Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 990/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--7.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 990
Ședința Publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Duma Diana
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Patru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 44/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția de Muncă și Protecție Socială C S, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.06.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C - S la data de 14.10.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr.413 din 1.10.2008 413/ 01.10.2008 emisă de către pârâtă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, la emiterea deciziei atacate, pârâta nu a ținut cont de faptul că în luna iulie 1949 fost arestat și cercetat de organele de securitate,în localitatea L,că în luna august 1949 fost privat de libertate o perioadă de 6 luni,detenția fiind executată în Penitenciarul din localitatea Reclamantul a mai susținut că imobilul în care locuia împreună cu familia a fost confiscat de autoritățile statului comunist,că a fost concentrat militar în Reșița,la muncă,în anul 1953 iar,ulterior,la o unitate minieră din,până în anul 1956. Totodată,a susținut că datorită trecutului său politic, atât el cât și familia sa, au fost,persecutați de autoritățile comuniste din România,în sensul că au fost evacuați din locuință și au fost nevoiți să schimbe,în repetate rânduri, locul de muncă.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Decretului Lege nr.118/1990,Ordonanța nr.214/1999,Legea nr.670/2002.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială CSa formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea întâmpinării, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială CSa susținut că, prin decizia nr. 252/ 2.08.2006, comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990 a respins cererea reclamantului, de stabilire a calității de persecutat politic. A arătat, totodată, că decizia respectivă a fost atacată în justiție de către reclamant, iar, Tribunalul C-S, prin sentința civilă nr. 375/ 25.03.2008 a admis cererea reclamantului și a dispus să fie emisă pe seama acestuia, decizia motivată, prevăzută de art. 11, alin. 3 din Decretul Lege nr. 118/1990. De asemenea, a susținut că, în aplicarea sentinței civile nr. 375/ 25.03.2008, a fost emisă decizia nr. 413/ 1.10.2008, prin care i s-a stabilit reclamantului, calitatea de persecutat politic pentru perioada 5.09.1949 - 1.02.1950. Pârâta a mai susținut că împrejurarea invocată de reclamant că a fost concentrat în armată, prestând diverse activități în construcții și în minerit nu fac obiectul Decretului Lege nr. 118/1990, cum nu face obiectul aceluiași act normativ, nici confiscarea locuinței în baza decretului nr. 278/1949.
Prin sentința civilă nr. 44/21.01.2009 pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul C - Sar espins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de muncă și protecție socială C-S împotriva deciziei nr. 413/ 1.10.2008 emisă de pârâtă.
Instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 413/ 1.10.2008, Comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990, din cadrul pârâtei Direcția de muncă și protecție socială a județului C-S, a stabilit că reclamantul are calitatea de persecutat politic pentru perioada 5.09.1949 - 1.02.1950, conform prevederilor art. 1, alin. 1, lit. a din Decretului Lege nr. 118/1990, stabilindu-i totodată, o vechime în muncă totală de luni și 25 zile și o indemnizație lunară de 200 lei, raportată la perioada de persecuție.
Din preambulul deciziei a rezultat că aceasta a fost emisă, în executarea sentinței civile numărul 375/ 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul C-S,în dosar nr-, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 783/ 3.07.2008, pronunțată de Curtea de apel Timișoara, în dosar nr-.
Potrivit acestei ultime hotărâri judecătorești, reclamantul a invocat în fața judecătoriei Caransebeș și, ulterior, Tribunalului C-S faptul că a fost în detenție timp de 6 luni, că a fost concentrat militar în construcții și în subteran în localitatea Reșița și, respectiv, pe, că i s-a eliberat certificat de luptător în rezistența anticomunistă și a fost nevoit să-și părăsească locuința, având astfel și calitatea de strămutat din motive politice.
Reclamantul, prin acțiune solicită ca instanța să-i stabilească calitatea de strămutat și pe aceea cu domiciliu obligatoriu în altă localitate, pentru a beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ în materie, invocând aceleași împrejurări de fapt susținute și în dosarul nr- al Tribunalului C-
Potrivit dispozițiilor art. 1 al (1) lit. d) din Decretul nr. 118/1990, constituie vechime în munca și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acorda-, timpul cat o persoana, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a avut stabilit domiciliu obligatoriu.
Pentru a se încadra în prevederile art. 1 al 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1999 și a obține astfel drepturile prevăzute de art. 3 al 2 (indemnizația lunară) și art. 6 ( scutire de impozite și taxe și alte facilități) din același act normativ, persoanei în cauză trebuie să i se fi stabilit de către organele statului domiciliul obligatoriu, din motive politice sau a fost strămutat în altă localitate din aceleași motive.
Din declarațiile extrajudiciare ale martorilor, B și G, coroborate cu înscrisurile administrate în cauză, nu rezultă că reclamantului i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu din motive politice sau a fost strămutat în alte localități, din aceleași motive, de autoritățile comuniste ale Statului român.
Faptul că reclamantului și familiei acestuia i-a fost confiscată locuința și, pe cale de consecință, au fost nevoiți să locuiască într-un alt imobil nu înseamnă că i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu, din motive politice. De asemenea, împrejurarea că a fost concentrat militar și a prestat diverse activități în construcții sau în minerit sau că a lucrat în diferite localități, nu înseamnă că a fost strămutat, în localitățile respective din motive politice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul recurent, solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, reclamantul recurent a arătat că la emiterea deciziei pârâtei nr. 413/01.10.2008 nu au fost luate în considerare toate înscrisurile prezentate de reclamant, în mod vădit fiind înlăturate probele reclamantului cu înscrisuri și cu depoziții de martori.
Recurentul mai arată că în sentința atacată s-a consemnat în mod greșit faptul că el ar fi solicitat scoaterea de la dosar a filelor 32-37, pe motiv că nu ar avea relevanță în soluționarea cauzei, când în fapt el le-a solicitat pentru a le xeroxa, înapoindu-le președintelui completului de judecată.
Mai barată că nu a solicitat instanței de fond stabilirea calității de domiciliu obligatoriu, ci doar pe cea de strămutat, iar instanța de fond a apreciat greșit faptul că în urma confiscării casei a fost obligat să locuiască în alt imobil, realitatea fiind că a fost dat afară, fără oferirea unei alte variante, decât cea a părăsiri localității.
Recurentul arată că modul în care a fost descompletat dosarul de fond prin înlăturarea înscrisurilor doveditoare, felul în care s-a permis pârâtei să nu prezinte înscrisurile solicitate de instanță, felul în care au fost răstălmăcite pretențiile sale, dovedesc faptul că instanța de fond a fost părtinitoare.
Pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială C a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinări pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială CSa rată că în aplicarea sentinței civile nr. 375/2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr- și a decizie civile nr. 783/2008 a Curții de Apel Timișoara, pârâta a emis decizia nr. 413/1.10.2008, prin care i s-a stabilit recurentului calitatea de persecutat politic pentru perioada 5.08.1949-01.02.1950, conform prevederilor art. 1 Al.1 lit. A din Decretul Lege nr. 118/1990, în această perioadă reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiunea de "deținere ilegală de armament", și nu pentru o infracțiune politică.
Din acțiunea reclamantului a rezultat că după revenirea din închisoare acesta a găsit locuința familiei sale din transformată în dispensar medical, urmare a confiscări dispuse în baza Decretului nr. 278/1949, acesta nefiind forțat să domicilieze obligatoriu în această localitate sau în altă parte.
Se mai arată că reclamantul a părăsit de bună voie comuna, căsătorindu-se și mutându-se împreună cu soția în localitatea, unde s-a angajat. În anul 1953 fost concentrat în armată, unde a prestat diverse activități în construcții, minerit, în cadrul detașamentelor de muncă constituite din militari în termen, ce nu face obiectul Decretului Lege nr. 118/1990, activități ce nu sunt catalogate ca forme de persecuție politică.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de Decizia nr. 413/ 1.10.2008, Comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990, din cadrul pârâtei Direcția de muncă și protecție socială a județului C-
Prin Decizia nr. 413/ 1.10.2008, Comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990, din cadrul pârâtei Direcția de muncă și protecție socială a județului C-S, a stabilit că reclamantul are calitatea de persecutat politic pentru perioada 5.09.1949 - 1.02.1950, conform prevederilor art. 1, alin. 1, lit. a din Decretului Lege nr. 118/1990, stabilindu-i totodată, o vechime în muncă totală de 8 luni și 25 zile și o indemnizație lunară de 200 lei, raportată la perioada de persecuție.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că nu rezultă că reclamantului i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu din motive politice sau a fost strămutat în alte localități, din aceleași motive, de autoritățile comuniste ale Statului român.
Instanța de fond a arătat, totodată, că faptul că reclamantului și familiei acestuia i-a fost confiscată locuința și, pe cale de consecință, au fost nevoiți să locuiască într-un alt imobil nu înseamnă că i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu, din motive politice. De asemenea, împrejurarea că a fost concentrat militar și a prestat diverse activități în construcții sau în minerit sau că a lucrat în diferite localități, nu înseamnă că a fost strămutat, în localitățile respective din motive politice.
Reclamantul a criticat sentința civilă recurată pe considerentul că nu a invocat că a avut domiciliul forțat după eliberarea sa din închisoare, ci că a fost strămutat în altă localitate, întrucât imobilul în care a locuit anterior arestării domniei sale a fost expropriat de Statul Român în timpul detenției reclamantului, astfel încât acesta nu a mai avut unde să locuiască după eliberarea sa din închisoare.
Curtea subliniază, în primul, rând că domnul a avut posibilitatea de a invoca aceste aspecte în fața instanțelor judecătorești în cadrul litigiului finalizat prin decizia civilă nr. 783/ 3.07.2008, pronunțată de Curtea de apel Timișoara, în dosar nr-. În acest litigiu, declanșat tot în vederea stabilirii drepturilor reclamantului conform Decretului nr. 118/1990, domnul a invocat faptul că a fost în detenție timp de 6 luni, că a fost concentrat militar în construcții și în subteran în localitatea Reșița și, respectiv, pe, că i s-a eliberat certificat de luptător în rezistența anticomunistă și a fost nevoit să-și părăsească locuința, având astfel și calitatea de strămutat din motive politice.
Cât privește dispozițiile legale care reglementează drepturile reclamantului, Curtea constată că, potrivit art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, "( 1) constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
e) a fost strămutată într-o altă localitate".
Însă din declarațiile extrajudiciare ale martorilor, B și G, coroborate cu înscrisurile administrate în cauză, nu rezultă că reclamantul a fost strămutat în alte localități, din motive politice, de către autoritățile comuniste ale Statului român.
Pe de altă parte, din conținutul sentinței civile nr. 1553/12.12.2000, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă în dosar nr. 7071/2000 (atașată la fila 39 din dosarul de fond), Curtea constată că locuința de domiciliu a domnului a făcut obiectul unei exproprieri, iar nu al unei confiscări. Or, chiar dacă s-a constatat caracterul nelegal al acestei exproprieri, nu rezultă că măsura s-a dispus din motive politice, ca o formă de persecutarea reclamantului.
Pe de altă parte, chiar dacă exproprierea locuinței de domiciliu a domnului a impus acestuia schimbarea domiciliului, această schimbare nu poate fi asimilată unei strămutări într-o altă localitate, nerezultând că domnul a fost obligat să se mute în altă localitate sau că a fost împiedicat să locuiască în continuare în aceeași localitate. Curtea subliniază că art. 1 alin. 1 lit. e) din Decretul-Lege nr. 118/1990 face referire la strămutarea într-o altă localitate, iar nu la orice formă de strămutare.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului CSe ste temeinică și legală, recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 44/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 44/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./14.07.2009
Tehnored. - /21.07.2009/ 2 ex.
Președinte:Duma DianaJudecători:Duma Diana, Belicariu Maria, Patru Răzvan
