în esență:
În ce privește primul capitol, impozitul pe profit, referitor la cheltuielile înregistrate în perioada 2001 - 30.03.2006, reprezentând amortizarea unor mijloace fixe, ca regim al deductibilității, reclamanta se află sub incidența dispozițiilor nr.OG70/1994 (până la 01.07.2000), Legea nr.414/2002( perioada 01.07.2000 - 2003) Legea nr.571/2003(Codul fiscal) începând cu 01.01.2004, iar potrivit acestor acte normative, pentru a fi încadrată în categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal, acestea trebuie să fie efectuate în scopul realizării de venituri, impozabile.
Or, faptul că mijloacele fixe în cauză au fost utilizate strict în vederea obținerii de venituri impozabile nu poate fi probat decât cu documente care să ateste că cele două motociclete, motoscutere și cele trei autoturisme au deservit activitatea pentru care reclamanta este autorizată, respectiv au fost utilizate efectiv fie în transporturile rutiere de mărfuri, fie la prestarea serviciilor de salubrizare.
Or, documentele depuse de reclamantă, respectiv factura fiscală de achiziționare a mijlocului fix sau notele explicative cu privire la modul în care au fost utilizate mijloacele fixe sau cu privire la foile de parcurs, corect au fost îndepărtate de organul de soluționare a contestațiilor:
-în ce privește impozitul pe profit aferent cheltuielilor cu servicii de management și consultanță înregistrate în perioada ianuarie - iunie 2002, se consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 alun.6 lit."r" din nr.OG70/1994 privind impozitul pe profit ca și prevederile nr.HG402/2000, reclamanta nefăcând dovada că facturile aferente care conțin date referitoare la prestatori, termen de execuție, precizarea serviciilor prestate și a tarifelor percepute, au fost întocmite pe baza unor documente care atestă prestarea efectivă a serviciilor în cauză, deoarece simpla încheiere a contractelor nu echivalează cu executarea serviciilor, nr.HG831/1997 - referitor la factura fiscală conținând dispoziții privind întocmirea acesteia.
-În ce privește suma de 666.660 lei, reprezentând reduceri ale impozitului pe profit solicitate, pentru anul 2000 - reducere în sumă de 100.236 lei calculată conform art.5 alin.4 din nr.OG70/1994 R; pentru anul 2003 - în sumă de 294.158 lei calculată conform art.11 alin.5,6 și 8 din Legea nr.414/2002; art.24 alin.12 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, situația e următoarea:
-pentru mijloacele fixe actualizate începând cu 01.01.2000, din art.5 alin.4 din nr.OG70/1994 (completată prin nr.OG217/1999) rezultă că "deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziția", de aceea, solicitarea reclamantei la data de 20.04.2006 cu privire la anul 2000 este neîntemeiată;
-pentru anul 2003, art.11 alin.5 și 6 din Legea nr.414/2002 menționează clar că deducerea cheltuielilor suplimentare cu amortizarea în cotă de 20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe achiziționate în cursul anului 2003, poate fi realizată la data punerii în funcțiune a mijlocului fix, numai de contribuabilii care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerată, aceeași situație fiind aplicată și mijloacelor fixe achiziționate în 2004 și 2005 (luna în care se realizează achiziția sau la data punerii în funcțiune a mijlocului fix), invocarea de către reclamantă a dispozițiilor art.23 alin.1, art.83 alin.1 și 2 și art.132 din nr.OG92/2003, neputând fi reținută, deoarece facilitatea fiscală constă în posibilitatea contribuabilului de a alege între două regimuri de amortizare, iar faptul că reclamanta a înțeles să nu utilizeze regimul de amortizare prevăzut la articolele de lege invocate nu poate fi considerată o greșeală în determinarea impozitului pe profit aferent acelor ani fiscali, care să impună aplicarea art.132 din nr.OG132/2003 și să justifice solicitarea reclamantei de a se recalcula impozitul pe profit aferent perioadei respective.
În ce privește al doilea capitol, taxa pe valoare adăugată, referitor la deductibilitatea taxei pe valoarea adăugată, perioadei verificate îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG17/2000 (perioada 01.07.2000 - 31.05.2002) Legea 345/2002(pentru perioada 01.06.2002 - 2003) și Legea nr.571/2003 începând cu data de 01.01.2004 și potrivit acestor reglementări, taxa pe valoare adăugată este deductibilă numai dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, ceea ce înseamnă că exercitarea dreptului de deducere este condiționată de destinația bunurilor achiziționate, respectiv acestea să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Or bunurile respective (motociclete marca, 3 autoturisme, servicii management și consultanță) nu au fost utilizate efectiv în vederea obținerii de venituri, ele nefiind destinate desfășurării unor activități aducătoare de venituri impozabile.
Acestea, cu atât mai mult cu cât, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art.16, 22 alin.1 din Legea nr.35/2002 și art.59 din nr.HG598/2002 din interpretarea cărora rezultă dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată apare în momentul prestării serviciilor, ori pentru serviciile contractate de reclamantă în baza celor trei contracte de consultanță nu s-a făcut dovada prestării efective.
În ceea ce privește accesoriile calculate de organul de inspecție fiscală, acestea reprezintă o măsură accesorie în raport de sumă, conform principiului "accesorium sequitur principale".
În judecarea cauzei reclamanta a solicitat și s-a încuviințat efectuarea unei expertize de specialitate.
Acțiunea reclamantei este fondată în parte pentru suma de 970.068 lei de la plata căreia urmează a fi exonerată, pentru următoarele considerente:
În fapt, în mai multe perioade din anii 2005 și 2006, la sediul reclamantei " M " s-a desfășurat o inspecție fiscală de către Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B ce a avut ca obiect verificarea impozitelor și taxelor aferente perioadei 01.07.2000 - 30.06.2005, în urma căruia, prin raportul de inspecție fiscale nr.-/04.09.2006 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei de 2.336.437 lei emițându-se și decizia de impunere nr.156/04.09.2006, care prevedea de plată următoarele sume:
-16.968 lei - impozit pe profit achitat în plus în luna iunie 2005;
-161.360 lei - impozit pe profit suplimentar;
-666.660 lei - reducere pe profit;
-181.460 lei - TVA, la care se adaugă accesoriile acestora.
La contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a emis Decizia nr.243/31.08.2007 prin care s-a decis:
-anularea deciziei de impunere nr.156/04.09.2006 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.-/04.09.2006 de Direcția de Inspecție fiscală, pentru suma de 16.968 lei înscrisă eronat în decizie, precum și recalcularea accesoriile aferente impozitului pe profit de plată și respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma totală de 1.009.480 lei reprezentând:
-161.360 lei impozit pe profit stabilit suplimentar;
-666.660 lei reduceri impozit pe profit;
- 181.460 TVA și accesoriile acestora.
Decizia astfel pronunțată este atacată prin prezenta acțiune.
Având în vedere susținerile părților, actele depuse de către reclamanți în susținerea acțiunii coroborate cu dezlegările date de expert obiectivelor stabilite în cauză și documentele aferente acesteia și diferențele de calcul, obiecțiuni și răspunsurile la obiecțiuni, se constată următoarele:
În ce privește impozitul - verificarea a vizat perioada 01.07.2000 - 30.06.2005 și referitor la cheltuielile înregistrate în perioada 2001 - semestrul I 2005, reprezentând amortizarea unor mijloace fixe de tipul unor motociclete și motoscutere și dobânzi aferente unor contracte de leasing prin care s-au achiziționat autoturisme, se constată că pentru perioada supusă controlului în perioada de până la 01.07.2002, deductibilitatea cheltuielilor cu amortizarea, în reglementarea nr.OG70/1994 (art. 4 și 5 ), precum și nr.OG54/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cap.2, precum și de nr.HG402/2000 pentru aplicarea instrucțiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, cu referire la art.5 din nr.OG70/1994, în perioada iulie 2002 - 2003 sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.414/2002 privind impozitul pe profit (art.9 și 11), iar începând cu luna ianuarie 2004, sunt aplicabile dispozițiile Codului fiscal (Legea nr.571/2003), care reiau ca dispoziții și în spirit reglementările anterioare, prevăzând în art. 21 că " ui impozabil, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare".
Astfel, pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe motocicleta, motoreta, motoscutere, cât și cele aferente contractelor de leasing pentru mașinile VW, și, trebuie să rezulte că acestea au deservit și ele la rândul lor, îndeplinirea activităților pentru care reclamanta " M "-. este autorizată, respectiv, în vederea realizării obiectului său de activitate.
Or, în cauză, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză, având în vedere că reclamanta este o societate mare contribuabilă, cu peste 500 de angajați care își desfășoară activitatea în C și A (are 9 directori - 6 directori și 5 consilieri ) și are contracte pentru salubrizare, colectare deșeuri, măturat stradal, dezăpezire, se constată că, și în situația în care mijloacele fixe respective nu produc venituri direct, au o contribuție semnificativă în obținerea veniturilor, fiind folosite însă direct în scopul realizării de venituri impozabile, fiind cheltuieli deductibile fiscal.
Aceeași este situația și în ce privește cheltuielile efectuate în contractele de leasing - dobânda aferentă contractelor de leasing, la dosar fiind depuse contractele și actele încheiate cu ocazia deplasărilor efectuate.
În ce privește impozitul pe profit aferent cheltuielilor cu servicii de management și consultanță, se constată că în fapt, în semestrul I 2002, reclamanta a înregistrat cheltuieli de management și consultanță în baza unor facturi emise de " M "-. " MANAGEMENT"SRL și "TOTAL " care sunt, de asemenea, contrar celor reținute în decizia atacată, deductibilități fiscale, deoarece din interpretarea pre a contrario art.4(6) lit.r din nr.OG70/1994 modificată prin nr.OUG217/1999, ca și a nr.HG402/2000 de constată că reclamanta a probat cu contractele depuse la dosar și analizate și de experți, că facturile au fost aferente contractelor care conțin date referitoare la prestatori, termen de execuție, precizarea serviciilor prestate și a tarifelor percepute și au fost întocmite pe baza unor documente care atestă prestarea efectivă a serviciilor în cauză (filele 119 și 120).
În ce privește reducerea impozitului pe profit solicitată și neacordată de organul fiscal și de cel investit cu soluționarea contestației în sumă de 666.660 lei, dedusă din aplicarea prevederilor art.5(4) din nr.OG71/1994 art.11(5) din Legea nr.414/2002 și art.24(12) din Codul fiscal se constată, astfel cum a concluzionat și expertiza efectuată în cauză, că reclamanta are drept la o deductibilitate fiscală de 10%, cât și de 20% conform Legii nr.414/2002 (art.11 alin.6), fiind îndeplinite condițiile de a beneficia de reducerea impozitului pe profit pentru investițiile realizate în anul 2000 și pentru perioada 01.01.2003 - 30.04.2005 (filele 122-123).
Astfel, potrivit art.5 alin.4 din nr.OG70/199 "Contribuabilii care achiziționează începând cu 1 ianuarie 2000, echipamente tehnologice și mijloace de transport, cu excepția autoturismelor, beneficiază de o deducere din impozitului aferent exercițiul financiar, a unei cote de 10% din prețul de achiziție al acestora. Deducerea se calculează în luna în care se realizează achiziția, numai din punct de vedere fiscal, prin înscrierea la cheltuieli deductibile în declarația de impunere a sumelor respective. În situația în care se realizează pierderi, aceasta se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani", în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art.135 din Codul d e procedură fiscală, dreptul contribuabilului de a solicita compensarea sau restituirea (facilități fiscale) încadrându-se în termenul de prescripție de 5 ani (fila 123).
De asemenea, în cauză sunt aplicabile, în același sens și dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, potrivit cărora "Contribuabilii care investesc în mijloacele fixe . potrivit legii destinate activităților pentru care aceștia sunt autorizați și care nu au optat pentru regimul de amortizare accelerat pot deduce cheltuielile suplimentare de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora. Valoarea rămasă de recuperat pe durata de viață utilă se determină după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%", precum și art.11 alin.6 din Legea nr.414/2002, care prevede că "Deducerea suplimentară de amortizare se acordă la data punerii în funcțiune a mijlocului fix conform prevederilor Legii nr.15/1994", în cauză fiind aplicabile și dispozițiile art.135 din Codul d e procedură fiscală, facilitatea solicitată încadrându-se în termenul de prescripție de 5 ani, întrucât reclamanta nu a beneficiat de facilitate fiscală, deși are acest drept (deducerile sunt cuprinse în anexele 8 și 9 filele 164 și 165), impozitul pe profit nefiind calculat corect la data virării acestuia.
În ce privește taxa pe valoarea adăugată, se constată, de asemenea că, greșit organul fiscal și cel sesizat cu soluționarea contestației nu a reținut că TVA aferentă achiziționării motocicletelor marca și a autoturismelor VW, și în leasing nu este deductibilă, deoarece mijloacele fixe menționate nu au fost utilizate pentru nevoile firmei și nu sunt destinate realizării de operațiuni taxabile (impozabile), întrucât, astfel cum s-a menționat anterior este evident că aceste vehicole au fost folosite efectiv în scopul realizării de operațiuni taxabile, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.18,19 și 20 din nr.OUG17/2000, art.22 alin.4 lit. "a" și al. 6 din Legea nr.345/2002 și art. 145 alin. 3 din Codul fiscal, bunurile fiind destinate efectiv utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
De asemenea, astfel cum s-a menționat anterior, la acea parte din prezenta hotărâre referitoare la impozitul pe venit, reclamanta are dreptul la deducerea și a TVA-ului aferent sumelor înscrise în facturile reprezentând c/valoarea serviciilor de consultanță, având în vedere că reclamanta a prezentat documente(astfel cum s-a reținut și în expertiza efectuată în cauză) din care rezultă prestarea efectivă a serviciilor de management și consultanță, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 22(1) din Legea nr.345/2002.
Așadar, valoric suma de 5814,70 lei reprezentând cheltuieli cu amortizarea motocicletelor este deductibilă fiscal,(filele 30 raportul de expertiză), ca și cheltuielile aferente facturilor de prestării servicii din iunie 2002 în baza contractelor de consultanță, având în vedere actele în dovedire au fost încheiate conform cerințelor legii cât și nr.HG402/2000, contracte, cât și în procesele verbale se menționează lucrarea efectuată, prețul pe oră și valoarea lucrărilor în sumă de 336.134,45 lei.
În ce privește cheltuielile cu amortizarea autovehiculelor și dobânda în leasing, în sumă de 261.787,86 lei suma este, pentru considerentele mai sus exprimate și astfel cum a fost reținut și în expertiză, este deductibilă fiscal.
De asemenea este deductibilă fiscal și suma de 29.895,36 lei reprezentând amortizarea rulotelor achiziționate în anul 2002, conform art.4 din nr.OG70/1994.
Sumele reprezentând reducerea impozitului pe profit pentru investițiile realizate în anul 2000 este de 400.943,83 (fila 122), iar suma reprezentând facilitatea fiscală de 20% conform art.11 alin.5 și 6 din Legea nr.414/2002 și 128(135) Cod procedură fiscală pentru perioada 01.01.2003 - - 30.04.2005 este de 2.834.841,61 lei (fila 123).
În ce privește taxa pe valoarea adăugată, suma datorată de societate este de 14.713,03 lei.
În consecință se constată că reclamanta, din suma reținută prin decizia de impunere nr.156/04.09.2006 și raportul de inspecție fiscală din 11.08.2006, nu datorează suma de 970.068,22 lei sumă calculată în plus ca datorată de societate, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și TVA considerat nedeductibil, conform raportului de expertiză (filele 122,131 și 133), respectiv 774.879,94 RON impozit pe profit, 191.789,00 RON TVA deductibil și 3.399,38 RON, având în vedere că greșit s-a considerat că societatea datorează impozit pe venit suplimentar, taxa pe valoarea adăugată și că nu beneficiază de reducerea impozitului pe profit la care se adaugă accesoriile acestora.
Conform art.274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la plata sumei de 17.904,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta " M " C, cu sediul în- A, județul C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR B, cu sediul în-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în str. - nr. 18, județul C, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ B, cu sediul în-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII, cu sediul în str. - nr. 18, județul
Anulează în parte decizia nr.243/31.08.2007 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în sensul că admite în parte contestația și anulează în parte decizia de impunere nr.156/04.09.2006 și raportul de inspecție fiscală din 11.08.2006, pentru suma de 970.068,22 lei reprezentând obligații suplimentare fiscale și anulează obligațiile de plată ale societății pentru această sumă.
Obligă pârâții la plata sumei de 17.904,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.jud.hot.-/28.01.2009
Dact.gref.
7 ex/03.02.2009
Emis 5 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
