Contestație act administrativ fiscal. Decizia 99/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 99/CA
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna Greci, județ T, împotriva sentinței civile nr. 2075/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul ales la Sindicatul Salariaților din Administrația Publică - grupa sindicală - comuna Greci, județul T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns pentru intimații reclamanți av. în baza delegației de substituire dată de av., lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârât este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimații reclamanți apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți, av. solicită respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 2.06.2009 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Greci, județul T, anularea dispozițiilor de imputare nr.142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152/07.05.2009 emise de pârât.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu Acordul/Contractul colectiv de muncă pentru anul 2007 încheiat între Consiliul local al comunei Greci și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din Județul T, și cu prevederile Actului adițional nr.2, reclamanților li s-au acordat lunar drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă și drepturi speciale pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, reducerea stresului, hrană, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
Sumele de bani plătite de autoritatea publică cu titlu de drepturi speciale au fost acordate în temeiul unui contract legal, perfect valabil până la expirării lui, un contract cu putere de lege între părți, dar și opozabil terților. S-a mai precizat că Acordul/Contractul colectiv de muncă nu a fost afectat pe durata existenței sale de vreo clauză de desființare și, în aceste condiții, clauzele și prevederile referitoare la drepturile speciale sunt și rămân opozabile de deplin drept pârâtului.
S-a mai susținut că prevederile acestor acte contractuale au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local al comunei, iar cheltuielile necesare drepturilor speciale au fost incluse în bugetul de venituri și cheltuieli al comunei Greci, jud. T, situație în care plata acestor drepturi a căpătat un caracter normativ obligatoriu în special pentru pârât.
Pârâtul, legal citat, nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2075/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis acțiunea și s-a dispus anularea dispozițiilor nr. 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151 și 152 din 07.05.2009 emise de Primarul Comunei Greci, județul
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul aparatului propriu al Primăriei comunei Greci, jud. T, iar prin dispozițiile nr.142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152/07.05.2009 emise de pârât le-au fost imputate sume reprezentând drepturi speciale acordate conform Acordului/contractului colectiv de muncă încheiat între Primăria Comunei Greci și reclamanți, pentru anul 2007.
S-a mai reținut că, potrivit art.32 alin.5 din Acordul colectiv de muncă pentru anul 2007 încheiat între Primăria comunei Greci, în calitate de angajator și Sindicatul Salariaților din Administrația Publică din Județul T, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, pentru menținerea sănătății și securității muncii și asigurarea protecției personalului, salariații beneficiază de drepturi speciale pentru refacerea capacității de muncă, în cuantum de 200 lei lunar, care se va suporta de capitolul 51.02 "Autorități executive" "Titlul II", "Bunuri și servicii" alin.20.14 "Protecția muncii".
La art.32 alin.6 din același contract, pentru o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează, funcționarii publici și personalul contractual din Primăria comunei Greci vor beneficia de sume pentru achiziționarea ținutei (vestimentației) în valoare de 300 lei fiecare, pe semestru, cheltuieli ce se vor suporta de la cap. 51.02 "Autorități executive" "Titlul II", "Bunuri și servicii" alin.20.14 "Protecția muncii".
Instanța a motivat că art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipulează că "un contract colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate prin în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea", iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din același act normativ, contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art.3 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
Interpretând per a contrario dispozițiile legale menționate, rezultă că prin contractele/acordurile colective de muncă pot fi negociate clauzele referitoare la drepturile a căror acordare și al căror cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pe de altă parte, folosind același principiu în interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și ale art.82 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, se impune concluzia că se pot negocia clauze care să acorde salariaților mai mult decât s-a prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În acest sens sunt și prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completează Legea nr.188/1999, care statuează că, la încheierea contractului colectiv de muncă, dispozițiile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
În aceste condiții, instanța a apreciat că acordarea drepturilor speciale nu este nelegală din moment ce nu există niciun text de lege care să o interzică, ci, dimpotrivă, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, în raporturile juridice dintre părțile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
s-a considerat că un argument în plus îl constituie și art.72 din Legea nr.188/1999 potrivit cu care autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau ai reprezentanților funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, de unde rezultă că autoritățile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, precum și cele pentru sănătate și securitatea muncii.
Or, prevederile art.32 din acordul colectiv de muncă se circumscriu noțiunii de "îmbunătățire a condițiilor la locul de muncă", părțile angajate în negociere căzând de acord cu privire la faptul că suplimentările în discuție sunt necesare dezvoltării condițiilor de muncă.
Mai mult, s-a apreciat că obligațiile decurgând din contractul colectiv de muncă nu puteau fi încălcate, întrucât acesta a devenit opozabil și în același timp, obligatoriu pentru părțile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii și art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea executării contractului colectiv de muncă derivă și din prevederile Convenției OIM nr.131/1970 referitoare la atragerea răspunderii părților care se fac vinovate de neîndeplinirea obligațiilor avansate prin contractul colectiv de muncă.
De asemenea, obligativitatea executării acordului colectiv de muncă este reglementată și prin art.28 din HG nr.833/2007 potrivit cărora neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă, și, după caz, disciplinară, a părților care se fac vinovate de aceasta.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitate care se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art. 24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
În aceste condiții, conchide instanța de fond, dispozițiile de imputare emise în data de 07 mai 2009 sunt netemeinice și nelegale.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul Primarul comunei Greci care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurentul că în anul 2007 semnat Acordul/Contractul colectiv de muncă înregistrat la sub nr.3927/05.03.2007 aprobat de ordonatorul de credite bugetare prin Dispoziția nr.1099/05.03.2007, iar în anul 2008 semnat Acordul colectiv de muncă înregistrat la T sub nr.7009/18.03.2008, aprobat de ordonatorul de credite bugetare prin Dispoziția nr.90/05.03.2009 privind acordarea unor drepturi speciale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului propriu al Primăriei comunei Greci, sumele necesare fiind aprobate prin Hotărârea nr.7/31.01.2007 a Consiliului local Greci de aprobare a bugetului local pe anul 2007, respectiv Hotărârea nr.7/31.01.2008 a Consiliului local Greci de aprobare a bugetului local pe anul 2008.
Urmare a procesului verbal de constatare încheiat la data de 08.05.2009 sub nr.722 de către auditorul public extern, i s-a comunicat soluționarea în termenul prevăzut de lege a unor abateri de la legalitate și regularitate care au fost constatate în urma controlului efectuat în perioada 28.04.2009-08.05.2009 la Primăria comunei Greci, cu privire la acordarea unor drepturi de personal în perioada 2006-2008, Camera de Conturi T emițând în acest sens Decizia nr.13/2009/04.06.2009 prin care s-au stabilit unele măsuri de recuperare a sumelor acordate cu titlu necuvenit angajatorilor. Urmare a controlului efectuat, s-a procedat la emiterea dispozițiilor de imputare a drepturilor speciale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul aparatului propriu, la data acordării acestor drepturi fiind obligat să respecte prevederile art.72 din Legea nr.188/1999 - statutul funcționarilor publici și art.82 alin.2 din Legea nr.130/1990 privind contractul colectiv de muncă.
A arătat recurentul că se află în situația de a încălca prevederile Deciziei nr.13/2009 din 04.06.2009 prin care s-au stabilit unele măsuri de recuperare a sumelor acordate cu titlu necuvenit angajaților, drepturi pe care le-a imputat prin Dispoziții de la nr. 142 până la 152/07.05.2009 și pe care aceștia le-au obținut prin sentința civilă nr.2075/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea sau de a încălca prevederile Acordului colectiv/contractului colectiv de muncă înregistrat la sub nr.3927/05.03.2007, respectiv Acordul colectiv de muncă înregistrat la T sub nr.7009 din 18.03.2008, care constituie acordul părților și este obligatoriu pentru părțile contractului conform art.243 din Codul muncii.
Intimații reclamanți, prin apărătorul ales, au solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în conformitate cu acordul de muncă pentru anul 2007 încheiat între Primăria comunei Greci și Sindicatul Salariaților din Administrația Locală T, înregistrat la. T sub nr.3927/5.03.2007, funcționarilor publici și contractuali li s-au acordat lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii și pentru refacerea capacității de muncă, cu finanțare de la bugetul local, respectiv drepturi pentru acoperirea unei părți din cheltuielile cu medicamente, tratamente medicale, cu hrană, reducerea stresului, motivarea personalului pentru asigurarea stabilității și confidențialității față de instituție.
De asemenea, s-a stabilit acordarea unor sume pentru achiziționarea ținutei vestimentare pe fiecare semestru, sume ce trebuie justificate cu chitanțe fiscale de fiecare salariat.
Aceleași drepturi au fost reluate și în acordul colectiv pe anul 2008.
Art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipulează că "un contract colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și orice alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă",iar clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege.
De asemenea, conform art.12 alin.1 din același act normativ "contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale "aceleași dispoziții fiind cuprinse și în art.3 alin.2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010.
Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc în limitele și în condițiile prevăzute de lege, iar clauzele negociate cu încălcarea dispozițiilor legale sunt lovite de nulitate absolută (art.24 alin.1), nulitatecare se constată de instanța competentă, la cererea părții interesate (art.24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
Curtea reține că Legea nr.188/1999 permite încheierea de acorduri colective între instituțiile publice și sindicatele reprezentative sau reprezentanții funcționarilor publici. Aceste acorduri pot să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale (art.72 alin. 1 din legea nr.188/1999).
Ori, sumele pentru care s-a stabilit răspunderea juridică a reclamanților nu vizează drepturile salariale datorate funcționarilor publici potrivit legii și asupra cărora nu se poate negocia. Dată fiind definirea scopului pentru care sumele se acordă, ele se pot încadra în textul art.72 alin.1 lit.a, fiind destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătății și securității în muncă.
Pe de altă parte, Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede modalitatea de anulare a unor clauze contrare dispozițiilor legale. În speță nu s-a solicitat constatarea nulității absolute a prevederilor în baza cărora s-au acordat sumele în discuție, T înregistrând acordul colectiv de muncă, fără obiecțiuni și fără a se constata clauze negociate cu nerespectarea dispozițiilor art.8. Pe cale de consecință, acordul colectiv începe să-și producă efectele de la data înregistrării, deoarece numai refuzul înregistrării acestuia făcea inaplicabile clauzele cuprinse în respectivul acord.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurentul pârât - PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna Greci, județ T, împotriva sentinței civile nr. 2075/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți -, toți cu domiciliul ales la Sindicatul Salariaților din Administrația Publică - grupa sindicală - comuna Greci, județul T,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
2 ex./02.03.2010
18.02.2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
