Contestație act administrativ fiscal. Decizia 991/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 991
Ședința Publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T din cadrul Primăriei Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 179/CA/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Fundația pentru Tineret T având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.06.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș sub nr-,reclamanta Fundația Județeana pentru Tineret T, a chemat în judecată în calitate de pârât pe Direcția Fiscala a Mun. T solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea Raportului de inspecție fiscală nr.-- din 14 aprilie 2008, Deciziei de impunere nr.-- din 14 aprilie 2008 și a Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.-13377 din 14 aprilie 2008, emise de pârâtă, cu privire atât la baza de impozitare, cât și la obligațiile fiscale stabilite în sarcina noastră, având ca obiect impozit pe clădiri și taxă/impozit pe teren; anularea Dispoziției nr.34 din 12 iunie 2008 Directorului Executiv al Direcției Fiscale a Municipiului T de respingere a contestației în procedura administrativă prealabilă; obligarea pârâtei să înregistreze stingerea obligațiilor fiscale în conformitate cu situația rezultată ca efect al anulării actelor administrative fiscale contestate; cu cheltuieli de judecată.
A mai solicitat, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, modificată, suspendarea executării actelor administrative fiscale atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Motivele cererii de suspendare a executării constau în faptul că Fundația este o persoană juridică de utilitate publică, care funcționează în condițiile Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret, iar întregul său patrimoniu este destinat, potrivit art. 19 alin.2 din lege, "în folosul tinerilor și al structurilor de tineret interesate.
În motivarea acțiunii reclamanta arata ca perioada 21.02.2008 - 01.04.2008, pârâta a executat o inspecție fiscală la Fundație, în urma căreia a încheiat actele administrative fiscale contestate Prin Decizia de impunere și prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, emise în baza Raportului de inspecție fiscală, s-au stabilit obligații fiscale, respectiv, 1)impozit pe clădiri pe anii 2003 2007: suma de 52.926 lei; 1.a)accesorii (dobânzi și majorări de întârziere) calculate la impozitul pe clădiri: suma de 45.417 lei; 2)impozit pe teren pe anii 2005 și 2006: suma de 6.335 lei; 2.a)accesorii calculate la impozitul pe teren: suma de 4.802.lei; 3)taxa pe teren pe anul 2003: suma de 2.595 lei; 3.a)accesorii calculate la taxa pe teren pe anul 2003: suma de 3.873 lei; 4)taxa pe teren pe anul 2007: suma de 3.260 lei; 4.a)accesorii calculate la taxa pe teren pe anul 2007: suma de 895 lei;
Se arata ca, împotriva actelor administrative fiscale a depus, în termenul legal, contestație în procedura administrativă prealabilă, înregistrată sub nr.-- din 13.05.2008 la emitenta actelor, contestația respinsă prin Dispoziția nr.34/12.06.2008 a directorului executiv al Direcției Fiscale a Municipiului
Reclamanta a considerat că obligațiile fiscale au fost stabilite în mod nelegal, avându-se în vedere baze de impunere calculate cu încălcarea dispozițiilor legale, că organul fiscal a stabilit o eronată și nelegală ordine de imputație a plăților și că, în consecință, taxele și impozitele stabilite, cu accesoriile calculate, nu sunt datorate.
În ceea ce privește majorarea bazei de impunere prin includerea în valoarea de inventar a clădirii din T,- (Casa T) a contravalorii unor lucrări executate, consideră că stabilirea bazei de impunere (și a valorii de inventar) este eronată deoarece valoarea de inventar nu s-a majorat cu contravaloarea lucrărilor executate, ci doar cu diferența dintre contravaloarea lucrărilor încorporate în imobil, devenite astfel ele însele imobile și contravaloarea lucrărilor dezafectate sau înlocuite.
Se mai arată că organul fiscal a dat o interpretare proprie, dar nelegală, dispozițiilor citate, imputând plățile cu prioritate asupra unor obligații accesorii, iar nu asupra unor obligații principale indicate în documentele de plată. Prin modalitatea de a proceda folosită de organul fiscal, au fost înfrânte și dispozițiile art.115 alin 4 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora organul fiscal are obligația de a comunica contribuabilului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin.I, până la următorul termen de plată a obligațiilor fiscale.
Pârâta Direcția Fiscala a Mun. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată si nefondată.
In motivare se arata ca, potrivit dispozițiile art. 111 alin 2.proc fisc potrivit cărora: "Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare.
Având in vedere data comunicării către contribuabil a Deciziei de impunere nr E 22008-- si anume 14.04.2008. Considera ca la data la care reclamanta a formulat acțiunea in anulare act administrativ fiscal, titlul de creanța indicat prin Decizia de impunere nr E 22008--/14.04.2008 a devenit titlu executoriu.
Simpla susținere a reclamatei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății, nu sunt de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ, punct de vedere exprimat de înalta Curte De Casație si Justiție prin Decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005.
Referitor la majorarea bazei de impunere efectuate de organul fiscal urmare a inspecției fiscale, considera ca au fost respectate dispozițiile legale in vigoare.
In drept,si întemeiază cererea pe, OG 92/2003 privind proc. fisc, fisc, HG 44/2004, 554/2004, DECIZIA Nr. XIV din 5 februarie 2007 pronunțata de către Înalta Curte De Casație Șl Justiție - Secțiile Unite, HG 1050/2004.
In cauza a fost efectuata expertiza tehnica specialitatea contabilitate de către expert Gh. iar părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza.
Prin sentința civilă nr. 179/16.02.2009 pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul Timișa admis in parte acțiunea formulata de Fundația Județeana Pentru Tineret T împotriva pârâtei Direcția Fiscala a mun. T; a anulat in parte nr.4335/2008, dec.34/2008 si decizia de impunere pentru suma de 31.587 lei, reprezentând diferență impozit pe clădiri si accesorii si menține in rest actele atacate, a obligat parata la 4000 lei cheltuieli de judecata către reclamanta și a respins in rest acțiunea.
Instanța de fond a reținut că prin raportul de inspecție fiscala încheiat in data de 14.04.2008 de către Direcția Fiscala a Mun. ca urmare controlului privind stabilirea obligațiilor de plata la bugetul local, s- reținut in sarcina Fundației Județene pentru Tineret T obligația de plata a sumei de 121.856 lei reprezentând impozit pe clădiri cu majorări si penalități, impozit pe teren cu majorări si penalități, taxa pe teren cu majorări si penalități, impozit auto cu majorări si penalități, taxa afiș firma cu majorări si penalități si amenda nedeclarare. Împotriva acestui raport de inspecție fiscala reclamanta a formulat contestație, iar pârâta prin dispoziția nr. 34/2008 a respins contestația formulata.
In conformitate cu raportul de inspecție fiscala a fost întocmita decizia de impunere, devenita titlu executoriu prin neachitarea la scadenta.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamantul a formulat contestație pe care instanța de fond a considerat-o întemeiata in parte.
In ceea ce privește impozitul pe clădiri tribunalul a constatat ca potrivit catalogului de clasificare a mijloacelor fixe aprobat prin HG nr. 2139/2004 intră sub incidenta clasei mașini, utilaje și instalații care funcționează independent cod 2.1.17. unde se încadrează subclasa microcentrale murale cod 2.1.17.3. următoarele bunuri: centrale termice 15.- 42.017 lei, microcentrale habitat 3. 5.253 lei, lemne 1.940 lei. microcentrale habitat 2. 3.775 lei, în total 52.985 lei.
In fapt clădirea construită 1980, conform catalogului mijloacelor se încadrează la clădiri administrative cod 1.6.4. având o durată normată funcționare de 40-60 ani, care a necesitat lucrări ce au avut ca scop modernizare după cum urmează: modernizare inst. încălzire 60.441 LEI; tâmplărie PVC 8.150 LEI, tâmplărie PVC 1.429 LEI, tâmplărie PVC 14.682 LEI, tâmplărie PVC 16.814 LEI, total - 105.706 LEI.
Aceste lucrări constituie o îmbunătățire a gradului de confort fapt pentru care în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 71/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, modificată, pct. se dispune că la determinarea valorii de inventar a clădirii se are in vedere și instalațiile de încălzire.
In această situație Fundația avea obligația să cuprindă suma respectivă în paloarea clădirii și să o raporteze în termen de 30 zile spre impunere deoarece potrivit Legii nr. 571/2003 Codul fiscal la art. 254 al6 se stabilește ca avea obligația să depună o declarație în acest sens la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale.
Potrivit raportului de expertiza efectuat, la care părțile nu au formulat obiecțiuni, in valoarea clădirii trebuiau incluse suma de 367.802 lei ca materie impozabila, iar suma de 257.375 lei reprezentând instalații care funcționa independent nu intra sub incidenta fiscala.
In ceea ce privește modul de stingere a obligațiilor reclamantei in raport de plățile făcute tribunalul a constatat ca vechimea accesoriilor o reprezintă data comunicării acestora, respectiv 14.04.2008 dată de la care devin exigibile accesoriile stabilite prin procesul verbal. Prin urmare organele fiscale nu puteau acoperi majorările de întârziere din suma de 8.410 lei achitat cu OP nr. 550/29.11.2007 în contul impozitului pe clădire aferent anului 2006.
Expertiza a recalculat prin anexa 1 accesoriile aferente impozitului pe clădire declarat și neachitat rezultând o diferență la majorări de 1.034 lei în favoarea, cu obligația acestuia de a achita majorările și penalitățile în sumă de 8.410 lei pe care inițial organele fiscale le-a stins din OP nr. 550/29.11.2007.
Instanța de fond a constatat ca impozitul pe clădiri cu majorări si penalitățile datorat de către reclamanta este in suma de 68.426 lei, iar organele fiscale au calculat in plus suma de 31.587 lei prin impunerea asupra unor bunuri ce funcționează independent.
In ceea ce privește taxa pe terenul in folosința, tribunalul a constatat ca aceasta este datorata întrucât deși din extrasul CF rezulta ca terenul respectiv a fost dat in folosința gratuita reclamantei, având in vedere obiectivul de activitate al acesteia, se refera la modalitatea de atribuire si anume fără chirie, ceea ce nu înseamnă ca taxele si impozitele locale nu trebuie plătite pentru acest teren.
In ceea ce privește impozitul asupra mijloacelor de transport se arata ca, determinarea impozitului auto s-a făcut în temeiul Legii nr. 571/2003 și HG /2004 modificată, care acordă Consiliilor locale delegație de competență în stabilirea taxelor.
Fundația Județeană pentru Tineret T pe perioada 2003-2006 conform propriilor declarații, are firma instalată la locul desfășurării activității în suprafață de 12 mp, iar din anul 2007 majorează suprafața de afișaj la 16 mp.
Consiliul Local al Municipiului T prin Hotărâre decide nivelul acestor taxe, iar din calculele efectuate rezultă că organele fiscale au aplicat corect taxele afișaj datorate de conform Hotărârilor Consiliului Local a Municipiului T, precum și accesoriile aferente.
In această situație de fapt reclamanta datorează următoarele sume: Taxa afișaj declarata 620 lei, majorări 576 lei, penalități - 29 lei, total 1225 lei; taxa afișaj nedeclarata 384 lei, majorări 97 lei - total - 481 lei.
Expertiza a constatat că reclamanta avea obligația legală ca pentru anul 2007 să depună declarația anuală pentru afișaj.în scop de reclamă și publicitate conform art. 4 din HCL nr. 575/19.12.2006 până la data de 31.01.2007.
Instanța de fond a constatat ca organele de control fiscal au calculat in plus suma de 31.587 lei la impozitul pe clădiri, celelalte taxe si impozite fiind calculate in mod corect, iar in conformitate cu art. 18 din 554/2004, a admis in parte acțiunea reclamantei si a anulat in parte actele de control fiscal - raportul de inspecție fiscala, dispoziția nr. 34/2008 si decizia de impunere pentru suma de 31.587 lei reprezentând diferența impozit pe clădiri si accesorii, menținând in rest pentru celelalte taxe si impozite.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Fiscală a Municipiului, solicitând casarea parțiala si modificarea in parte a sentinței.
În motivarea recursului pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T arată că in hotărârea sa, prima instanța, s-a întemeiat strict pe concluziile expertizei efectuata in cauza, fără a avea in vedere dispozițiile legale imperative din materia fiscala.
persoanelor specializate numite de către instanța de judecata pentru a efectua lucrări de expertiza, privesc strict împrejurările de fapt pentru a căror lămurire acestea au fost chemate, instanța fiind obligata a raporta concluziile expertului la dispozițiile legale in vigoare aplicabile.
Prima instanța a soluționat dosarul întemeindu-se strict pe concluziile raportului de expertiza, precum si pe interpretarea legala exprimata de expertul numit in cauza si materializata in raport, deși aceasta competenta, de a oferi interpretare unor norme legale in vigoare, aparține autorității judecătorești.
Prima instanța, in motivarea hotărârii sale, a preluat, practic, concluziile expertului de la obiectivul nr. 1 din raportul de expertiza, fără a le analiza, in mod complex, sub aspectul dispozițiilor legale in vigoare.
Expertul desemnat sa efectueze expertiza, si-a depășit atribuțiile, procedând la "interpretarea unor prevederi legale", folosite in argumentarea lucrării efectuate si admise de către prima instanța, aspect determinant pentru aceasta care a procedat prin hotărârea pronunțata la diminuarea valorii impozabile la clădiri si implicit a impozitului pe clădiri datorat de reclamanta cu 31587 lei.
Concluziile expertului, dat fiind faptul ca acesta a efectuat expertiza interpretând personal dispoziții legale, ci nu raportându-se la acestea, ca reprezentând aprecieri subiective ale acestuia, astfel ca in atare condiții nu trebuiau avute in considerare de către prima instanța, fără a se analiza de către aceasta normele legale aplicabile.
Expertul prin lucrarea sa si raportându-se la dispozițiile pct.6.08. din HG 1278/2002 privind normele de aplicare a OG 36/2002 reiterate in prevederile pct.-ului 52 alin 2 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a L5 71/2003 privind Codul Fiscal, interpretează voința legiuitorului, fata de "instalațiile de încălzire", opinând ca, in sensul dispozițiilor legale indicate mai sus, "instalațiile de încălzire cuprinde lucrările cu instalarea caloriferelor si a conductelor aferente instalației incorporate in clădire, spre deosebire de centrala termica care constituie o instalație ce funcționează independent, fapt pentru care, considera ca nu se includ in valoarea clădirii spre impozitare".
Deși specialitatea expertizei consta in contabilitate, expertul emite aprecieri tehnice asupra unor dispozitive necesare funcțiunii in condiții optime a instalațiilor de încălzire, prin prisma interpretării eronate de către a prevederilor HG 2139/2004, HG 1278/2002 si HG 44/ 2004.
Pârâta recurentă arată că potrivit dispozițiilor pct.6.08. din HG 1278/2002 privind normele de aplicare a OG 36/2002 privind impozitele si taxele locale reiterate in prevederile pct.-ului 52 alin 2 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a Codului Fiscal "La determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii ", de unde rezultă ca doar valoarea aparatelor individuale de climatizare nu se va însuma la valoarea de inventar a clădirii, fiind prevăzute de legiuitor ca o excepție de la dispozițiile legale.
expertului conform căreia "centrala termica constituie o instalație ce funcționează independent, fapt pentru care, nu se include in valoare clădirii spre impozitare " este pur subiectiva, nefiind fundamentata pe dispozițiile legale in vigoare in materie fiscala, astfel că prima instanța a apreciat concluziile expertului exprimate in raportul de expertiza contabila fără a le corobora cu dispozițiile legale din materia fiscala, hotărând in speța ce i-a fost dedusa judecații doar pe marginea concluziilor expertizei, neanalizând dispozițiile legale aplicabile.
Pârâta recurentă invocă în drept dispozițiile Codului d e procedură civilă, OG 36/2002, HG 1278/2002, L 571/2003, HG 44/2004.
Reclamanta intimată nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta Fundația Județeană pentru Tineret Tas olicitat anularea actelor administrativ fiscale prin care pârâta Direcția Fiscală a Municipiului Tas tabilit în sarcina reclamantei un impozit suplimentar pe clădiri și pe terenurile aflate în proprietatea reclamantei.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea, reținând că organele fiscale au luat în calcul, la determinarea valorii de inventar a clădirii, o serie de instalații care funcționează independent de clădire, nefăcând parte, așadar din valoarea de inventar a clădirii.
Astfel, Tribunalul Timișa reținut că potrivit catalogului de clasificare a mijloacelor fixe aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 2139/2004 "intră sub incidența clasei mașini, utilaje și instalații care funcționează independent cod 2.1.17. unde se încadrează subclasa microcentrale murale cod 2.1.17.3. următoarele bunuri(având o valoarea totală de 52.985 lei):
- centrale termice 15. 42.017 lei;
- microcentrale habitat 3. 5.253 lei;
- lemne 1.940 lei;
- microcentrale habitat 2. 3.775 lei".
În examinarea acestei chestiuni, Curtea constată că, potrivit punctului 6.08 din Normele Metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale - anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1278 din 13 noiembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 4 decembrie 2002, "la determinarea valorii de inventar a clădirii se are în vedere însumarea valorilor tuturor elementelor și instalațiilor funcționale ale acesteia, cum sunt: terasele, scările, ascensoarele, instalațiile de iluminat, instalațiile sanitare, instalațiile de încălzire, instalațiile de telecomunicații prin fir și altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădirii".
Rezultă din această enumerare că valoarea de inventar a clădirii include totalitatea "elementelor și instalațiilor funcționale"ale clădirii,fiind enumerate în text și instalațiile de încălzire.
Cât privește aprecierea din expertiză, conform căreia noțiunea "instalațiile de încălzire" nu include și centralele termice, ci numai conductele și caloriferele instalate în clădire, Curtea observă că această apreciere este susținută de argumente conținute de legislația în materie.
Astfel, referirea la încadrarea unei astfel de centrale în categoria instalațiilor care funcționează independent - conform punctului 2.1.17 din Hotărârea de Guvern nr. 2139 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe -este susținută de enumerarea cuprinsă în acest text legal. La punctul 2.1.17 din acest act normativ se face referire la " ventilatoare, aeroterme și microcentrale termice murale sau de pardoseli, în afară de aparate de climatizare", textul vizând, așadar, și microcentralele termice murale sau de pardoseli, apreciind că utilizarea acestora nu este dependentă de imobilizarea lor în clădirea în cauză. Nu rezultă însă din datele dosarului că centralele termice montate de reclamantă la clădirea pentru care s-a calculat impozitul contestat nu ar îndeplini o asemenea condiție de independență.
Prin urmare, Curtea reține caracterul nelegal al includerii valorii acestor dotări în valoarea de inventar a clădirii de către organele fiscale.
Date fiind aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt excluse din valoarea de inventar a clădirii centralele termice montate de reclamantă, impunându-se așadar neluarea în considerare a valorii acestor instalații la stabilirea impozitului datorat de reclamantă pentru clădirea respectivă.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T din cadrul Primăriei Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 179/CA/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T din cadrul Primăriei Municipiului T împotriva sentinței civile nr. 179/CA/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./02.07.2009
Tehnored. - /14.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
